Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[AlinB]

În prealabil postat de ai2

Pariul lui Pascal este un argument impotriva credintei. De ce? Pentru ca se poate aplica oricarui zeu, inclusiv celor care nici macar n-au existat in nicio perioada a umanitatii.

Ca sa spui asta trebuie sa fii teribil de ignorant in materie de istorie a religiei.

In plus, situatia nu e chiar atat de simpla cum este prezentata deformat in citatul tau. Este o formulare tendentioasa si falsa folosita de cei care se pretind credinciosii adevarati. Daca ma duc la biserica si D-zeu nu exista chiar nu pierd nimic? Poate nimic inafara de timp, bani si ocazia sa stiu pe cine ma bazez.

1. Credinta nu se rezuma la mersul la biserica.
2. Un ateu pierde mult mai mult timp in lucruri fara semnificatie si finalitate pe termen lung decat un credincios
3. Credinta nu sta in bani, dar si pentru bani este valabila remarca nr. 2
4. Cum sa nu stii pe cine te bazezi? Algoritmul credintei este ca sa faci tot ceea ce tine de tine, iar pentru ceea ce te depaseste sa ceri ajutor de la Dumnezeu. Ce vezi confuz aici?

Daca D-zeu nu exista va bazati pe un prieten inexistent si asta mi se pare mai rau decat sa stiti ca nu aveti pe cine sa va bazati.

De ce ar fi mai rau? Atat timp cat ai aplicat principiu 4 chiar nu ai nimic de pierdut.

Stiu, D-zeu iti da dar nu-ti baga in traista.
Dar iti promite!

Si cand promite se tine de cuvant. Ceea ce arata ca ai pe cine te baza. :)

Daca D-zeu exista si eu nu cred, as prefera sa pierd totul daca acel D-zeu m-ar condamna doar pentru ca am fost sceptic si nu m-am dus la biserica, samd.

Ceee ce arata o mentalitate de "looser". Pentru asta nu este leac.

Daca e mai important sa mergi la biserica si sa te comporti precum cei din povestea de mai sus, eu nu vreau sa petrec o eternitate langa astfel de oameni dar, mai ales, langa un astfel de zeu. Un zeu care m-ar condamna ca m-am descurcat foarte bine singur si care m-ar accepta daca as veni la el doar cand dau de greu este departe de ideea de fiinta superioara si foarte aproape de fiinta umana. (de aceea cred ca oamenii l-au facut pe D-zeu dupa chipul si asemanarea lor)

Asa..si asta va sa zica asta e justificarea la alegerea de looser.
Pai justificarea este la fel de defecta ca si alegerea.

De ce?
1. Pentru ca rezuma credinta la actul de "a cere" ceva de la Dumnezeu.

2. Pentru ca rezuma viata la capacitatea de "a te descurca" intr-un sens fara doar si poate foarte materialist.

Dar hai sa vedem cum stau lucrurile si din punct de vedere moral pentru un ateu. Pentru ca daca "te-ai descurca" ok din punct de vedere moral, adica ai avea o viata 100% morala (desi credinta nu se rezuma la o viata morala), probabil n-ar avea nimic de reprosat.
Dar tu iti fixezi un standard mediocru de moralitate si pe urma pretinzi ca l-ai respectat ireprosabil. Ceea ce nu inseamna ca "te-ai descurcat" dupa standardele lui Dumnezeu, ci dupa ale tale, ceea ce e cu totul altceva.

3. Ai niste tipare de gandire subiectiva despre viata de credinta (provin din familie?) care te imping la judecati gresite.
Iarasi, credinta NU se rezuma la a cere ajutorul de la Dumnezeu cand o duci greu.
Dumnezeu te-ar accepta chiar mai bine daca ai venit la El atunci cand totul iti merge bine si chiar nu ai avea nevoie de vreo interventie supranaturala.

Deci pana la urma logica dupa care tu alegi pedeapsa eterna, este fundamental viciata, ceea ce atrage dupa sine, pe buna dreptate, titlul de "loser" (ceea ce e cam departea de cel de "descurcaret" la care se pare ca aspiri).