Dumnezeu a creat iadul?

[padreati]

În prealabil postat de georgeval

Nu inteleg ironia- "a intrat in concediu". Cred ca inteleg bine ce inseamna odihna lui Dumnezeu, pe care nu o confund in sens deist ca absenta din creatie sau probabil pentru tine conceptul scolastic de "creatie continua" te multumeste.
Din teologia Sfintilor Parinti reiese ca Dumnezeu nu este creatorul iadului. Am dat un exemplu din teologia Sfantului Ioan Damaschin. Cum ii pedepseste Dumnezeu pe demoni sau pe cei din iad? Textul amintit de sfantul Ioan Damaschin m-a multumit. astept un raspuns.

Uite vezi ca gresesti. Daca spui ca textul din Ioan Damaschin te-a multumit, atunci ai sa fii de acord cu ce spune ... Ioan Damaschin. Caci parintele Staniloae se referea in text la cauzalitate, la asumarea pacatului. In fine, sa dam citire asadar lui Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea a doua, Capitolul IV, Despre diavoli si demoni:

"Dintre aceste puteri ingeresti, inainte statatorul cetei terestre, caruia Dumnezeu i-a incredintat pazirea pamantului, nu a fost facut rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut pentru bine si nu avea in el de la creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea n-a suferit luminarea si cinstea pe care creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a indreptat de la starea sa naturala la o stare contra naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care l-a facut...
...
Demonii nu au nici stapanire, nici putere contra cuiva, decat numai daca li se ingaduie de Dumnezeu in scopul mantuirii...
...
Toata rautatea si patimile necurate au fost nascocite de ci. Li s-a ingaduit sa ispiteasca pe om, dar nu au putere sa forteze pe cineva. Caci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv s-a pregatit diavolului si demonilor lui si celor care il urmeaza, focul nestins si pedeapsa vesnica (Matei XV, 41.).
Dar trebuie sa se stie ca ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este caderea pentru ingeri. Dupa cadere ei nu mai au posibilitatea pocaintei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte."

Vei ingadui asadar sa acceptam ca aceasta pregatire implica un motiv, o cauza initiala, o premeditare, adica cineva a creat totusi iadul asta, nu s-a facut singur. Tinand cont ca gramatica permitea o alta exprimare daca diavolul insusi si-ar fi pregatit singur pedeapsa vesnica, conchidem ca nu el e cauza. Daca luam in considerare ca e putin probabil ca Adam sa fie autorul ne ramane o singura concluzie.
Ori acceptam ca Dumnezeu sau unul din ingerii sai a facut aceasta, ori declaram iadul cu autor anonim. Putem presupune totusi ca nu mai era altcineva prin preajma, deci socotesc eu ca Dumnezeu a creat iadul.
Cred ca am afirmat undeva ca iadul a fost parte a creatiei. Daca am facut asta am gresit. Nu a fost parte a creatiei, iadul a fost facut dupa. Dupa caderea lui Lucifer, pana la momentul ispitirii Evei si a lui Adam. Deci nu discut de idei catolice, creatie continua sau altceva. Nu face parte din creatie, a fost creat de Dumnezeu dupa caderea ingerilor.

[cristinamaria]

@padreati: gresesti, nu a fost creat de Dumnezeu. Nu era nevoie. Iadul este locul departarii maxime de Dumnezeu. Tot ce citezi in textul de mai jos poate avea si un sens figurativ, nu neaparat unul literar.
"Pentru acest motiv s-a pregatit diavolului si demonilor lui si celor care il urmeaza, focul nestins si pedeapsa vesnica (Matei XV, 41.)."
focul nestins este unul launtric, la fel ca pedeapsa vesnica, la fel cum a fost probabil si ispita initiala a Evei, launtrica, nu neaparat exterioara. Iadul este in interior.
Daca raul nu are ipostas, nu are existenta de sine statatoare, cum ar putea iadul sa aiba o existenta de sine statatoare? Este evident ca nu are, nu are cum sa fie decat in interior, este pedeapsa suprema prin distantarea de Dumnezeu.

[padreati]

În prealabil postat de cristinamaria

@padreati: gresesti, nu a fost creat de Dumnezeu. Nu era nevoie. Iadul este locul departarii maxime de Dumnezeu. Tot ce citezi in textul de mai jos poate avea si un sens figurativ, nu neaparat unul literar.
"Pentru acest motiv s-a pregatit diavolului si demonilor lui si celor care il urmeaza, focul nestins si pedeapsa vesnica (Matei XV, 41.)."
focul nestins este unul launtric, la fel ca pedeapsa vesnica, la fel cum a fost probabil si ispita initiala a Evei, launtrica, nu neaparat exterioara. Iadul este in interior.
Daca raul nu are ipostas, nu are existenta de sine statatoare, cum ar putea iadul sa aiba o existenta de sine statatoare? Este evident ca nu are, nu are cum sa fie decat in interior, este pedeapsa suprema prin distantarea de Dumnezeu.

Faptul ca iadul ar fi numai o stare spirituala nu exclude implicarea lui Dumnezeu.

In final am ajuns la concluzia ca este unul din subiectele grele ale teologiei. (Nu stiam aceasta, am pornit de la o opinie personala, dar invatam mereu).

Sunt diverse pareri care nu toate converg.
De exemplu Staniloae insista asupra lipsei de comuniune cu Dumnezeu.
Simeon Noul Teolog, si nu este deloc singurul, zice ca iezerul de foc este chiar lumina dumnezeiasca, si ca pe cei buni ii implineste, iar pe cei rai ii arde.
Serafim Rose spune ca, intr-un anumit sens, iadul a fost creat de diavol. Dar ca de fapt nu se stie.
Sunt multi alti parinti care dau un sens strict spiritual. Altii care gandesc un sens strict spatial, iar altii care vad ambele intelesuri impletite.
Ii avem desigur si pe cei care sustin ca iadul a fost creat de Dumnezeu, parintele Cleopa, N. Velimirovici si din cate stiu eu, dar nu am exact citatul, este de aceeasi parere si Ioan Gura de Aur, care undeva spune ceva in genul ca iadul a fost creat din bunatatea lui Dumnezeu.

Concluzia mea personala este cea potrivita lui Ioan Gura de Aur cre a spus "Iadul va fi undeva in afara de lumea aceasta. Dar sa nu cautam unde este, ci cum sa scapam de el". Doamne ajuta!

În prealabil postat de cristinamaria

focul nestins este unul launtric, la fel ca pedeapsa vesnica, la fel cum a fost probabil si ispita initiala a Evei, launtrica, nu neaparat exterioara. Iadul este in interior.

De ce nu ar fi si raiul in interior?

Cum poate aparea ceva rau intr-o lume unde exista doar bine absolut (adica fara grade de comparatie)?

[costel]

Voia lui Dumnezeu nu este ca noi sa suferim. De aceea iadul nu poate fi o creatie a lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face Dumnezeu este sa-l oblige pe om sa-l iubeasca, de aceea accepta iadul, ca rod al nerodirii, ca lipsa a unirii omului cu Dumnezeu, ii respecta libertatea.

În prealabil postat de costel

Voia lui Dumnezeu nu este ca noi sa suferim. De aceea iadul nu poate fi o creatie a lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face Dumnezeu este sa-l oblige pe om sa-l iubeasca, de aceea accepta iadul, ca rod al nerodirii, ca lipsa a unirii omului cu Dumnezeu, ii respecta libertatea.

Tu daca te intepi cu un ac nu suferi? Crezi ca parintii unui copil cu cancer nu sufera? Sa inteleg ca nici acul sau cancerul nu sint creatii ale lui Dzeu?

[costel]

În prealabil postat de topcat

Tu daca te intepi cu un ac nu suferi? Crezi ca parintii unui copil cu cancer nu sufera? Sa inteleg ca nici acul sau cancerul nu sint creatii ale lui Dzeu?

Suferinta nu isi are originea in Dumnezeu. Ea exprima starea cazuta a omului in pacat. Inainte de cadere, cat si dupa judecata de apoi, suferinta nu era si nu va fi prezenta in Rai. De ce exista suferinta in aceasta lume? Citeste acest articol:Nu orice suferinta mantuieste Dar aceasta este o alta tema, si ne abatem de la cea despre iad.

În prealabil postat de costel

Suferinta nu isi are originea in Dumnezeu. Ea exprima starea cazuta a omului in pacat. Inainte de cadere, cat si dupa judecata de apoi, suferinta nu era si nu va fi prezenta in Rai. De ce exista suferinta in aceasta lume? Citeste acest articol:Nu orice suferinta mantuieste Dar aceasta este o alta tema, si ne abatem de la cea despre iad.

Adica daca te impungi cu acul nu sufereai daca nu erai cazut?

[padreati]

În prealabil postat de costel

Voia lui Dumnezeu nu este ca noi sa suferim. De aceea iadul nu poate fi o creatie a lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face Dumnezeu este sa-l oblige pe om sa-l iubeasca, de aceea accepta iadul, ca rod al nerodirii, ca lipsa a unirii omului cu Dumnezeu, ii respecta libertatea.

Cred ca gresesti facand confuzie intre doua lucruri: iadul si chinurile iadului. Eu nu am spus niciodata ca Dumnezeu a creat chinurile iadului, ci am spus ca Dumnezeu a creat iadul, ca loc sau ca stare.
Dumnezeu nu vrea ca sa sufere nimeni, cu toate acestea, cum bine spui, el ne respecta liberul arbitru, iar pentru asta suferim consecintele. Eu imi imaginez asta in felul urmator, pentru asta am sa dau un exemplu care poate nu e cel mai potrivit, dar sper sa functioneze.
Dumnezeu a creat legea gravitatiei. Noi suntem pe o cladire inalta. Daca noi, prin liberul arbitru ne aruncam de pe cladire si ne zrobim putem muri, pentru ca o sa cadem in urma legii gravitatiei. Putem spune ca legea gravitatiei e rea caci din cauza ei am cazut? Nu, desigur. Consecintele le suportam noi, vina este a noastra. Dumnezeu nu a vrut ca noi sa cadem, dar ne-a oferit posibilitatea sa stam acolo pe cladire sau sa ne aruncam. Am putea considera ca daca nu ar fi facut legea gravitatiei si nu ar fi existat posibilitatea de cadere, Dumnezeu nu ne-ar fi respectat liberul arbitru. Caci cum sa dai posibilitatea de a alege cuiva, daca nu exista mai multe optiuni?
Asa cred eu ca este si cu iadul. Iadul nu este bun, pentru ca face parte din legile firii noastre, legi care s-au modificat dupa caderea lui Adam. Noi putem alege fie sa traim deplin in Dumnezeu, fie sa suferim. Suferinta e responsabilitatea noastra. Iadul exista ca certitudine a liberului arbitru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Caci cine nu s-ar mantui daca iadul nu ar exista? Nimeni. Am da in teoria aceea eretica a unora care spun ca in final toti ne mantuim, si ajungem sa negam iadul. Iadul exista si, intrucatva ne certifica posibilitatea mantuirii. Suferinta din iad e a noastra. Noi singuri suferim din departarea de Dumnezeu. Noi il vom ruga dar rugaciunea noastra, din cauza starii noastre netrebnice, nu va ajunge la Dumnezeu. Noi il vom cauta, dar din cauza neputintei noastre nu il vom vedea.

[padreati]

În prealabil postat de topcat

De ce nu ar fi si raiul in interior?

Cum poate aparea ceva rau intr-o lume unde exista doar bine absolut (adica fara grade de comparatie)?

Iadul sau raiul interior asa cum am inteles eu din cate am citit pana acum este inteles ca stare spirituala. Distantiere sau apropiere de Dumnezeu. Comuniune sau lipsa acesteia cu Dumnezeu. Cu toate acestea, grade de comparatie exista. Nu stiu cine a spus, dar unul din teologii importanti era, ca asa cum exista inaltimi in apropierea lui Dumnezeu, asa exista si adancimi in departarea de Dumnezeu.
Ideea de spatiu, sau plasare in spatiu a iadului sau raiului, se bazeaza pornind de la ideea circumscrierii. Adica, daca trupul nostru spiritual va fi circumscris, adica va ocupa un singur loc delimitat in spatiu, asa cum se intampla pe pamant, atunci si separarea spatiala a iadului si raiului este de acceptat. Adica ele exista delimitate spatial, iar spatiul acesta delimitat poate fi numit un loc exterior, un loc exterior noua. Chiar si asa, face sens sa gandesti ca raiul este in proximitatea lui Dumnezeu, iar iadul este la distanta foarte mare.
Se mai spune ca intre cele doua locuri sau stari ete o prapastie de netrecut odata judecata finala fiind realizata.
In rai nu exista doar bine absolut. Putem spune ca binele in rai nu este rau cu certitudine. Dar si ca exista grade de bine, in sensul trairii mai depline a vietii, adica poti trai mai aproape de Dumnezeu sau mai putin aproape. Nimeni nu a socotit vreodata si nici nu sunt argumente care sa sugereze ca exista o singura treapta de traire a binelui in rai.