sfintirea cruciulitelor

[elizabeta]

În prealabil postat de zaharia_2009

Stiu ca am chipul unui necredincios ,,de duminica" dar asta este o parte din crucea mea ... de, asa nu ne citim noi reciproc. Vorba ta , mindrie multa , sau ca sa folosim termeni contemporani : ,,smerenie mindra". Sti, nu putem sa spunem noi insine ca nu suntem smeriti, pt. ca asta nu da bine !
Este adevarat ca ma nelinistisem un pic pt. ca te-ai fi putut supara pe mine , desi cel putin instinctiv s-ar putea intimpla asta, dar sa sti ca nu urmaresc sa intru la /in sufletul nimanui in mod expres, nici sa nu deranjez cumva vreun ,,prieten" mai vechi sau nou prin parerile mele . Eu stiu bine doua lucruri : scopul meu este sa marturisesc drept pe Hristos si sa ma feresc de meschinaria ,,benefica" fata de aproapele ... cu toate ca in totdeauna adevarul a deranjat nascind pasiuni !

Cred ca oarecum am cazut de acord, nu ? Sau poate nu !

Stai linistit, fratele meu mai mare!!! Sa nu te temi niciodata, cel putin nu in privinta mea, ca te-as putea judeca sau respinge vreodata. Chiar daca ti se pare ciudat, intr-o oarecare masura, te inteleg. Si te admir pentru zelul tau, desi trebuie sa recunosc - si asta cu toata dragostea ce ti-o port in Hristos - ca uneori ranesti oameni care-mi sunt dragi (vezi Noesisaa sau Cristiboss). Si nici macar atunci nu ma supar pe tine, pentru ca pur si simplu nu pot, dar sunt, ce-i drept, amarata...asta-i tot.

Si acum, ca sa nu raman datoare, o sa citez anumite fragmente din postarile mele, pentru ca sa-mi fac datoria si sa-mi spal pacatele referitoare la lipsa descrierii:
-Sunt botezata ortodox (daca nu va plictisiti si chiar va intereseaza, o sa va si spun cum s-a intamplat), dar am fost crescuta in religia catolica (romano-catolica). M-am casatorit in biserica ortodoxa (in virtutea botezului) cu un baiat foarte foarte bun, practicant ortodox cu-adevarat si care, cu multa blandete, imi explica multe lucruri."

-"Un lucru insa stiu - parintii mei (Dumnezeu sa-i ierte) m-au educat in dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Din pacate, din vina mea si doar din vina mea, nu traiesc la inaltimea invataturii pe care mi-au dat-o.
De la preotul copilariei mele (catolic, Dumnezeu sa-l ierte) am invatat delicatetea fata de semeni, nu din vorbe doar, ci din exemplul lui personal, am invatat importanta inegalabila a sacrificiului Mantuitorului nostru. Tot de la acest preot am invatat s-o iubesc, de fapt s-o ador pe Preacurata Fecioara Maria. Din viata Sfantului Anton de Padova si a Sfantului Francisc am invatat ca saracii sunt dragi Domnului si ca trebuie tratati cu foarte mare consideratie. Datorita acestei educatii sunt acum ceea ce sunt!!!"

-"Cand s-au casatorit parintii mei, niciuna dintre familii n-a fost incantata - bunica mea din partea mamei a fost foarte atacata de alegerea mamei mele, "cum, te mariti cu-n papistas, cu un pagan?" La fel, bunica din partea tatalui meu a comentat negativ evenimentul "Dar bine, draga, n-ai gasit si tu o fata catolica, ce ti-a trebuit fata asta de la tara?" Dar casatoria lor a dainuit pana la moartea tatalui, au avut de infruntat singuri o multime de obstacole, primul lor pat a fost o saltea donata de o familie de prieteni, primul meu patut a fost un ... fotoliu, iar de-a lungul anilor, parintii mei au ajutat foarte mult ambele familii - pe fratii si surorile mamei i-au tinut la liceu, iar pe batrana bunica din partea tatalui au ajutat-o financiar pana in ultima clipa. Si in tot acest timp, au inghitit jigniri si insulte, pe care le-au rabdat ca adevarati crestini, desi inima lor era franta...
...dar dragostea lor a biruit..."

Cred ca ajunge, asta ca sa nu te plictisesc...