Nu aruncati margaritarele voastre...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de elizabeta

Eu personal am patit-o odata, si m-am lecuit; eram cu sotul meu la o coada si in fata noastra astepta un cetatean turc, prietenos, de altfel. Sotul meu se ruga (ca de obicei) rugaciunea inimii, iar pe mine m-a mancat undeva sa intru in vorba cu omul asta, pentru ca parea abatut si cam nelinistit. Si, incet-incet, am ajuns si la religie, dupa vreo 20 de minute de conversatie, in care mi-a rezumat viata lui (cam trista, de altfel). Ei bine, inversunarea cu care m-a "atacat", pe mine si "religia mea gresita", m-a facut sa mi se faca aproape fizic rau. Am ripostat, evident, cu blandete, dar fermitate...In tot timpul asta, sotul meu se ruga, se ruga, se ruga si, din cand in cand, imi facea semne s-o las balta. Dar eu, capra cum sunt, nu l-am ascultat. Toata povestea asta mi-a lasat un gust foarte amar, asa ca am alergat la sfanta spovedanie cu prima ocazie; calugarul la care ma spovedesc mi-a spus (eu am voie sa vorbesc, sfintia sa nu!) ca singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa ma rog pentru necredinciosi. Atat. Mai mult de-atat nu pot si nu trebuie sa fac...pentru ca nu pot sa risc sa pierd, cu nepriceperea mea, un suflet, facandu-l sa pacatuiasca.

Interesanta aceasta postare a ta pt. ca in primul rind intelegem ca din cind in cind te poate ,,minca undeva" si deasemenea ca ai resurse sa fi si ca nu te dai indarat de la a fi ,,capra" uneori. Chiar daca este scris la modul dulce-strengareste nu pot sa nu pun aceste pasaje alaturi de altele din care transpiri un iz ortodox f. serios si sa caut sa vad daca exista macar o situatie in care cuvintele Mintuitorului nu se adeveresc : ,,... omul se judeca dupa faptele sale iara nu dupa vorbe " pt. ca desigur din vorbe suntem ,,mari" (desi uneori nici din vorbe !) dar din fapte ...nici pe departe !
Dar nu acesta este scopul pt. care am revenit ci altele doua : chiar daca eu sunt un pic mai acid cu tine (evident pt. anumite greseli ale tale)se vede ca ai si ca aveti duhovnic calugar si probabil ca este f. bun.Dar vreau sa mai adaug, strict la povestea ta, faptul ca in mod frecvent ortodoxii capata coportament eroic (nu este cazul tau decit oarecum) neoprotestant si atunci cind nici nu-ti da prin minte ii vezi explicind cu zel ,sustinind ortodoxia sau chiar incercind sa aduca la dreapta credinta lapsi sau credinciosii altor religii. Asa ceva nu este specific ortodoxiei si chiar daca aduci la dreapta credinta 100 de necredinciosi nu este sigur ca te si vei mintui indiferent ce vei mai face apoi. Dar, in cadrul poruncilor bisericesti (a se vedea indreptarul de spovedanie)avem datoria de a arata, a informa , a incunostiinta pe oricine care este dreapta credinta si de ce . Restul , ca acestia accepta , ca sunt sau nu de acord, ca vor chiar mai mult (adica sa imbratiseze ortodoxia) este cu totul altceva . Doar informam dar alegerea este a celuilalt ! Eu personal spun oricarui adult care este dreapta credinta si de ce este ea dreapta dar de la a treia contradictie , persiflare, atac sau ridiculizare renunt.
Cu copii am mai multa rabdare si staruinta... dar nu iluzorie . Pe infometatul de la malul lacului trebuie sa-l inveti sa pescuiasca dar daca pina la urma chiar va vrea sa pescuiasca sau nu este doar treaba lui !