Incep sa-i inteleg pe pustnici...

[cristiboss56]

În prealabil postat de windorin

Draga sophia, ai nevoie de odihna. Ai sufletul obosit. Te inteleg mult prea bine.
Si eu am momente in care nu mai suport ritmul vietii mele, oamenii si nici chiar pe mine, cu multimele de ganduri neincetate.
Insa, ca o mare dupa furtuna, parca toate se linistesc brusc... pentru o vreme. Apoi revin.

Ai nevoie sa iesi din ritmul vietii tale. Nu e nevoie de pustie. Parintii nu plecau in pustie din mahnirea fata de oameni, ci dintr'un dor mai mare de Dumnezeu, dintr'o nebunie a nevointei spre desavarsire. Ai nevoie sa iesi din ritmul vietii tale prin odihna. Dormi mai mult !! Sunt mari sanse ca oboseala trupeasca sa isi spuna si ea cuvantul.

Dormi si fa treaba prin casa... in dulapuri, in haine, in carti, iar nu in calculator sau in telefon. Fa treaba casnica, caci ajuta mintea sa se linisteasca. Poti lasa rugaciunea dupa carte (pentru o vreme). Oricat nu ai atinge cartea, tot nu il vei simti departe pe Dumnezeu. Ai nevoie de odihna, fa treaba si linisteste'ti mintea. Lasa'l pe om sau incearca sa'l lasi, asa cum incerc si eu. Este greu, dar uneori poti... si atunci ai multa pace.

"Cine isi vede pacatele, acela nu mai vede pacatele aproapelui sau."
"Gandeste'te la tine insuti si lasa'i pe ceilalti."
"Pune'ti ordine in minte si in inima si nu te preocupa de ordinea din mintea si inima celor de langa tine."

Asta este o cale spre linistire. Mereu mi'o spune parintele.

Tamaduitoare cuvintele postate de tine . . .aduc multa liniste . Multumim Dorin !

[Rodica50]

Numele tau inseamna intelepciune. Nu este intelept sa stai departe de Biserica.

[windorin]

Si mie imi vine uneori sa zic "nu va mai suport, de rai si intepatori ce sunteti". Dar nu asta e calea. In aproapele sta viata si moartea, de el atarna raiul si iadul. Cea mai mare bucurie pentru un crestin este a vedea pe om, faptura iubita a mainilor lui Dumnezeu. Omul care vrea sa fuga de oameni pentru ca sunt rai, nesimtiti, vicleni, mandri si in tot felul, acela nu are cum sa fuga spre Dumnezeu. Acela fuge de el insusi, crezand ca scapand de ceva exterior, va avea liniste in interior, cand de fapt, problema lipsei de liniste este in noi insine.

Eu insumi lupt sa dobandesc pacea. Este atat de greu, incat nu de putine ori simt ca nu mai am putere sa fac nimic.
Pacea gandurilor si odihna inimii sunt daruri ale Duhului Sfant, iar lucrurile bune cu anevoie se dobandesc.

Cand suntem singuri in camera si ne rugam, oare nu preluam putin din indeletnicirea pustnicilor? Caci nu denumirea de pustnic
e importanta, ci acea liniste pe care indraznesc sa cred ca o putem dobandi si in casa noastra ori in apartamentul nostru si mai ales in Biserica.

Citesc cu placere cartile despre viata ascetica. Nu, nu mi-as dori sa traiesc in pustiu. N-as avea carti duhovnicesti si nici internet.

Iar oamenii imi sunt simpatici. Asa cu greselile lor cu tot. Cand fac ceva care nu corespunde voii lui Dumnezeu imediat simt cum nu ma mai suporta nimeni. Nu mai stau insa mult la taclale cu nimeni. Ispite si incercari avem si noi dar au si altii. Daca intotdeauna am avea puterea de a gandi, de a vorbi si de a actiona corect... ehei, ar fi frumos.

Chiar de curand mi-a trecut prin cap sa ma apuc de ceva care mi-ar fi cerut mult timp. M-am trezit imediat asaltata din toate partile cu ispite puternice. Pentru ca trebuia sa merg la spovedanie, am pus cap la cap totul si mi-am revizuit planurile in asa fel incat sa nu-i supar nici pe cei apropiati si nici pe Dumnezeu. Brusc m-au privit cu totii altfel.

De la parintele Arsenie Boca, am invatat sa spun ,,Asa-mi trebuie!''. De la parintele Gabriel Nicu, am invatat sa-i multumesc lui Dumnezeu si pentru necazuri. Chiar din predica de duminica am invatat ca Iisus a cerut crucea pentru a fi preamarit. Din alta predica am retinut ca nu e cazul sa ma gandesc la cele materiale prea mult, caci stie Dumnezeu ce imi este necesar. Cu toata criza si cu tot ce deriva din ea.

[windorin]

Avem nevoie de linistire, iar pentru aceasta, linistea din jurul nostru ne este de mare trebuinta.
A sta singur, in liniste, doar eu si cu Dumnezeu, consider ca este cea mai buna cale spre inima.

Insa intr'o lume din ce in ce mai zgomotoasa, linistea si tacere ajung sa fie urate si "fugarite".
Slava Domnului pentru faramele si clipele de liniste de peste zi. Avem nevoie de ele.
Cand ajungem acasa, sa lasam telefonul, tv-ul si internetul, macar pentru cateva clipe. S'ar putea sa ne placa fara ele. :)

[veilur]

Eu cred ca adevarata liniste e dincolo, nu aici [asta daca ne vom mantui]. In patericu egiptean, spunea un ava unui calugar mai tanar ca el nici in 70 de ani de viata nu a dobandit linistea, iar in alt caz spunea un ava cum ca omul cu multe neplaceri va intra in imparatia cerurilor.

[costel]

Ar trebui sa ne fie rusine ori de cate ori apare in sufletul nostru dorinta de a ne indeparta de omul de langa noi. El este cel mai insemnat. Nu e intamplator langa noi, e pus de Dumnezeu, caci toate se fac cu ingaduinta Lui.

Daca apare nemultumirea, nelinistea, zbuciumul, trebuie sa stim ca sunt din cauza patimilor. Cel ce este curatit de patimi, cel ce nu le dezvolta, traieste in iubire. Iar cel ce iubeste curat este linistit.