Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Nu Andrușca,oamenii care cred nu o țin numai în necazuri.Ei pot să transforme durerea în bucurie și primesc fericre pentru lacrimi,pentru prigoniri,pentru milostivire și pentru câte altele.
Sunt stări de bine minunate în fața cărora pălesc toate strălucirle lumii.Cine a gustat din acestea va fi mereu flămând și însetat,și va mânca și va bea și nu se va sătura.
"Gustați și vedeți că bun este Domnul..."
|
Deci transforma...si bucuria ( si hai sa nu punem mana la gura, gandind ca bucuria e ceva negativ, ca nu poate fi asta realitatea!) in durere implicit?
Totusi atunci cand afirmi ca ai un necaz, se subintelege ca treci prin ceva negativ si nu pozitiv de nicio cuoare...iar daca toate necazurile/durerile=bucurii...atunci ar trebui nici sa nu mai afirmam ca avem necazuri si sa ni se para toate usor de depasit, nu?
Un crestin care gandeste ca totul e fericire si bucurie si il cunoaste pe Hristos de ce ar mai afirma ca are necazuri totusi, nu e un oximoron?
E ceva ce imi ridica mie intrebari totusi, ori de cate ori aud ca e imperios natural sa ai necazuri...iar daca cineva afirma ca nu simte ca ar avea, i se replica ori ca e uitat de Dumnezeu, ori ca e impietrit, ateu sau ca se duce cu viteza maxima spre iad!!! De ce?