Poezii preferate...

[seara_de_vara]

Vasile Voiculesci-DOAMNE
In varful copacului Tau sunt o floare...
Pe cea mai inalta ramura a lumii
Ma leagan in talazul de azur si soare.
Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii,
Ci,sloboda spre cer,infloritoare
Inima mea nu mai intarzie:
Zbucneste qafara in limpezi petale
..........
trei stiluri,trei poeti.Sper sa va placa

[mara2008]

de Ovidiu
Un om se plimba printre stele
Avea ceva comun cu ele
Era - stralucirea sa
Putini oameni insa, o puteau vedea

Pe drum, adesea el se ratacea
Si ii parea rau, dar nu tare...
Oameni multi nu-ntelegeau
Doar stelele ii luminau a lui carare

Era vesel, dar si trist - precum vremea schimbatoare
Plangea cateodata, insa si zambea
Doar stelele il aparau
De lumea-nselatoare.

Traia in lume, in lumea lui
Unii chiar radeau de el
Lui insa nu-i pasa
Nici nu-l deranja – de fel

In calatoria sa, m-ai intreba
din cand in cand o stea:
Incotro acum ?
Steaua raspundea: Pe acelasi drum...acelasi drum...

Apoi, din lumea stelelor, - coboara
Nu ca un fulger sau meteorit
Ci ca o lacrima ce se prelinge,
Ori ca si focul ce incet se stinge...

[laraG]

Voi stati de veacuri multe, voi stati in manastiri
cu zecile, cu sute, v-ati adunat mereu,
Atat de cuviosi, cu teama in priviri
Ca sa-L slujiti cu patos pe Domnul Dumnezeu.
Voi nu v-ati multumit cu viata voastra sfanta,
Ce-ati vrut a lepada a grijii lumii val,
Mergand acolo sus,ducand o lupta crunta
Ati biruit pacatul in locul monahal.
Prin ruga voastra sfanta, voi v-ati urmat cararea
Si ati jurat credinta prin sfantul ritual,
Saraci, ascultatori si vesnic feciorelnici,
Traind viata voastra in loc chinovial.
La voi-s-afla alinul si oamenii din lume,
Raniti adanc la suflet, sau cei demonizati,
Voi, sfinti parinti si pustnici prin multa rugaciune,
Puteti ca sanatata din nou sa le o dati.
Vazandu-va cuminti si plini de fapte bune,
Fiind lumina -n lume si sare pe pamant,
Voim sa va urmam-model de intelepciune-
Sa va luam exemplu de viata in CUVANT.
(De preot, I.Cheregi)

[mara2008]

de Ovidiu
Te uita in suflet de om
Priveste, ceea ce scrie
Te uita la scris, la cum scrie
Simte ce simti, priveste ce stie

De poti a simti
Te uita in suflet de om
De poti a privi
Patrunde-n suflet de om

Te uita la toti daca vrei
Tu ia-ti asupra-ti vina
Coboara-n camara ta
Plange-suspina
Te uita in jur si iubeste
Te uita in sus si te-nchina
Te pune-n genunchi si suspina
Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina.

Tu, iar plangi iar suspina
Vezi pacatul din tine
Te uita in suflet de om
Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina.

[glykys]

Din noaptea
M. Eminescu

Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

Mihai Eminescu [SIZE=+1]Ce e amorul?[/SIZE]

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

[andrei_im]

Noapte liniştită

de IPS Bartolomeu Anania


Noapte liniştită, noapte desfătată,
Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călatoare, leneşă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Si mi-o urci în tinda, lumea s’o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citeşte, cine mi te-arată,
Noapte liniştită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Si pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi
În măsura vremii dintre doi ţăruşi?
Umblu’n cartea toată, eşti mereu în carte.
Foaia te desparte, faţa nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Si din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viaţa pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.
Şi cântări de leagăn cânţi ca si altădată
Tot atât de vie şi adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniştită!

[8NihilSineDeo9]

ALEARGA
Augustin Mazgoiu

Tu cel ce te crezi învăţat,
Priveşte-n străfundul firii
Şi, de vei afla loc de odihnă,
Socoate că eşti împărat,
Aleargă…
Sub umbra Crucii mereu să fii!
Ocara să-ţi fie pâinea de fiecare zi,
Iar osteneala în bine –
Prieten drag să-l ştii.
Sfaturi să nu ştii să dai,
Dar gata de luptă mereu să fii,
Odihna să-ţi fie sudoarea,
Şi-n încercări –
Pildă
Tuturor să fii.
Aleargă cât mai ai vreme,
Mereu în frunte, ca
În urma tuturor
Să fii.

[andrei_im]

A venit şi-aici Crăciunul,
Să ne mângâie surghiunul;
cade albă nea
peste viaţa mea,
peste suflet ninge.
Cade albă nea
peste viaţa mea
care-aici se stinge.
Tremură albastre stele
peste dorurile mele;
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus
pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus
numai lacrimi grele.
Maica Domnului curată
Adă veste minunată!
Zâmbetul tău drag,
înflorească-n prag
ca o zi cu soare!
Zâmbetul tău drag
îl aşteaptă-n prag
cei din închisoare.
Peste fericiri apuse,
tinde-ţi mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
pieptul lor suspină,
de sfânta-Ţi Lumină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori.


(Radu Gyr - A venit şi-aici Crăciunul)

[andrei_im]

Cântecul potirului

de Nichifor Crainic


Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de vita ce-nfasura crama
Bunica si mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;
Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mama varsate prinos
La casnele Domnului nostru Cristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcaie jucand nestemate
Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,
Copile, graira, e must sangeros
Din inima Domnului nostru Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce;
Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri manoase,
Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane
Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,
Tu, viata de-a pururi a neamului meu.

[andrei_im]

Rugăciunea din amurg

Nichifor Crainic


Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.

Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.

De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.

Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.