![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Un soldat a întrebat odată un călugăr dacă Dumnezeu iartă pe păcătosul care se pocăiește . Călugărul i-a răspuns : "Fiul meu , dacă mantaua ta este ruptă , tu o arunci ? " . Soldatul a răspuns : "Nu, o cârpesc și o port mai departe ". Călugărul a continuat : "Dacă tu te îngrijești într-atât de haina ta , cum să nu ierte Dumnezeu pe omul cel făcut după chipul și asemănărea Lui ? ".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Un bun creștin a intrat într-un restaurant să mănânce. Înainte de a mânca și-a făcut semnul crucii. Cineva a râs de el , zicându-i : " La voi toată lumea se roagă înainte de mâncare ? ". " Nu toți , răspunse omul , sunt și care se aruncă deasupra mâncării , fără să se roage. Aceștia sunt porcii ".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#3
|
||||
|
||||
|
Odată , un preot a întâlnit pe câmp un țăran care înjura foarte urât . Preotul îi zise : "Prietene , vii din iad ? ". Omul nu a înțeles aceste cuvinte și a cerut preotului să-i explice. Preotul i-a zis : "Când aud pe cineva vorbind franțuzește știu că vine din Franța , când aud pe cineva vorbind nemțește mă gândesc că vine din Germania, iar când aud pe cineva vorbind italienește cred că vine din Italia și așa mai departe. Tot astfel, când cineva înjură trag concluzia că vine din iad , pentru că vorbește limba diavolilor ".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe : "Ce cale duce la smerenie ? " . Bătrânul zice : "Calea smereniei este aceasta : ÎNFRÂNARE , RUGĂCIUNE , să te SOCOTEȘTI PE TINE ÎNSUȚI MAI PREJOS DE ORICE FĂPTURĂ ".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#5
|
||||
|
||||
|
Frate Cristi, daca nu este cu suparare voi posta si eu o povestioara din superbul volum "Patericul copiilor" de parintele Savatie Bastovoi:
Talharul care a ajuns sfant: "A fost odata, cu multe veacuri in urma, in partile Egiptului, un talhar pe nume Moise. Aceste era negru si atat de puternic, incat era spaima tuturor. Nu numai oamenii obisnuiti se temeau de Moise, ci si talharii se cutremurau cand auzeau de numele lui. Insa nimeni nu stia ca, dincolo de obiceiul cel fioros, talharul Moise avea o inima buna. De multe ori se intreba in inima sa: <<Oare la ce bun sa fac atatea rautati? M-am saturat sa se teama toti de mine. Pentru ca sunt atat de rau, nimeni nu ma iubeste si eu ma simt atat de singur!>>. Intr-o zi, gandindu-se el asa, iata ca s-a intalnit pe cale cu un calugar. Indata ce l-a vazut, calugarul a vrut sa fuga, dar talharul a zis: <<Nu te teme, ca nu-ti voi face nici un rau. Ci te rog sa stai de vorba cu mine>>. Calugarul i-a povestit talharului despre credinta in Hristos si despre viata in manastire. Talharului i-au placut foarte mult cele auzite de la calugar si a hotarat sa plece impreuna cu el la manastire. Asa a ajuns Moise, din talharul vestit ce era, calugar. El si-a construit o chilie mica nu departe de manastire si traia acolo rugandu-se zi si noapte lui Dumnezeu, pe Care Il iubea foarte mult. Intr-o zi, pe cand Moise se ruga in chilia, au navalit asupra lui pantru talhari. Dar, spre mirarea lor, calugarul i-a trantit pe toti la pamant si, legandu-i fedeles, i-a dus ca pe un snop de grau la staretul manastirii, zicandu-i: <<Luati-i si faceti ce vreti cu ei, caci eu nu mai vreau sa-i bat, pentru ca I-am fagaduit lui Hristos sa nu mai fac rau nimanui>> Staretul s-a mirat foarte mult de purtarea cea mare a lui Moise. Talharii au ramas si ei inmarmuriti, caci, in timp ce-i ducea in spate, gluga calugarului i-a cazu de pe cap si ei l-au recunoscut ca este vestitul Moise, capetenia lor de altadata. Atunci talharii si-au cerut iertare de la staret si, intrand in vorba cu Moise, l-au intrebat cum a ajuns calugar, caci ei il cautau demult. Moise le-a povestit totul de-a fir a par, asa incat talharii au crezut in Hristos, fagaduindu-se ca de acum nu vor mai face nici eu rau nimanui. Parintele Moise a trait inca multi ani in manastire si a devenit atat de bland, incat a ajuns sfant si Dumnezeu i-a daruit darul facerii de minuni. El a ajutat multa lume cu rugaciunile si sfaturile sale, incat veste despre sfintenia lui s-a raspandit in tot Egiptul, ajungand pana in zilele noastre" Sa ne dea Dumnezeu sa fim precum copiii! Iertare! |
|
#6
|
||||
|
||||
|
In momentul acesta,ACUM, simt nevoia sa imi cer iertare de la toti cati sunteti aici, pentru ca sigur v-am gresit! unora mai mult, altora mai putin, unora cu gandul sau cu vorba, dar tuturor v-am gresit! Va rog sa ma iertati!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
|
#7
|
||||
|
||||
|
Într-o zi , un creștin a fost înjurat de șeful său , care îi tot căuta nod în papură. Acesta l-a mâhnit mult. După terminarea lucrului , în loc să vină direct acasă , a vrv să treaä pe la biserică, să se roage puțin. Dar biserica era închisă. Nu voia să intre în casă nervos, așa că s-a plimbat puțin printre blocuri , ca să se liniștească. Un coleg care l-a văzut l-a întrebat ironic : " Ce faci , Ioane , te-ai plictisit de nevastă ?" . El răspunde : " Nu , dar nu vreau ca mânia din inima mea să iasă afară când intru în casă. Mă voi plimba puțin , până mă liniștesc". ( Danion Vasile - Patericul mirenilor )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
| Thread Tools | |
| Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Povesti cu talc | silverstar | Generalitati | 500 | 22.03.2015 20:01:38 |
| Despre rugaciunea continua ( o povestioara cu tâlc ) | cristiboss56 | Rugaciuni | 10 | 26.10.2010 00:21:27 |
| Violonistul - o poveste cu talc | costel | Generalitati | 2 | 25.09.2009 16:35:42 |
|
|