ANDREI PLESU - Patimile cu acordul parintilor

[Lavrentiu]

În prealabil postat de costel

Se stie ca acest film a fost facut prin ochiul catolicului - in catolicism accentul cade pe cruce, pe moartea lui Hristos.

Insa, sunt cateva persoane avizate, precum pr. prof. Coman de la Fac de Teologie din Bucuresti, care sustine ca in acest film exista si o parte pozitiva, ne descopera suferinta. Asa ca nu trebuie trecut cu usurinta peste acest aspect, pentru ca atunci cand vorbim de cruce, spunea el, nu vorbim doar de biruinta, ci si de suferinta. El dorea sa scoata in evidenta ca nu trebuie sa ajungem la dochetism.

Imi permit sa va contrazic putin. In film mi se pare ca accentul cade mai mult pe bataie decat pe suferinta. Aici e o diferenta, zic eu, suficient de mare ca sa ma indeparteze de acest film.

Are insa si cateva aspecte interesante, cum ar fi dialogul de la distanta dintre diavol si Hristos, care apare in unele momente. Vezi, diavolul nu se apropie, el priveste de la distanta, iar cand actioneaza o face si cu un soi de lasitate.

Pe de alta parte, faptul ca momentul Invierii este redat in film doar intr-un cadru de cateva secunde, asa ca un flash, imi da impresia ca pentru Gibson invierea a fost ceva automat, ca un dat. Pentru el, importanta era suferinta. Pentru mine nu, importanta la nivel ontologic nu a fost suferinta - Hristos ar fi venit oricum, chiar daca omul nu ar fi cazut. Suferinta poarta chipul caderii lui Adam.