o intrebare

[ViermeSiNuOm]

În prealabil postat de AlinNNN

dc Dumnezeu lasa pe pamant suferinta,boli,oameni handicapati?
si inca una:Cine a creat raul?

Dumnezeu nu vrea ca pe pământ să fie toate aceste suferinţe, căci El îl iubeşte pe om ! Cum altfel ar putea fi când noi suntem lucrul mâinilor Lui ?! E clar că ne iubeşte pentru că pentru noi, pentru a ne da o şansă la mântuire, L-a trimis pe pământ pe Unicul Lui Fiu pentru a pătimi în locul nostru şi pentru a lua asupra Lui toate păcatele lumii !! Dar noi cum L-am primit pe Fiul Său ??!! Cu ocări şi batjocuri, L-am scuipat şi L-am bătut, L-am răstignit şi L-am omorât !! Cum I-am răsplătit noi această jertfă ?!

Fraţilor poate vi se pare că noi cei din timpurile astea nu avem nicio vină pentru ce au făcut cei din vremea Mântuitorului ! Asta e amăgirea satanei ca să nu ne vedem întinăciunea sufletescă ! Dăm vina pe Eva, pe alţii şi alţii dar oare noi cum ne purtăm faţă de Dumnezeu?

Oare nu suntem noi cei care legalizăm prostituţia, incestul, homosexualitatea, bigamia, drogurile şi toate patimile ??! Oare nu noi suntem cei care dăm din coate pentru o poziţie mai bună, un serviciu mai bun, bani mai mulţi dat ne dăm la fund când este vorba a ajuta pe aproapele nostru ?! Cât timp petrecem pe net, în cluburi, la clevetiri, cu băieţi, cu fete, prin bodegi, pe stadioane, la concerte, etc şi cât timp petrecem la rugăciune, fraţi şi surori ? Cât timp pe zi înjurăm şi clevetim şi cât timp ne rugăm pentru aproapele nostru ?

De când nu am mai vizitat un bolnav în spital, sau nu am ajutat un bătrân ?
Oare nu ne aducem noi aminte de Dumnezeu numai la necazuri şi greutăţi ?? Şi atunci vrem să ne ajute Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este un tonomat unde să bagi o monedă şi să iasă ce-ţi doreşti ! Ca să ajungă rugăciunea la Dumnezeu trebuie să vină dintr-o inimă smerită, de la un suflet spovedit, care nu numai la necaz în caută pe Dumnezeu şi când dă de bine a uitat de El ! Se spune să ne rugăm în timp de pace pentru vreme de război, adică atunci când nu avem greutăţi şi ispite ca să putem răbda în zilele grele !


- Îmi tot vorbşti despre un Dumnezeu bun şi iertător, dar uită-te în lume că nu ne mai slăbesc loviturile şi bătăile Lui!
- Când o oaie iese din turmă şi îşi face de cap, ce face păstorul? Fluieră după ea şi o strigă pe nume, dar oaia nu ascultă. O ameninţă cu băţul, dar n-are grijă. Zvârle cu ceva după ea, dar oaia şi mai mult se depărtează. Pe urmă trimite câinele după ea, care o înhaţă, o supără şi o muşcă. Abia după această supărare, oaia se întoarce înapoi. Iar daca oaia nu ascultă nici acum şi nu se întoarce o lasa să o manance lupul.
Aşa e şi cu noi. Domnul, Păstorul cel mare şi bun a încercat multe şi felurite chemări dulci, să ne întoarcem înapoi din răutăţi, în turma Lui cea binecuvântată. Dar noi n-am vrut să ne întoarcem. De aceea, a trimis asupra noastră necazuri şi urgii, care ne împresoară şi ne muşcă din greu, încercând să ne întoarcă în turma Lui cea sfântă.
Vai de cei ce nici acum nu înţeleg şi nu ascultă glasul şi chemările scumpului nostru Păstor!


http://www.trilulilu.ro/cautator/b69c601f901d2b
http://www.trilulilu.ro/cautator/cec1f723944fff
http://www.trilulilu.ro/cautator/24f38510c3cce9
http://www.trilulilu.ro/cautator/6accdf73f62c82

Aşadar fraţi şi surioare Dumnezeu nu vrea deloc să ne fie rău dar noi suntem singurii cei care aleg ! De noi depinde dacă vrem să ne fie bine pe aici pe pământ cât şi după moarte ! Spunea un Sfânt Părinte că Dumnezeu ne iubeşte cu gelozie ! Auziţi ?! Cu gelozie ! Nu vrea să ne împartă cu diavolul, El vrea să fim toţi ai Lui ! De aceea ca un Tată iubitor care vede că fii Lui merg spre pierzare, ne pedepseşte şi caută să ne înspăimânte să vedem că fără de El nu suntem nimic şi să ne întoarcem până nu e prea târziu !

Câtă destrăbălare este în zilele noastre că mă scârbesc eu om fiind şi mă îngrozesc şi nu mai pot răbda atâta nebunie, dar Bunul Dumnezeu care vede tot şi care vede mai ales în sufletele oamenilor, câtă milă şi dragoste poate să aibă că ne-a răbdat atât !!! Ne-a mai dat un cutremur să ne trezim, o inundaţie, un război, boli grele şi noi tot continuăm să ne tăvălim în noroiul păcatelor precum porcii !!

În curtea unei mănăstiri se plimbau un avva şi ucenicul său. Avva îi spune ucenicului: "Frate pe mine m-a uitat Dumnezeu !". Ucenicul mirat i-a răspuns: "Vai avvo, dar nu se poate Dumnezeu nu uită pe nimeni ! "Ba pe mine m-a uitat - spuse iarăşi avva!" Ucenicul crezând că avva este căzut în deznădăjduire a început să îi vorbească: "Avvo, Dumnezeu nu poate uita pe nimeni, El ne iubeşte ! Dar avva răspunde ucenicului: " Frate, eu îţi spun că pe mine m-a uitat Dumnezeu ! De mult nu mi-a mai dat un necaz !!" Vedeţi ?! Sfinţii părinţi doreau necazurile pentru că la necaz Dumnezeu este cu noi, deşi părem singuri El ne poartă pe braţe !

Deci necazurile, bolile sunt un mijloc de smerenie, de conşientizare a neputinţei noastre în faţa măreţiei Lui Dumnezeu, de lăsare a sufletului nostru în mâinile Lui Dumnezeu, toate acestea reprezintă un mod de apropiere de Dumnezeu ! Dar asta pentru omul smerit care îşi vede neputinţa, nu pentru cel mândru şi căpos care în loc să vadă că fără Dumnezeu nu poate nimic se apucă şi-L ocărăşte, Îl huleşte şi îl acuză pe Dumnezeu pentru suferinţa lui. Dumnezeu ne dă suferinţa ca pe un medicament ! Orice medicament este amar, dar dacă este luat după prescripţie vindecă !

Să ne cercetăm fiecare şi să vedem nu merităm noi oare toate nenorocile prin care trecem ? Nu mai bine alergăm la duhovnic să ne spălăm de păcate şi să ne ferim apoi de ele încercând sp fim plăcuţi în faţa Lui Dumnezeu ?!

Gustaţi şi vedeţi că Bun este Domnul !