|
|
|
|
|
|
|
#1
26.01.2010, 16:54:41
|
||||
|
||||
Citat:
Eu imi imaginez dialogul urmator: Ea: (sambata dupa amiaza) Ce faci maine, hai dimineata sa plecam la picnic. El: Poate dupa amiaza, dimineata merg la Sf Liturghie. Ea: Mergi la biserica??? Ce prostie! Am fost o data si in viata mea nu mai vreau sa intru, Dumnezeu nu exista, iti pierzi vremea...etc. etc. etc. El: ??? Nu imi pot da seama cum poti sa ajungi la casatorie cu asa o persoana? 
|
|
#2
26.01.2010, 18:15:25
|
||||
|
||||
|
Am fost cam dezlanata in ceea ce am scris in penultima postare.
Am vrut sa spun de fapt ca intr-adevar o ortodoxie inteleasa si prezentata ca un set de reguli care mai de care mai ciudate pe care le tii ca sa imbunezi un Dumnezeu razbunator, intr-adevar sperie si respinge si seamana cu o secta invechita. Dar nu este asa. Din cate inteleg eu, ortodoxia nu este despre "nevointa" in sine ci despre apropierea de Dumnezeu. Si da, apropierea de Dumnezeu poate sa includa tot felul de renuntari, dar daca idealul tau este apropierea de Dumnezeu, deja nu se mai cheama nevointa, ci bucurie. Postesti cu bucurie, renunti la somnul lung de duminica dimineata cu bucurie, si daca nu simti bucuria inseamna ca nu prea esti pe drumul cel bun si sunt lucruri pe care trebuie sa le revizuiesti. Dar asta nu inseamna laxitate. De-a lungul secolelor crestinii si Biserica insasi si-au dat seama ca postul este o cale prin excelenta de apropiere de Dumnezeu, fara el unui crestin obisnuit ii este mult, mult mai greu. Poti sa ignori postul, dar rezultatul este ca nu esti mai aproape de Dumnezeu. Ai libertatea sa fii homosexual, dar Sf Scriptura ne invata ca nu este un stil de viata placut lui Dumnezeu, ai libertatea sa faci avort, dar stim ca este un pacat de moarte, care te separa de harul lui Dumnezeu, si asa mai departe. Totul depinde de cat de aproape vrei sa fii de Dumnezeu.
|
|
#3
26.01.2010, 18:49:34
|
||||
|
||||
|
Noesissa, pocainta intervine in viata omului atunci cand simte chemarea lui Dumnezeu. Unii au fericirea de a trai pe calea cea dreapta inca din copilarie, altii se intorc la credinta in tinerete, altii la maturitate, unii la batranete iar talharul de pe cruce chiar inainte de moarte.
Ideal ar fi sa pornim pe calea cea "stramta" cat mai devreme insa nu toti se bucura de un start asa viguros in viata. Asta nu inseamna ca pocainta (relativ) tarzie este de prisos sau oarecum inferioara calitativ celei timpurii. Asa ca unii oameni isi traiesc viata "lumeste" pana incep a cauta calea induhovnicirii. Te poti casatori, poti avea si copii la modul "lumesc", fara sa pui prea mare accent pe aspectul ortodox al tuturor acestor momente din viata ta. Insa daca te hotarasti sa incepi sa traiesti in Iisus si esti singurul din cuplu care a decis in acest fel, incepi sa intampini felurite probleme. Eu personal ma aflu in aceasta situatie, insa slava lui Dumnezeu, sotul meu intelege / accepta foarte multe aspecte legate de practicarea credintei mele. M-am gandit ca poate or mai fi si alte persoane in situatia mea si ne-ar prinde bine sa discutam pe tema aceasta. Imi cer iertare daca am starnit controverse sau dispute nefolositoare. Windorin, inteleg ce-ai vrut sa spui cu "carpe diem" privit prin prisma ortodoxiei, nimi mai adevarat. Eu m-am exprimat gresit / incomplet; semnificatia lui "carpe diem" din mesajul meu este cea primara, nealterata - anume "traieste clipa" la modul hedonist, strict de suprafata. Multumesc pentru corectare! Doamne ajuta!
__________________
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa! Preach the Gospel and, if necessary, use words.
|
|
#4
26.01.2010, 21:35:28
|
|||
|
|||
|
Citat:
Eu am mers mai departe si am zis ca regulile postului sunt ca sa ne ajute, nu ca sa ne incurce, si sunt situatii in care a le respecta cu strictete se opune sensului lor (litera se opune duhului).
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|
|
#5
26.01.2010, 21:56:10
|
||||
|
||||
|
Last edited by Noesisaa; 26.01.2010 at 21:59:42.
|
|
#6
27.01.2010, 00:41:08
|
|||
|
|||
|
@Noesisaa - citind aceste postari ale tale de aici, ma intreb si eu ca Zaharia, daca nu cumva sunt doua persoane care scriu sub numele de Noesisaa.
Pentru ca pe alte fire ai total alte opinii si esti f.moderata in credinta, esti chiar impotriva unor exagerari si scriem pe aceeasi lungime de unda (tu, eu si Fani). Aici este o schimbare de directie de 180 grade. Si acum sa raspund la unele lucruri. 1. Deci eu vorbeam despre problemele oamenilor de aici care parasesc credinta catolica sau evanghelica. Deci daca ei n-o (mai) nici pe aceea, care zic eu ca este mai moderata decat cea ortodoxa, atunci ce-ar face cu ortodoxia? Ma gandesc eu ca si credinta se potriveste sau adapteaza unui/unor popoare. Ortodoxia se potriveste cumva popoarelor Est-Europene, pentru ca sunt mai supuse din fire (sau erau), mai rabdatoare si aveau cel putin inainte mai putin liberalism si disciplina in sange. Poate ca acum se schimba lucrurile si in acea zona. Popoarele vestice sunt f.liberale, nu suporta umilirea, ingradirea de nici un fel, sunt mandre si sigure de sine, nu au asa nevoie de sprijinul credintei. Au alt mediu de traditie, economic, politic. In est suntem mai dipserati poate, mai necajiti (inca) si cautam un sprijin, o liniste interna. Oamenii de aici au convingerea (interna) puternica asupra modului de viata. Majoritatea. Inainte era si la ei poate altfel, dar acum nu mai ai ce sa faci. Sunt satui de orice apasare si vor sa traiasca totul liber si neingradit, o viata asa cum isi doresc. Incearca sa te duci in fata unui grup (mare) de oameni care din motive medicale nu pot avea copii si traiesc cu aceasta dorinta si durere. Sunt gata sa faca f.mult pentru aceasta dorinta. Du-te si spune-le ca asa vrea Dumnezeu si ca nu este crestin sa faca "in vitro" sau mai stiu eu. Te vor linsa. Cu ce argumente te duci la ei? Cum ii ajuti, cum ii mangai si ii convingi ca pot avea copil cu ajutorul credintei? Te rog sa-mi spui. Eu am incercat sa-i sfatuiesc macar la rugaciune, sa le explic la altii (parinti deja) cum e cu botezul pruncilor si alte lucruri crestine de la noi. Asa m-au insultat si mi-au spus ca apartin de o secta invechita. Si eu am probleme in a intelege homosexualitatea de ex., mai ales din p.d.v medical, psihologic, biologic. Nici ei nu vin sa se explice, ca sa ne convinga, sa ne lamureasca de problemele lor. E drept ca eu nu cunosc personal o persoana cu probleme sexuale, ca sa intreb eu poate. Ei explica aici ca homosexualitatea nu este ceva ce alege o persoana, ci este innascut sau dobandit fara stiinta si vointa. Este o normalitate la ei. Si daca tu indraznesti sa vii cu argumente medicale, sau religioase ca s-ar putea schimba, daca vrea omul, te desfiinteaza. Argumentul lor: este natural, ei sunt asa, nu le ingradi libertatea. Ei au forta (zic eu) sa te convinga ca pana la urma tu ca heterosexual esti anormal de fapt. Eu asa ma simt. Legat de slujbe: ei au un program de viata f. strict si ordonat. Si ar trebui sa stii Noesisaa, daca ai locuit sau locuiesti pe aici. La ei bate clopotul la ora 12.00h si toata activitatea intra in pauza. Este pauza de masa. Poti sa crapi. El inchide magazin, banca, etc, si se duce sa manance. Deci este clar ca slujba la ora 12.00h trebuie sa fie gata. Noi nu suntem asa. De multe ori as prefera sa-mi rezolv o problema in oras cand ma aflu acolo, sa nu am fereastra. Eu mananc mult mai tarziu pranzul (ca noi romanii nu am avut niciodata pauza de pranz, ci am mancat cand am apucat, seara dupa ce am ajuns acasa de la serviciu). Am inteles de la ei si ca li se pare exagerat ceremonialul nostru de slujba, cumva pe langa subiect, ca sa spun asa si ca este mult spectacol (asa mi-a exlicat cineva). La ei se face fix Liturghia si gata. Ori la noi slujba pe care noi o numim Liturghie este compusa din: utrenie (ziceti voi ca pana la un moment dat este de fapt utrenia), liturghie si slujba pentru morti si inca si litie la unele biserici (in tara). Avand slujbele mai scurte, ei pot si sa faca mai multe pe zi si sunt mai flexibili, se pot duce oamenii oricand, dupa lucru, dupa scoala, etc. Bine, ei nu postesc pentru Euharistie. La noi explicatia pentru care nu se face Liturghie dupa amiaza, cred ca este si pentru ca nu poti tine omul in post negru asa mult timp. Credinta noastra (ortodoxa) este inca strict legata de manastire. La noi in manastire toata ziua cam asta faci: slujbe, rugaciune. Ei au multe activitati chiar si la manastire: scoli, gospodarie, spitale in grija, orfani, batrani, activitati cu migrantii, misiuni in tari sarace, de catehism nu mai spun etc. Si ei (catolici, protestanti) au avut si au multa severitate printre care celibat, sunt si ei impotriva avortului, tratamentelor de fertilitate (partial), a homosexualitatii. Amintiti-va de inchizitie, de prigonirea vrajitoarelor (la noi astea nu au existat). Totusi au intrat mult in societate cu biserica. La ei timpul este limitat si organizat. Am o doamna la strana casatorita cu un catolic. Toate bune. El se duce la slujba lui, dansa mai vine la noi. O impiedica orarul si a spus de mai multe ori: sotul meu la ora 12.00h trebuie sa aibe mancarea pe masa. Eu personal ajung acasa la ora 15.00h duminica, plecata de la ora 10.00h. Si deci mancam pranzul mai tarziu de ora 15.00h. E drept, am un sot f.rabdator. Ma intreb de multe ori, cum dintr-o singura biserica au putut iesi doua atat de diferite pana la urma in structura si organizare (in dogma nu este decat o f.mica diferenta). Ce factor a condus la aceasta diferentiere? Si ganditi-va si la felul in care ii vedem noi pe ei, sau pe musulmani. Imaginati-va cu ce ar trebui ei sa va conginga si atraga spre ei: asa cum umbla si sunt tratate la ei femeile ati vrea sa fiti? Nu cred. In razboaie ati vrea? Nu cred. Si la modul de convietuire intr-o familie bi-confesionala te/va contrazic: Cu putina bunavointa poate functiona si asa (am vazut). Ea - ma duc maine la slujba. El - bine, ma duc si eu la a mea/vin cu tine/ mai am alte treburi de rezolvat. Vii, mancam si iesim undeva. El pregateste pranzul pana ajungi. Postul: Ce mancam azi/maine etc.? Ea: pai eu postesc, imi fac de post (vegetarian). Tu poti sa-ti mai iei ce vrei in plus. El: O.K mananc si eu mancare din aia/ imi iau ceva in plus. Se pot duce impreuna la slujbe, si colo si colo (ca sunt orare diferite). In concluzie posibilitati sunt. E drept nu pot fi amandoi la fel de practicanti in credinta. Iar celelalte confesiuni oricum nu sunt asa severe. Mai greu e cu postul trupesc. Daca este un om care te iubestesi intelege, poti sa mai tragi/abuzezi de el, daca nu, este mai greu. Si exista o limita, dupa care e posbil (mai ales dca se repeta mereu), sa-l trimiti in pacat (depinde ce hormoni si ratiune are). Ah, iar daca vrei sa fii f.sever in credinta ortodoxa, atunci chiar nu te mai casatoresti, fiindca si in cadrul unei familii cu toti membri ortodoxi sunt diferente si probleme. Nu cred ca exista asa familii de sfinti, cu perfectiune in convietuire si credinta.
|
|
#7
27.01.2010, 01:25:24
|
||||
|
||||
|
Citat:
 Nu, nu, sunt tot eu, si nu sufar de personalitate multipla. :D Daca ai observat, sunt moderata in ceea ce priveste forma, sunt impotriva formalismului, exagerarilor superstitioase, semidoctismului, bigotismului. Dar sunt traditionala (probabil chiar fundamentalista din punctul de vedere al unor occidentali mai stangisti, dar in continuare foarte liberala din punctul de vedere al traditionalistilor romani, de exemplu :D ) din punctul de vedere al esentei, care inseamna si respect fata de viata si persoana.Stiu, stiu care este atitudinea generala occidentala fata de fertilizarea artificiala si homosexualitate. Eu sunt impotriva doar a metodelor de fertilizare care duc la pierderea de vieti, restul, nici o problema, bine ca exista. Oricum mi se pare obsesia asta de a avea copiii cu orice chip si orice pret un simptom de boala al societatii noastre. Cu avortul nu sunt de acord, nu as face, nu as sfatui pe nimeni sa faca (in afara de pericol pentru mama), dar in acelasi timp in nici un caz nu as milita pentru interzicerea lui prin lege. Noi, ca si crestini, stim ce vrea Hristos de la noi, si noi trebuie sa alegem. Cat despre homosexualitate, sunt departe de a fi homofoba, spun doar ca din punct de vedere crestin nu vad nici o dovada cum ca stilul asta de viata ar fi placut lui Dumnezeu, desi nu spun ca ceea ce simt ei este fals, sau ca sunt ipocriti. Stiu foarte bine ca sunt impotriva curentului, dar pe de alta parte nu cred ca curentul asa cum este el astazi ofera multe raspunsuri oamenilor. Si stiu si de programul punctual al occidentalilor, ca doar stau aici. Iarta-ma ca iti spun, dar eu cred ca la biserica la voi se cam abuzeaza de timpul vostru. Cum e posibil ca sa vii la 10 si sa ajungi acasa la ora 15??? Pai eu in Romania, la biserica la care merg eu (stiu ca nu e cazul la toate) slujba se termina 98% din timp la 12 fix, punct. Urmeaza miruitul, si pana la 12 30 eu-s acasa si mananc. Si mama care merge la alta biserica si canta si in cor este acasa chiar inaintea mea, bun, ea mai ia si masina cateodata, la ei se termina chiar la 11:30. Cand eram in SUA, da, ajungeam pe la 2-3 sau chiar mai tarziu acasa, ceea ce era intr=adevar un inconvenient major pentru mine, dar dupa Sf Liturghie care se termina pe la 12 se lua pranzul, un pahar de vin, se bea cafea, se statea la discutii... PS: Sf Liturghie nu contine utrenia, nici slujba pentru morti, nici litia, astea-s extra, eu la utrenie nu merg, la slujba pentru morti in nici un caz nu stau, daca se face, oricum e doar pentru cei implicati, litie n-am auzit sa se faca dupa liturghie, dupa vecernie parca, da, cateodata, pe la manastiri. Sa fiu la biserica voastra probabil ca mi-as cauta alta, sau oricum, la 12 as pleca, si daca imi urmeaza si altii exemplul, poate se prinde si preotul ca nu poti sa abuzezi chiar asa de timpul oamenilor. 2 ore si jumatate sunt suficiente pentru Sf Liturghie, 4 sunt absurde, mai ales pentru o biserica de mir, sau e ok daca e si utrenia, dar macar sa inceapa mai de dimineata. Last edited by Noesisaa; 27.01.2010 at 01:40:49.
|
|
#8
27.01.2010, 13:03:53
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#9
24.11.2010, 23:09:34
|
|||
|
|||
|
Citat:
Parerea mea:o combinatie intre scrierile Parintilor Bisericii si The Holy Bible pot sa va ajute mult.Am pus acesta combinatie pt ca(ma refer la protestanti)vor intelege mai usor daca folositi mijlocul nostru comun de analiza in combinatie cu chintesenta explicatiilor din credinta dvs>scrierile Parintilor Bisericii.Si cu ocazia asta puteti explica si notiunea de ,,Traditie". Ideea este sa puteti ,,explica" ortodoxismul ca traire nu ca dogmatica.Pentru a doua categorie exista carti.Pentru prima categorie exista cei care chiar traiesc Credinta dvs.Tineti cont de faptul ca protestantii,in general,acorda,mai ales in grup,mai mult timp pentru catehism propriu si analiza biblica decat credinciosii ortodocsi.Am constat asta personal.Intrucat la dvs se pune mai mult accent pe ,,traire"(ca doar misticismul nu l-a descoperit Calvin)asta trebuie sa puteti prezenta pentru a putea fi intelesi.Cum spunea cineva aici:exemplul personal.Si avand in vedere aceste aspecte, precum si(din pacate) realitatea cotidiana, cred ca aveti o misiune dificila. Sa va ajute Cel de Sus Last edited by Scotsman; 24.11.2010 at 23:55:00.
|
|
#10
26.01.2010, 23:35:01
|
|||
|
|||
|
Citat:
Daca trezirea lui/a ei la credinta s-a petrecut mai tarziu in viata, dupa un numar de ani petrecuti impreuna, va auzi cu siguranta cuvinte descurajatoare, referitoare la credinta, rugaciune, biserica, habotnicie, manastire, etc. Dar daca cel credincios nu se va lasa impresionat de aceste cuvinte si va suporta cu stoicism tot ce aude si ce i se face, cu timpul si ochii celuilalt se vor deschide incetul cu incetul, caci Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cu timpul, acest sot "necredincios" va putea vedea diferenta dintre sotia credincioasa si ceilalti, care nu se preocupa de cele duhovnicesti. Este o lupta, dar Imparatia Cerurilor se ia cu asalt.
|
|
|
Mod hibrid