Codul lui Oreste

[andrei_im]

În prealabil postat de OmuBun

Poate am fost acuzat ca nu sunt intru-totul de acord cu anumite idei ale unor sfinti parinti, recunoscuti pentru darul lor duhovnicesc. Dar daca le reprosez ceva, este doar aceasta: ura, inversunarea, trufia, rautatea cu care vorbeau

Bata si inversunarea de care vorbesti sunt indreptate impotriva minciunii si a ereziei nu impotriva omului. daca vreun frate cade si in aceasta greseala, de a judeca si omul, e cel mai simplu sa respingi intreaga idee doar din cauza acestui lucru. repet si iar repet si iar repet - constat cu durere ca din nou se confunda dragostea fata de frati cu imbratisarea invataturilor diavolesti. intr-un secol in care nu mai exista dragoste, aparent acest cuvant este "pe toate gardurile".
Parintele de care ne-ai povestit vorbea despre OAMENII cazuti in erezie, nu despre erezie.
Nu pot sa ma detasez de "doctrina" insusita, pentru ca tocmai aceasta "doctrina" este rodul sfinteniei, al dragostei, al muceniciei. la Hristos totul era INTREG, firea dumnezeiasca si firea omeneasca. asa trebuie sa fie si la noi, dogmele si dragostea IMPREUNA. daca ne apucam sa despartim ideile, sa bagam una intr-un sertat si alta intr-un dulap, nu mai avem nimic intreg. Iar Adevarul nu poate sa fie decat intreg.
Cat depre citatul de mai sus, cum puteau oare parintii sa fie SFINTI, si in acelasi timp sa vorbeasca cu ura, trufie si rautate? inseamna ca, de fapt, nu sunt sfinti... sau oare invataturile acelea nu sunt niste sageti impotriva oamenilor ci impotriva stapanitorului acestei lumi, impotriva diavolului, care poate lua cele mai interesant forme pentru a ne insela?
daca ai langa tine un frate care sufera de patima betitei, trebuie sa il iubesti si pe acela. dar asta inseaman ca trebuie sa-i intinzi sticla sa mai ia o gura? sau inseaman ca trebuie sa il ajuti?