barfa, parere, judecata?

[anna21]

În prealabil postat de zaharia_2009

Dupa parerea mea lucrurile discutate pina aici sunt fanteziste si evita realitatea sau adevarul crud . Se procedeaza astfel din cauza educatiei pe care o avem .
Unii frati/surori spun ca nu poti emite o parere(critica)despre cineva decit daca este de fata . Dar sansa de a avea de fata pe acel cineva (cineva raportat la discutia respectiva) este mai rara si implicit ar trebui atunci sa tacem ceea ce defapt este cu adevarat un mare cistig . A sti sa taci este o mare virtute. Dar aceasta virtute este din ce in ce mai rara. Chiar si in lumea monahala tacerea a devenit o raritate. Astazi, din ce in ce mai mult calugarii ies la discutii, la prelegeri, la activitati sociale ,la a se face cunoscuti si de alte multe feluri de activitati si incep sa lase tacerea de o parte tocmai pt. ca ingnorind-o nu-i mai cunoaste valoarea.
Problema, din punctul meu de vedere, nu este ca nu-l putem vorbi pe ,,X" in lipsa pt. ca cica am birfi, ci ,ca noi avem de regula un caracter prost finisat, dual sau ,,N'-al prin care il apreciem in lipsa pe X in diferite feluri in functie de interlocutori iar in fata lui insasi doar il elogiem . Asa este ,,osul" de om impersonal, impostor , imatur emotional si social, omul ,,descurcaret" si ,,versat", ''rabdator si iertator'' in orice situatie. Dar in acest caz reiese la suprafata prostul caracter al nostru . A nu-i spune cuiva in fata, ca din punctele tale de vedere, are un caracter prost ,mizer , meschin si absolut detestabil nu ii face cinste lui, aceluia, ci te baga pe tine insusi intro stare de ridicol si penibil de nedescris . Nu discut situatia caracterelor alese pt. ca este de prisos.
Dupa mine, fara a avea parerea ca se birfeste vreun pic , il poti caracteriza si aprecia pe un frate la justa lui valoare (rea, buna, ambigua, etc) atit in prezenta lui cit si in lipsa dar mentinindu-ti constanta opinia indiferent de cine te asculta dar mai ales spunindu-i-o transant in fata direct persoanei incriminate . Daca ondulezi in pareri si te dai dupa interes si alte meschinarii atunci da, esti birfitor . A marturisi adevarul in orice situatie, acelasi si la fel nu insemneaza sa fi birfitor !
Asa ca frate draga, daca pt. mine esti om distins si educat o sa afli cit de curind asta chiar de la mine, dara daca esti nesimtit, intrigant, indaratnic, si cu mai multe fete ... tot de la mine o sa o afli, ca sa nu auzi deformari de la a saptea gura . De ce esti tu asa de rau caracterizat ...pai deja nu mai este treaba mea ce fapte si ce vorbe mestesugesti tu . Eu iti spun cine esti iar ce faci tu ...este doar treaba ta !

Ma tot gandesc la postarea ta..
Nu stiu ce sa zic, tu spui "A marturisi adevarul in orice situatie, acelasi si la fel nu insemneaza sa fi birfitor". Dar eu nu posed adevarul, doar o fata care imi este aratata de acel om. Iar perceptia lui este afectata de proprile mele patimi.
(De aceea de multe ori cand deschid gura ma acuz implicit si pe mine).

Sunt situatii in care mi se pare f important sa nu tac, dar din experienta mea stiu ca am vorbit aproape intotdeauna degeaba.
Si atunci ma intreb daca este totusi trebuie sa tac sau nu.
Este ceva crestinesc sa-ti expui parerea (mai ales cand nu are cine sa vorbeasca)? Sau este semn de mandrie?
Eu imi invat copiii cand se refera la altii sa nu-i eticheteze. Nu admit cuvinte ca prost, mincinos, rau etc.. Ci le spun ca este un copil bun care s-a intamplat sa minta, sau nu a fost bine informat, sau nu l-a invatat mama sa se poarte etc.. (Nu stiu daca procedez corect, voi afla).

Uneori aud lupi in blana de oaie si sunt uimita ca altii nu-i recunosc drept lupi si nu-i demasca. Ma intreb.. nu spune nimeni nimic din nestiinta sau din smerenie?
Sunt datoare sa vorbesc sau dimpotriva, sa tac?