TRIODUL - Perioada pocaintei!

Fiind acum intr-o perioada a pocaintei, as vrea sa va aduc sfaturile monahului Agapie Criteanu din Muntele Athos, autorul cartii "Mantuirea pacatosilor":
- Fugi de pricinile si locurile pacatelor, de relele adunari, cea de prisosit avere, dragostele si prietesugurile cu fetze necuviincioase, de tulburarile si galcevele oamenilor. Cine nu se pazeste de unele ca acestea, poate sa se numeasca fara de minte, si sa se planga pe sine ca pe mort.
-Sarguieste-te de multe ori la Dumnezeiestile Taine ale Marturisirii si ale Sfintei Impartasiri, ca acestea sunt vindecari si leacuri randuite de Domnul nostru Iisus Hristos ca sa ne tamaduim pacatele noastre.
- Fugi de lene si trandavie, pricinuitoare a tuturor rautatilor, caci lenesul este ca o holda nelucrata pe care cresc spini si maracini. Lucreaza totdeauna, orice lucru sufletesc sau trupesc ca sa nu afle loc diavolul, sa te ispiteasca; caci mintea noastra este totdeauna in miscare si se intoarce pururea ca roata morii; si de nu vom pune noi grau, pune vrajmasul pietricele si o strica.
Fugi deci de lene cat poti si mai vartos dimineata cand te vei destepta, scoala-te indata din pat si roaga-te. Iar dupa rugaciune, citeste vreo carte de folos.
- Cerceteaza-te in toate serile cand te duci sa te culci, cum a trecut ziua ta.
- Sa urasti de tot dragostea lumii, toate desertaciunile si inselaciunile ei, si sa nu pui nimic in mintea ta din cuvintele oamenilor: fa-te vrajmas cu totul lumii. Iar de nu, cu neputinta e a te a sluji la doi domni, fiindca dumnezeu este implinirea tuturor bunatatilor, iar lumea in viclenie zace. De aceea de nu vei urî desavarsit lumea, nu vei putea face de fel vreo fapta buna, caci cu neputinta este sa fiiiubitor de lume si iubitor de Dumnezeu.

[geo.nektarios]

Pt ca Duminica asta intram deja in Triod, bine este ca in fiecare saptamana sa discutam asupra Duminicii. Tema de Duminica aceasta in care intram este prima, si este a Vamesului si a Fariseului!

Aceasta Duminica ne pregateste pentru Postul Mare, Sfintii parinti numind-o "vestitoare" a luptelor celor duhovnicesti, pentru ca prin ea, ca o trambita, ni se ves*teste pregatirea de razboi impotriva diavolilor, in postul care vine.
Primul semnal al acestei pregatiri de lupta ni-l dau cele trei stihiri, care se canta indata dupa Evanghelia Utreniei: "Usile pocaintei...", "Cararile mantuirii...", si "La multimea faptelor mele celor rele...", stihiri care ne umplu de umilinta si ne rascolesc inimile.
cantarile si citirile Vecerniei si Utre*niei mereu ne vor indemna sa cugetam: " Sa nu ne rugam ca fariseul, fratilor, ca tot cel ce se inalta pe sine, se va smeri. Ci sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu prin postire, ca vamesul strigand; Dumnezeule, milostiveste- Te spre noi pacatosii !" Sau:" Fariseul, biruindu-se de slava desarta, s-a lipsit de bunatati; iar vamesul, prin pocainta s-a invrednicit de daruri...".
Precum ne talcuieste sinaxarul duminicii, pilda ne pune inainte doua asezari sufletesti: aceea a vamesului, pe care trebuie sa tindem s-o agonisim si cealalta a fariseului, de care se cuvine sa ne ferim si sa fugim, pentru ca smerenia si pocainta vamesului sunt puternica intr-armare impotriva diavolilor, iar mandria si inaltarea fariseului, inceput si izvor a tot pacatul. Caci prin mandrie a cazut diavolul si tot prin ea Adam a fost izgonit din Rai; iar toata tamaduirea a venit prin smerenie, prin smerenia Fiului lui Dumnezeu Care a luat chip de rob si a rabdat moarte de ocara pe Cruce.

Pilda ne arata pe viu acest lucru. Fariseul era om drept, iar vamesul om pacatos. Acesta insa, prin smerenie, s-a intors mai indreptat decat acela la casa sa. Recunoscandu-si pacatul, vamesul a dobandit dreptatea, fara osteneala si degrab; si ca el toti cei ce s-au smerit, precum ne arata si minunata cantare de la vecernia Duminicii: " Atottiitorule, Doamne, stiu cat pot lacrimile! Ca pe Ezechia l-au scos din portile mortii, pe cea pacatoasa au mantuit-o din pacatele cele de multi ani, iar pe vamesul mai presus decat pe fariseul l-au indreptat". Iata, dar, ca smerenia curata degrab si usureaza povara pacatului, precum insusi Domnul o spune: "Tot cel ce se smereste se va inalta" (Luca 18, 14).

Vedem ca Tema acestei Duminici este SMERENIA!!! Hadeti sa discutam pe aceasta Tema, fiecare sa aduca pilde si cuvinte folositoare de Sfintii parinti sau de la Parinti Duhovnicesti, in asa fel incat sa ne zidim sufleteste si avem folos duhovnicesc!

[Marius22]

Nu intamplator, a randuit Biserica, inca de la inceputul Triodului, sa ne insotim cu smerenia pe calea spre Inviere. Ea este mama si pavaza tuturor virtutilor. La ce ne-ar folosi noua a le dobandi pe acelea, cazand insa prada mandriei.

Gandul smerit inseamna buna masura a evaluarii lucrurilor duhovnicesti. De aceea, omul smerit, nu priveste altundeva in afara lui, ci in interiorul sau, recunoscand si asumand starea pacatoasa in care se afla. Pentru aceasta spune psalmistul ca "Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi" iar Avva Isidor: "Mare este inaltimea smeritei cugetari; adanca este prapastia inaltei cugetari si de aceea va sfatuiesc sa o iubiti pe prima, sa nu cadeti in cea de-a doua."

[iustin10]

Geo
"Vedem ca Tema acestei Duminici este SMERENIA!!! "

Nu voi vorbi din carti ci de la mine:
Pentru mine Triodul acesta incepe cu o semrenie veritabila .
M-am crezut ceva inainte de a intra pe forumul asta,am descoperit apoi ca sunt nimic.
Am vazut cat de multe stiu altii,cat de mult se roaga altii,cat de fermi sunt altii,si cata credinta au.
Astfel s-a produs o adevarata smerire in mine,nu imi vine sa mai scriu nimic,ca sunt mult prea departe de ceilalti.Si prin neintelegerea mea,mai mult as rataci si pe altii.
Mare chestie,s ar zice,un 'scriitor' in minus.
E vorba insa de tristetea care o simt,cand ma vad mic si neputincios ,nestiutor si necredincios,si departe de Dumnezeu.
Totusi simt ca imi face foarte bine aceasta tristete,ca sa nu ma mai mandresc ca as fi cineva.
Multumesc!

[iustin10]

"Iar tu, crestine, te vei teme oare ca nu cumva sa te injosesti prin smerenie?
Atunci vei fi tu mai mare si mai inalt decat altii, mai stralucit si mai marit, cand te vei injosi pe tine insuti, cand nu vei umbla pentru rangul cel dintai, cand vei rabda de buna voie umilinta, jertfirea de sine si primejdia, cand tu vei incerca sa fii sluga tuturor, gata a face si a suferi toate pentru aceasta.
Sa cumpanim acestea, iubitilor, si cu toata ravna sa ne sarguim la smerenie. De s-ar purta altii cu noi cu semetie, de ne-ar batjocori, sa le luam pe toate cu rabdare! Ca nimic nu ne poate inalta ca fapta buna a smereniei"

Sfantului Ioan Gura de Aur

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Geo
"Vedem ca Tema acestei Duminici este SMERENIA!!! "

Nu voi vorbi din carti ci de la mine:
Pentru mine Triodul acesta incepe cu o semrenie veritabila .
M-am crezut ceva inainte de a intra pe forumul asta,am descoperit apoi ca sunt nimic.
Am vazut cat de multe stiu altii,cat de mult se roaga altii,cat de fermi sunt altii,si cata credinta au.
Astfel s-a produs o adevarata smerire in mine,nu imi vine sa mai scriu nimic,ca sunt mult prea departe de ceilalti.Si prin neintelegerea mea,mai mult as rataci si pe altii.
Mare chestie,s ar zice,un 'scriitor' in minus.
E vorba insa de tristetea care o simt,cand ma vad mic si neputincios ,nestiutor si necredincios,si departe de Dumnezeu.
Totusi simt ca imi face foarte bine aceasta tristete,ca sa nu ma mai mandresc ca as fi cineva.
Multumesc!

Un duş rece este bine venit oricui , dar tot atât de adevărat este că nu-i bine a trece de la o extremă la alta, s-amuţim d'odat , să ne întristăm brusc , văzându-ne d'odat mici şi neânsemnaţi . Şi supraevaluarea şi subestimarea sunt nocive , pentru că sunt extreme şi orice extremă ducu la altă extremă , ş.a.m.d . Nu tăcerea s-o alegi , ci lectura , precum în locul întristării alege rugăciunea, muzica , odihna, prietenia . . .Există leac pentru toţi şi toate, cu o condiţie : să vrem !

[geo.nektarios]

“Daca omul ar fi ramas in slava ce i-a fost randuita de Dumnezeu, n-ar fi avut o falsa maretie, ci una adevarata. Ar fi fost inaltat de puterea lui Dumnezeu, ar fi fost luminat de intelepciunea dumnezeiasca si s-ar fi bucurat de viata vesnica si de vesnicele bunatati. Dar pentru ca si-a mutat in alta parte dorinta de slava dumnezeiasca, pentru ca nadajduia sa fie mai mare si pentru ca se grabea sa ia ceea ce nu putea lua, a pierdut si ceea ce putea avea. De aceea, cel mai bun mijloc pentru mantuirea lui, pentru vindecarea de boala si pentru intoarcerea spre starea de la inceput este smerenia, adica a nu-si inchipui ca se poate impodobi prin propriile lui puteri cu vreo slava oarecare, ci sa o ceara de la Dumnezeu. Asa isi va indrepta greseala, asa isi va vindeca boala, asa se va intoarce la sfanta porunca pe care a parasit-o. Dar diavolul, care a doborat pe om cu nadejdea unei false slave, nu inceteaza a-l momi cu aceleasi ispite si de a nascoci pentru asta nenumarate uneltiri.
Ii infatiseaza ca mare lucru strangerea de avutii, ca sa-l faca sa se mandreasca cu ele si sa se straduiasca pentru ele. Si, totusi, bogatia nu-i spre slava, ci spre mare primejduire. Strangerea de avutii este temei de lacomie, iar stapanirea lor nu ajuta cu nimic la dobandirea unui nume bun, ci ingamfa in zadar, mandreste in desert, pricinuieste sufletului o boala asemanatoare umflaturii. Umflatura trupurilor nu este nici sanatoasa, nici folositoare, ci semn de boala, vatamare a sanatatii, inceput de primejduire a vietii si prile de pieire. Asa-i si mandria pentru suflet. (…)
Il mai semeteste pe om si puterea mainilor, iuteala picioarelor, frumusetea trupului, toate nimicite de boli si vestejite de vreme. Omul nu simte ca „tot trupul este iarba si toata slava omului, ca floarea ierbii. Uscatus-a iarba si floarea a cazut” (Isaia 40, 7-8).
Chiar intelepciunea si priceperea, care par cele mai mari si mai trainice bunuri pe care le au oamenii, sunt si ele zadarnice, ca ingamfa si dau omului o inaltime neadevarata; sunt o nimica daca le lipseste intelepciunea data de Dumnezeu.
(Sfantul Vasile cel Mare Omilii si cuvantari Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R.)

[cristiboss56]

1 . Duminica Vameşului ( Luca 18,9-14 ) ; 2 . Duminica Fiului Risipitor( Luca 15,11-32 ); 3 . Duminica înfricoşatei judecăţi ( numită şi Duminica lăsatului sec de carne - Matei 25,31-46 ) ; 4 . Duminica Izgoniri lui Adam din Rai, numită Duminica iertării sau lăsatului sec de brânză ( Matei 6,14-21 ) ; 5. Duminica Ortodoxiei ( Ioan 1,43-51 ) ; 6. Duminica Sfintei Cruci ; 8 . Duminica Sfântului Ioan Scărarul ; 9 . Duminica Sfintei Maria Egipteanca ; 10 . Duminica Floriilor sau a intrării Mântuitorului în Ierusalim.
"Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă , că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu tot totul spurcat. Ci , ca un Îndurat, curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale !".

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

1 . Duminica Vameşului ( Luca 18,9-14 ) ; 2 . Duminica Fiului Risipitor( Luca 15,11-32 ); 3 . Duminica înfricoşatei judecăţi ( numită şi Duminica lăsatului sec de carne - Matei 25,31-46 ) ; 4 . Duminica Izgoniri lui Adam din Rai, numită Duminica iertării sau lăsatului sec de brânză ( Matei 6,14-21 ) ; 5. Duminica Ortodoxiei ( Ioan 1,43-51 ) ; 6. Duminica Sfintei Cruci ; 8 . Duminica Sfântului Ioan Scărarul ; 9 . Duminica Sfintei Maria Egipteanca ; 10 . Duminica Floriilor sau a intrării Mântuitorului în Ierusalim.
"Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă , că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu tot totul spurcat. Ci , ca un Îndurat, curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale !".

Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporeşte încrederea în bunătatea lui Dumnezeu, care aşteaptă întoarcere acasă a fiecărui fiu rătăcit. Condacul acestei zile spune : De la părinteasca slava Ta depărtându-mă ne înţelepţeşte, întru răutăţi am risipit bogăţia pe care mi-ai dat-o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc Ţie: Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate ! Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca unul din slujitorii Tăi. În acelaşi spirit,la Utrenia acestei duminici se cântă Psalmul 136, al înstrăinării ,cântat de evrei în captivitatea babilonică ,pe când se gândeau la oraşul sfânt al Ierusalimului. Acest psalm exprimă plânsul omului depărtat de casa Tatălui ceresc, pus în faţa luptei decisive cu păcatul şi cu patimile. El va fi cântat şi în ultimele două duminici dinaintea Postului.
Despre acest Psalm,am vorbit la Topicul Rugăciunea în thread-ul creat de Anca.

[geo.nektarios]

Frumoasa pilda... frumos ne mai da Domnul Hristos exemplu... ba chiar ne invata cum sa ne spovedim... cum sa:
1) constientizam pacatul
2) sa ne hotaram sa nu mai pacatuim
3) sa marturisim pacatul
4) sa cinam la Masa Imparatiei prin Sf.Taina a Euharistiei prin care redobandim comuniunea cu Tatal Ceresc, dar si reinfierea ca fii ai Tatalui prin punerea inelului - simbol al iubirii parintesti vesnice a lui Dumnezeu pt noi!
Acestea sunt cele 4 trepte ale Spovedaniei prin care Domnul Hristos ne ajuta cum sa ne indreptam, ne spune El cum trebuie sa facem sa redobandim infierea!
Ce mai putem dauga la aceasta pilda? Numai un singur lucru ce ni-l spune Acatistul Domnului Hristos: eu sunt oaia cea pierduta, iesi in cautarea mea!