Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

Iar in legatura cu deasa impartasanie, tot Pr. Petroniu Tanase ne lamureste, nu direct, ci prin analogie, atunci cand vorbeste despre schivnici:

"Se cuvine ca schimonahul cel nou sa-si schimbe cu totul vietuirea, silindu-se pana la moarte sa ajunga barbat desavarsit..." De aceea numai unii monahi, mai varstnici, indraznesc sa se faca schivnici. Si atunci ei duc o viata de aspra asceza, post si rugaciune, spovedanie si impartasanie deasa cu sfintele Taine si multa tacere. "Schivnicul, zic monahii, trebuie sa vorbeasca numaisapte cuvinte pe zi".

Iata deci, ca deasa impartasanie este strans legata de o viata plina de asceza, de post si rugaciune si mai ales tacere.
Oare noi, cei care dorim deasa impartasanie, ce facem din toate acestea, avand in vedere, ca si noi trebuie sa avem aportul nostru, conf. Sf Petru, care spune "Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta..." (II Petru, 1,5) .

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Iar in legatura cu deasa impartasanie, tot Pr. Petroniu Tanase ne lamureste, nu direct, ci prin analogie, atunci cand vorbeste despre schivnici:

"Se cuvine ca schimonahul cel nou sa-si schimbe cu totul vietuirea, silindu-se pana la moarte sa ajunga barbat desavarsit..." De aceea numai unii monahi, mai varstnici, indraznesc sa se faca schivnici. Si atunci ei duc o viata de aspra asceza, post si rugaciune, spovedanie si impartasanie deasa cu sfintele Taine si multa tacere. "Schivnicul, zic monahii, trebuie sa vorbeasca numaisapte cuvinte pe zi".

Iata deci, ca deasa impartasanie este strans legata de o viata plina de asceza, de post si rugaciune si mai ales tacere.
Oare noi, cei care dorim deasa impartasanie, ce facem din toate acestea, avand in vedere, ca si noi trebuie sa avem aportul nostru, conf. Sf Petru, care spune "Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta..." (II Petru, 1,5) .

Intr-adevar, impartasania deasa presupune o lupta continua cu pacatele si o 'viata ascetica' insens larg, alta pentru mireni decat pentru calugari, bineineles).
Dar la asta suntem chemati toti, nu?

În prealabil postat de Fani71

Intr-adevar, impartasania deasa presupune o lupta continua cu pacatele si o 'viata ascetica' insens larg, alta pentru mireni decat pentru calugari, bineineles).
Dar la asta suntem chemati toti, nu?

Multi chemati, putini alesi.
Dar pe acest forum se tot spune de deasa impartasanie, fara post, fara spovedanie... Iata ca nu merge asa.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Multi chemati, putini alesi.
Dar pe acest forum se tot spune de deasa impartasanie, fara post, fara spovedanie... Iata ca nu merge asa.

O viata ascetica de nevointa duhovniceasca nu inseamna neaparat post si spovedanie inainte de fiecare impartasanie. Inseamna si post si spovedanie, in general (nu legate de fiecare impartasanie concreta in parte), dar si straduinta de a ne pocai in continuu, de a-i da lui Dumnezeu viata noastra.

În prealabil postat de Fani71

O viata ascetica de nevointa duhovniceasca nu inseamna neaparat post si spovedanie inainte de fiecare impartasanie. Inseamna si post si spovedanie, in general (nu legate de fiecare impartasanie concreta in parte), dar si straduinta de a ne pocai in continuu, de a-i da lui Dumnezeu viata noastra.

Teoretic; dar practic? Oare nu gresim in fiece secunda? Cum sa ne impartasim avand pacate, fie ele si marunte? "Nu e mic, pacatul cel mai mic" spune Pr. Arsenie Papacioc.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Teoretic; dar practic? Oare nu gresim in fiece secunda? Cum sa ne impartasim avand pacate, fie ele si marunte? "Nu e mic, pacatul cel mai mic" spune Pr. Arsenie Papacioc.

Pai atunci, in mod locgic, ar trebui sa ne si spovedim in fiecare secunda, atunci!
Hristos ne cere, ca sa ne impartasim, in primul rand o pocainta continua, o smerenie continua. Nu ne poate cere o spovedanie continua in sens tehnic, ci doar in acest sens duhovnicesc.

În prealabil postat de Fani71

Pai atunci, in mod locgic, ar trebui sa ne si spovedim in fiecare secunda, atunci!
Hristos ne cere, ca sa ne impartasim, in primul rand o pocainta continua, o smerenie continua. Nu ne poate cere o spovedanie continua in sens tehnic, ci doar in acest sens duhovnicesc.

Pana la smerenie e cale lunga si nu putem noi sa ne numim smeriti. Cred ca esti de acord. Suntem departe de a fi smeriti si nu stiu ce alte virtuti am mai putea avea, devreme ce se spune ca in vremurile cele de pe urma singura virtute este smerenia.
Nu ne putem spovedi in fiecare minut; nici nu e necesar, caci spovedim un cumul de pacate. Traiul in lume nu ne poate face apti pentru o impartasanie deasa, atata timp cat nu ne luptam din rasputeri cu pacatele spre care avem inclinatie; si nu numai ca nu ne luptam cu ele, dar le si acceptam, ca facand parte din viata noastra. Argumente in favoarea trairii vietii cu tot ce are ea mai bun de oferit, s-au dat destule pe multe topicuri, fapt care a creeat discutii interminabile; nu reiau deci.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Intr-adevar, impartasania deasa presupune o lupta continua cu pacatele si o 'viata ascetica' insens larg, alta pentru mireni decat pentru calugari, bineineles).
Dar la asta suntem chemati toti, nu?

Toţi cei ce suntem şi mărturisim acelaşi CREZ, ÎNTR UNA , SFÂNTĂ SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ. Să nu ne amestecăm cu voia noastră , să nu facem o ciulama din credinţa noastră , doar de dragul modernităţii şi a "universalităţii". Să nu fim vicleni, să fim noi înşine ! . . .

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Intr-adevar, impartasania deasa presupune o lupta continua cu pacatele si o 'viata ascetica' in sens larg, alta pentru mireni decat pentru calugari, bineineles).
Dar la asta suntem chemati toti, nu?

Viata ascetica in sens larg?

Într-unul din Acatistele Maicii Domnului spune ceva despre "sfinţii cei ascunşi în mijlocul lumii".
Sunt astfel de oameni printre mireni,oameni care duc o viaţă sfântă şi pe care îi ştie doar preotul la taina spovedaniei şi bunul Dumnezeu.Aceştia sunt atât de smeriţi încât se spovedesc şi se împărtăşesc în taină nu aşa cum facem mulţi dintre noi,în zilele de mare sărbătoare,mâncaţi si "culcaţi",certaţi,rujaţi(te) împodobiţi şi parfumaţi sau îmbrăcate în pantaloni şi cu capul descoperit.