Poezii preferate...

[andrei_im]

Vecernie

Nichifor Crainic



Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.

Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti
Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna să renunti
O taina fără de moarte la veacul pamantean.

Vom asculta din strana vecernia-n sobor
Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.

Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei
Vor ingina soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici.

Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios
Argintul sfintei scoarte de Evangheliar,
Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos,
Miscand încet perdeaua intrarii în altar.

[andrei_im]

Lauda

Nichifor Crainic



Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mă scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?

Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustând vesnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi, bucurie eterna si sfanta!
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei tale oglinda.

[andrei_im]

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Radu Gyr



Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

[lareine]

Cat de frumoase pot fi..

[andrei_im]

ALTAR ADORMIT

Danion Vasile


Nu vreau să vin la înmormântarea ta,
Nici la parastasurile de patruzeci de zile,
De patruzeci de ani, de zeci şi sute de ani,
Vreau doar să ştii, de-acolo de unde eşti,
Că după tine mai suspină cineva.


Te-au lăsat aşa cum ai adormit ştiind
Că nu se pricep să te lege de Cer prin rugă crâncenă,
Nici să-ţi sfinţească ridurile cu lacrimi de aghiazmă;
Că nu-şi pot pune inimile să-ţi ardă la căpătâi
Şi că tămâia dragostei pentru tine le lipseşte,
Ştiind că fiii trebuie să se ocupe
De cei adormiţi ,
Nu cei care nu pot spune nici “Veşnică pomenire”,
Ştiind că şi ei te-au ucis.


Pentru tine ne rugăm la Dumnezeul Dumnezeilor
Care te va trezi când te vom iubi destul.
Mi-e dor de sufletul tău, de trupul tău,
De doină şi de cruce, de glie,
Mi-e dor de freamătul tău- Românie…

[amatyyy]

Mihai Codreanu (1876-1957)

Iisus veni si-n casa mea-ntr-o seara:
Era-ntr-un tainic si suav apus...
Si-am stat in casa singur cu Iisus...
Si-afara era blinda primavara.

Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clara
Ca oamenii sunt buni, desi L-au dus
Sa-L bata-n cuie pe Golgota, sus,
Fiindca i-a iubit din cale-afara.

Si mi-a mai spus ca poate fi iertat
Chiar Iuda ce-L vindu cu-n sarutat,
Ca sa-si sporeasca cu treizeci argintii.

Apoi, plecind, din prag mi-a spus asa:
Comoara sufletului ca si-a mintii
E sa iubesti, pentru-a putea ierta.

[amatyyy]

Pan Halippa (1883-1979)

Priviti la fata lui umila,
La singele-i nevinovat,
Varsta cu-atita far-de mila
De-o lume neagra de pacat.

Priviti la crucea ne-ndurata,
Pe care este tintuit,
Si spuneti, daca v-a fost data
Aceeasi jertfa de-mplinit.

O, fratilor in suferinta,
Rabdati si inimle sus!
Caci noi avem in umilinta
Ca-ntii tovaras pe IISUS.