ANDREI PLESU - Patimile cu acordul parintilor

[krabu]

Imi place mai mult decat Isus din Nazareth al lui Zefireli. Si contine mai putine blasfemii.

[georgeval]

Sa nu uitam ca Mel Gibson este catolic- el a ramas fidel fata de teologia romano-catolica - in care se vorbeste despre o hristologie de sus si una de jos, acolo unde dogma Calcedonului nu este prezenta- se ajunge la un mod de nestorianism - Un Hristos al Crucii, si unul al Gloriei sau al Slavei.

[Marius22]

În prealabil postat de georgeval

Sa nu uitam ca Mel Gibson este catolic- el a ramas fidel fata de teologia romano-catolica - in care se vorbeste despre o hristologie de sus si una de jos, acolo unde dogma Calcedonului nu este prezenta- se ajunge la un mod de nestorianism - Un Hristos al Crucii, si unul al Gloriei sau al Slavei.

Cred ca despre Hristos al Slavei va trebui sa regizeze un alt film, deoarece nu reuseste sa il faca deloc transparent in "Patimile lui Hristos". :-)

Ma gandeam, la modul in care sunt reprezentate patimile Mantuitorului in iconografia ortodoxa traditionala, ca la imaginea pe care, de fapt, Biserica a considerat ca este potrivit sa o pastreze si sa o transmita peste veacuri.

Citim pe chipul Mantuitorului si a celor prezenti, suferinta, dar este una transfigurata, o suferinta care deja prefigureaza biruinta asupra mortii.

Biserica nu ne-a transmis o imagine terifianta, plina de cruzime, cu toate ca ar fi putut, daca dorea sa focalizeze atentia asupra suferintei reale a Mantuitorului. Dar Biserica stie ca nu trebuie sa zabovim prea mult asupra suferintei deoarece urma Invierea.

Icoana care ni s-a pastrat este cea pe care o sarutam, si inaintea careia cantam, in Vinerea cea Mare, "inchina-mu-ne patimilor Tale, Hristoase".

De aceea, daca privim in profunzime lucrurile, din punct de vedere ortodox, filmul "Patimile lu Hristos" poate fi considerat chiar o blasfemie.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Marius22

Cred ca despre Hristos al Slavei va trebui sa regizeze un alt film, deoarece nu reuseste sa il faca deloc transparent in "Patimile lui Hristos". :-)

Ma gandeam, la modul in care sunt reprezentate patimile Mantuitorului in iconografia ortodoxa traditionala, ca la imaginea pe care, de fapt, Biserica a considerat ca este potrivit sa o pastreze si sa o transmita peste veacuri.

Citim pe chipul Mantuitorului si a celor prezenti, suferinta, dar este una transfigurata, o suferinta care deja prefigureaza biruinta asupra mortii.

Biserica nu ne-a transmis o imagine terifianta, plina de cruzime, cu toate ca ar fi putut, daca dorea sa focalizeze atentia asupra suferintei reale a Mantuitorului. Dar Biserica stie ca nu trebuie sa zabovim prea mult asupra suferintei deoarece urma Invierea.

Icoana care ni s-a pastrat este cea pe care o sarutam, si inaintea careia cantam, in Vinerea cea Mare, "inchina-mu-ne patimilor Tale, Hristoase".

De aceea, daca privim in profunzime lucrurile, din punct de vedere ortodox, filmul "Patimile lu Hristos" poate fi considerat chiar o blasfemie.

Da, mai ales ca daca ne uitam in Evanghelii, accentul crestin cade tocmai pe inviere, pe descrierea ei si a bucuriei ucenicilor.

Mie mi s-a parut de atunci, de cand a aparut, ca este un film de batai cu Iisus. Nu indraznesc sa spun Hristos, pentru ca intr-adevar, in teologia catolica este o distanta mare in Iisus si Hristos.

[costel]

Se stie ca acest film a fost facut prin ochiul catolicului - in catolicism accentul cade pe cruce, pe moartea lui Hristos.

Insa, sunt cateva persoane avizate, precum pr. prof. Coman de la Fac de Teologie din Bucuresti, care sustine ca in acest film exista si o parte pozitiva, ne descopera suferinta. Asa ca nu trebuie trecut cu usurinta peste acest aspect, pentru ca atunci cand vorbim de cruce, spunea el, nu vorbim doar de biruinta, ci si de suferinta. El dorea sa scoata in evidenta ca nu trebuie sa ajungem la dochetism.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de costel

Se stie ca acest film a fost facut prin ochiul catolicului - in catolicism accentul cade pe cruce, pe moartea lui Hristos.

Insa, sunt cateva persoane avizate, precum pr. prof. Coman de la Fac de Teologie din Bucuresti, care sustine ca in acest film exista si o parte pozitiva, ne descopera suferinta. Asa ca nu trebuie trecut cu usurinta peste acest aspect, pentru ca atunci cand vorbim de cruce, spunea el, nu vorbim doar de biruinta, ci si de suferinta. El dorea sa scoata in evidenta ca nu trebuie sa ajungem la dochetism.

Imi permit sa va contrazic putin. In film mi se pare ca accentul cade mai mult pe bataie decat pe suferinta. Aici e o diferenta, zic eu, suficient de mare ca sa ma indeparteze de acest film.

Are insa si cateva aspecte interesante, cum ar fi dialogul de la distanta dintre diavol si Hristos, care apare in unele momente. Vezi, diavolul nu se apropie, el priveste de la distanta, iar cand actioneaza o face si cu un soi de lasitate.

Pe de alta parte, faptul ca momentul Invierii este redat in film doar intr-un cadru de cateva secunde, asa ca un flash, imi da impresia ca pentru Gibson invierea a fost ceva automat, ca un dat. Pentru el, importanta era suferinta. Pentru mine nu, importanta la nivel ontologic nu a fost suferinta - Hristos ar fi venit oricum, chiar daca omul nu ar fi cazut. Suferinta poarta chipul caderii lui Adam.

Filmul nu e lipsit de unele subtilitati, dar trebuie sa stii sa nu-ti lasi mintea furata de brutalitatea de prim plan.
Va reproduc aici un articol de pe blogul meu.

MASA LUI MEL

Ca in orice film bine facut, in „Passion of Christ” exista o redundanta de mici detalii care cresc veracitatea, socheaza, exalta, fac tot ceea ce poate face ornamentul bine pus la locul lui si bine proportionat.

Exista insa unul care, desi marcat special, poate trece neobservat.

In plina scena a debutului patimilor (batjocorire, judecata lui Pilat, biciuirea) apare un memento cu Iisus facandu-si meseria de tamplar (desi acest lucru nu e mentionat in Biblie, majoritatea confesiunilor sunt de acord ca e mai mult decat probabil s-o fi practicat datorita adoptarii de catre Iosif). El face o masa neobisnuita pentru modelele folosite in Palestina in acea vreme, cand se manca dupa obiceiul oriental, culcat pe o parte pe un pat sau o bancheta, iar mesele, desigur, erau adaptate situatiei, adica joase. Masa facuta de Iisus are picioare inalte. Are loc o scena gingasa de mica tandrete fata de Maica Domnului, si ea spune: soiul asta de masa n-o sa aiba succes.

Intoarcere brutala la scena patimirii. Centurionul care supervizeaza flagelarea e asezat la o masa de tipul celor folosite de magistratii romani pentru a-si desfasura activitatea, adica inalta. Filmul aproape nu ne lasa sa intrevedem detalii. Ar fi putut fi aceeasi masa. Am putea intelege ca Iisus insusi o fabricase.

Nu e loc de comentarii, desi e loc de toate comentariile. Voi face unul negativ: nu cred ca e valabil ce spun curente de tip neo-monofizit, ca patimirea a fost „cu calcul divin” in sensul ca toate lucrurile s-au produs riguros ca intr-o piesa de teatru iar oamenii au fost simpli actori. Cred ca departe de a sta lucrurile asa, mesajul e cu totul altul: ca sa mantuie pe cei care si-au fabricat propria patimire, e nevoie ca salvatorul sa contribuie si cu latura lui umana (caci cea divina lucreaza oricum in toata creatia) la punerea in scena a propriei patimi. Intr-un mod delicat, sugestia filmului este ca Iisus n-a conceput instrumentele propriu-zise, ci ceva mult mai fioros. In fond, o masa inalta, artefact al autoritatii, e un element de confort, care se adauga unuia de prestigiu. Iisus, conform opiniei filmului, a fost atent pana si cu propriii calai…

[costel]

În prealabil postat de Lavrentiu

Imi permit sa va contrazic putin. In film mi se pare ca accentul cade mai mult pe bataie decat pe suferinta. Aici e o diferenta, zic eu, suficient de mare ca sa ma indeparteze de acest film.

Am uitat sa precizez ca afirmatiie parintelui prof Coman au fost facute in cadrul vizionarii acestui film la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Posibil, ca toti cei prezenti sa fi avut doar un gust amar, si atunci, ca ei sa nu considere ca au pierdut timpul in zadar, parintele sa fi facut acele afirmatii. E doar o parere.

E minunat ca noi nu vedem niciodata in Ortodoxie, un Hristos rapus de suferinta, o persoana care nu mai are puteri sa se ridice din starea respectiva. Si e bine ca se intampla asta, caci Hristos nu a fost un simplu om. Dar, adeseori cred ca trecem prea repede peste acest aspect al suferintei, al chinurilor si asta cred ca dorea sa spuna prof Coman. Sigur, nu trebuie sa ramanem doar la suferinta, dar nu trebuie sa uitam de ea. Poate ca atunci cand vom fi mai constienti de chinurile indurate de Hristos pentru noi, vom depune mai mult efort in unirea cu El.

[legendarul27]

potrivit pentru orice religie!
filme actiune
filme aventura
filme comedie
filme de animatie
filme de dragoste
filme de familie
filme drama
filme erotice
filme fantastice
filme horror
filme istorice
filme mister
filme noi
filme politiste
filme romanesti
filme sf
filme thriller
seriale online