Poezii preferate...

[evdochia]

dorinastoica14 ai putea sa ne scrii o poezie de a ta ?

[costel]

Casuta mea de scanduri s-a aprins.
Ardea in noapte. Focul a cuprins
Si tinda, si odai, si coperis.
Voiam sa plec din casa pe furis,
C-o legatura-n mana. N-am putut.
In val de flacari albe m-am zbatut;
Vecinii toti dormeau; si de-n zadar
Plangeam, inchisa-n grinzile de jar.
Si, ca sa pot scapa din casa mea,
Am lepadat si haina, caci ardea
Si-am aruncat si legatura-n foc.
Ma-nabuseam si nu vedeam deloc;
Cuprinsa de uimirea mortii, stam
In oarba nemiscare. Asteptam
Sa arda-n mine tot, sa fiu un scrum
Si vantul sa ma vanture pe drum.
Am auzit un zvon de prabusiri,
Si casa mea pieri; subtiri, subtiri,
Se ridicara palele de fum...
In goliciunea mea pornii la drum.
Cerseam lumini si-n pragul noptii reci
S-au fost deschis zari albe de poteci.
Curata ca o candela-n altar,
Cu trupul plin de rani si greu de har,
M-am pomenit urcand pe scari ceresti,
Spre miezul dragostei dumnezeiesti.
Stiam acum ca focul fost-a pus
In casa mea, de mana lui Iisus.
(Zorica Latcu)

[MarinaAlca]

În prealabil postat de evdochia

dorinastoica14 ai putea sa ne scrii o poezie de a ta ?

Cu permisiunea Dorinei, voi posta aici cateva versuri de-ale ei care mie mi-au placut mult:


Odihna
Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
şi mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalţi uşor,
pe fir de gând purtată.
Aş vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
şi... să mă laşi,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!
Dorina Stoica - De la poezie la rugăciune

[evdochia]

În prealabil postat de MarinaAlca

Cu permisiunea Dorinei, voi posta aici cateva versuri de-ale ei care mie mi-au placut mult:


Odihna
Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
şi mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalţi uşor,
pe fir de gând purtată.
Aş vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
şi... să mă laşi,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!
Dorina Stoica - De la poezie la rugăciune

multumesc,MarinaAlca

În prealabil postat de MarinaAlca

Cu permisiunea Dorinei, voi posta aici cateva versuri de-ale ei care mie mi-au placut mult:

Dorina, pot sa scriu si eu aici o poezie de-a ta, sau poate doua?

Puiul, de Costache Ioanid


Trist
şi singur în găoace,
puiul galben-auriu
a simţit într-un târziu
că-i stingher,
că n-are pace.
A simţit că lumea lui
tot mai strâmbă
nu ştiu cum,
se face...
"Ce-o fi asta?"
se gândi.
"Cum de m-a ajuns năpasta
să trăiesc într-o mărgică,
într-o casă
tot mai strâmbă,
tot mai mică?...
Să nu pot să-mi aflu loc
nici pe faţă,
nici pe spate.
Şi să-mi crească,
după toate,
uite
ce nătâng de cioc!
Ce vrei tu?
Vorbesc cu ciudă
eu cu ciocul,
ca un prost...
Însă ciocul ce s-audă?
Cade-n stânga,
bate-n dreapta
şi-mi atârnă
ca o bârnă
fără rost.

Mi-ai ieşit şi doi ochi mici.
Ce să fac cu ei aici?
Mi-au crescut şi aripi grele.
Ce să fac aici cu ele?
Iar sub pântec,
la picioare,
se făcură nişte ghiare...
lungi... cu vârfu-ncovoiat...
Simt că toate-n pântec mi-au intrat!
Doamne,
pentru ce mi-ai dat
daruri care-mi sunt povară?..."

Şi,
lăsat pe partea stângă,
a-nceput uşor să plângă
puiul
pentru-ntâia oară...

*

Dar deodată,
în găoc,
bate cineva de-afară...
Cioc!
Cioc, cioc!
Inima în pui se zbate,
se-nfioară.
Cine...
oare cine bate?...

Cu un tremur ca de-o vrajă,
a bătut şi puiu-n coajă.
Uite!
Sub ciocănituri solide
se deschide
o fereastră!
Doamne,
ce privelişte măiastră!
Apoi uite-acum cât loc...
unde poate să alerge
să se joace,
să se culce...
Iar un glas atât de dulce,
glas de mamă...
andantino,
iată,
îi vorbeşte:
Vino...
Şi sări degrabă puiul
din bârlogul vieţii vechi.
O, acum cât e de bine
să ai ochi,
să ai urechi!...
Ce frumoasă e lumina!...
Parc-ar vrea în piept s-o soarbă.
Asta ce-i?
Un fir de iarbă...
Iar acolo?
E grădina...
Şi-nălţând privirea-n soare,
puiul,
suflet de pripas,
a bătut din aripioare
şi-a făcut întâiul pas.
Iar apoi,
dup-o clipită,
a zărit într-un arbust
o grăunţă rumenită.
Mm!
Da´ bună e la gust!
Iar colea, o gâză mică
pe un fir de busuioc.
Doamne,
ciocuşorul totuşi
nu e...
nu e rău de loc!
Dar aici în noua ţară,
ce s-ar fi făcut el oare
fără aripi, fără ghiare,
fără vechea lui povară
din căsuţa cea sihastră?
Bietul pui...

*

Fraţii mei,
povestea lui
nu-i decât povestea noastră...

Cinste,
curăţie,
milă,
jertfă,
inimă umilă,
lacrimi grele,
bunătate,
şi suspine după stele,
bine,
dar acestea toate...
ce să faci aici cu ele?
Să fii mut ca oaia-n strungă,
cu răbdare (îndelungă!),
să nu fugi după avere,
după nume,
să iubeşti pe cel ce-i gata,
de-ar putea,
să te sugrume,
bine,
dar acestea toate...
ce să faci cu ele-n lume?
Când sub soare are preţ
numai zâmbetul isteţ,
numai vorba îndrăzneaţă,
numai paşii rari şi grei,
numai mâna cu mănuşă
care trage la cenuşă
de la toţi
pe turta ei;

da,
când viaţa e-o berbuncă
unde toţi străbat răscrucea
şi în calea ta aruncă
spini şi cioburi
fără număr,
tu,
să-ţi iei în taină Crucea
şi s-o duci umil pe umăr...
suspinând discret,
cuminte,
sub scuipatul de ocară...
O, Părinte,
Creatorule-ndurat,
oare pentru ce ne-ai dat
daruri
care sunt povară?

*

Pentru ce?
Nu ştii?
Aşteaptă...
Vine-o clipă,
un soroc,
când la marginile lumii
cineva din cer va bate...
Cioc!...
Cioc, cioc!
Şi-n acest străvechi găoc
se va face o fereastră
către lumea cea măiastră.

Şi-atunci,
frate,
cât va fi de bine
să ai pieptul cu suspine,
să ai umerii cu Cruce,
să ai tâmplele cu spini,
să ai faţa toată plină
de a lacrimilor salbe!
Căci acestea toate, toate,
se vor face... aripi albe
şi tunică de lumină
şi cunună de rubini
şi toiag de-mpărăţie,
care ştie lumi să-nfrunte
(după cum Ioan ne-a spus!)
când ne va sclipi pe frunte
numele etern,
HRISTOS IISUS!

În prealabil postat de mirelat

Dorina, pot sa scriu si eu aici o poezie de-a ta, sau poate doua?

Poţi scrie Mirela .Mă simt onorată ca poeziile mele să fie alături de cele ale marilor scriitori şi mă bucur că ţi-au plăcut.

În prealabil postat de dorinastoica14

Poţi scrie Mirela .Mă simt onorată ca poeziile mele să fie alături de cele ale marilor scriitori şi mă bucur că ţi-au plăcut.

Multumesc si eu, Dorina pentru un dar asa sensibil si frumos.

si acum, pentru cititori:

Pentru ca...

Pentru ca
n-am lasat ochii in jos,
Pentru ca
m-ai privit cald si curios,
Pentru ca eram singura,
iar sufletul meu
Refuza sa se lipeasca
de sufletul tau,
Iti daruiesc o parte din el
Si... iti mai daruiesc
tara visurilor mele
In care incap
cateva sperante,
luna si-un pumn,
doi de stele.

Te caut,
de Dorina Stoica

Caut in zi, caut in noapte,
Caut in rugaciuni spuse in soapte.
Caut in cei ce au plecat dintre noi,
Caut in mine si caut in voi.
Caut chiar si in cautare
Te caut, Doamne, cu disperare.
Te caut cu foame, Te caut cu sete
In toate icoanele atarnate in perete.
Te caut in oamenii plini de pacate,
Te caut in talhari si in desfranate.
Te caut in oameni credinciosi si cuminti,
Te caut in preoti si Te caut in sfinti.
Te caut in cel nou nascut si-n batran,
Te caut in omul cel rau si-n cel bun.
Te caut in cel neiertat, in cel neiubit,
Te caut in cel alungat si in cel prigonit,
Te caut in cel ce nu poate ierta,
Te caut in mine si in dumneata.
Te caut in cel ce barfeste si spurca,
Te caut in cel ce zideste si-n cel care urca.
Te caut in ingeri aparuti din lumina,
Te caut in cer si te caut in tina.
Caut in tarmul ce se scufunda,
Caut in moarte si caut in nunta.
Si obosita de-atata cautare
Caut odihna in cautare.

Esti cel ce Esti si Cel ce va veni,
Esti tot ce ma poate surpa sau zidi!
Esti plinul ce umple golul din mine,
Esti sensul cuvantului BINE.
Nu Te-as cauta, daca nu Te-as fi gasit,
Intre cei doi talhari din inima mea, RASTIGNIT.

(Din volumul "Daruri", Editura Cronica 2009)

În prealabil postat de mirelat

Multumesc si eu, Dorina pentru un dar asa sensibil si frumos.

si acum, pentru cititori:

Pentru ca...

Pentru ca
n-am lasat ochii in jos,
Pentru ca
m-ai privit cald si curios,
Pentru ca eram singura,
iar sufletul meu
Refuza sa se lipeasca
de sufletul tau,
Iti daruiesc o parte din el
Si... iti mai daruiesc
tara visurilor mele
In care incap
cateva sperante,
luna si-un pumn,
doi de stele.

Şi să mai spună cineva că acest forum nu este minunat!
Am cunoscut aici virtual şi apoi personal oameni de calitate,creştini -ortodoxi adevăraţi pe care îi voi păstra în sufletul meu ca pe nişte comori de mare preţ.
Pentru toţi acei pe care i-am cunoscut dar şi pentru acei pe care îi voi cunoaşte în viitor:
"Inima mea are numai intrări / cine întră în ea acolo râmâne .