Citat:
În prealabil postat de costel
Voia lui Dumnezeu nu este ca noi sa suferim. De aceea iadul nu poate fi o creatie a lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face Dumnezeu este sa-l oblige pe om sa-l iubeasca, de aceea accepta iadul, ca rod al nerodirii, ca lipsa a unirii omului cu Dumnezeu, ii respecta libertatea.
|
Cred ca gresesti facand confuzie intre doua lucruri: iadul si chinurile iadului. Eu nu am spus niciodata ca Dumnezeu a creat chinurile iadului, ci am spus ca Dumnezeu a creat iadul, ca loc sau ca stare.
Dumnezeu nu vrea ca sa sufere nimeni, cu toate acestea, cum bine spui, el ne respecta liberul arbitru, iar pentru asta suferim consecintele. Eu imi imaginez asta in felul urmator, pentru asta am sa dau un exemplu care poate nu e cel mai potrivit, dar sper sa functioneze.
Dumnezeu a creat legea gravitatiei. Noi suntem pe o cladire inalta. Daca noi, prin liberul arbitru ne aruncam de pe cladire si ne zrobim putem muri, pentru ca o sa cadem in urma legii gravitatiei. Putem spune ca legea gravitatiei e rea caci din cauza ei am cazut? Nu, desigur. Consecintele le suportam noi, vina este a noastra. Dumnezeu nu a vrut ca noi sa cadem, dar ne-a oferit posibilitatea sa stam acolo pe cladire sau sa ne aruncam. Am putea considera ca daca nu ar fi facut legea gravitatiei si nu ar fi existat posibilitatea de cadere, Dumnezeu nu ne-ar fi respectat liberul arbitru. Caci cum sa dai posibilitatea de a alege cuiva, daca nu exista mai multe optiuni?
Asa cred eu ca este si cu iadul. Iadul nu este bun, pentru ca face parte din legile firii noastre, legi care s-au modificat dupa caderea lui Adam. Noi putem alege fie sa traim deplin in Dumnezeu, fie sa suferim. Suferinta e responsabilitatea noastra. Iadul exista ca certitudine a liberului arbitru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Caci cine nu s-ar mantui daca iadul nu ar exista? Nimeni. Am da in teoria aceea eretica a unora care spun ca in final toti ne mantuim, si ajungem sa negam iadul. Iadul exista si, intrucatva ne certifica posibilitatea mantuirii. Suferinta din iad e a noastra. Noi singuri suferim din departarea de Dumnezeu. Noi il vom ruga dar rugaciunea noastra, din cauza starii noastre netrebnice, nu va ajunge la Dumnezeu. Noi il vom cauta, dar din cauza neputintei noastre nu il vom vedea.