Dumnezeu a trimis iubirea pe pamant - de ce atunci este pacat?

[glykys]

În prealabil postat de maria32

Va dati seama totusi ce probleme poate intampina partenerul credincios pe aceasta cale?
Insa cine ne spune ca nu este voie sa apuce pe acel drum? de ce sa nu fie considerata si aceasta un fel de muncenicie? Oare Dumnezeu nu va aprecia ravna cu care cel credincios se va stradui sa-l readuca pe drumul cel bun pe sotul/sotia lui chiar daca pe parcurs, pe acest drum se vor ivi si spinii ispitelor trupesti? Poate va fi nevoie chiar sa renunte la postirea trupeasca pentru a nu da prilej sotului/sotiei sa divorteze si astfel sa-l piarda definitiv pentru credinta?

Stii cum e, omul propune, dar Dumnezeu dispune. Ce e cu neputinta la noi, se poate la El. Degeaba facem noi socoteli.

[maria32]

În prealabil postat de glykys

Stii cum e, omul propune, dar Dumnezeu dispune. Ce e cu neputinta la noi, se poate la El. Degeaba facem noi socoteli.

Te rog frumos sa nu te superi pe mine dar ai putea sa raspunzi ceva mai concret? mai clar? ca nu prea inteleg la ce te referi? Sa-mi fie cu iertare dar chiar nu pricep.

[glykys]

În prealabil postat de maria32

Te rog frumos sa nu te superi pe mine dar ai putea sa raspunzi ceva mai concret? mai clar? ca nu prea inteleg la ce te referi? Sa-mi fie cu iertare dar chiar nu pricep.

Scuze, am fost prea generala. Mie mi se pare ca noi toti ne inchipuim mult prea multe si facem diverse scenarii, punandu-ne in diferite ipostaze general umane, dar imaginare, in loc sa il lasam pe Dumnezeu sa lucreze in viata fiecarui om, care, dupa cum am mai spus, este structurat diferit sufleteste unul fata de celalalt. Si eu am fost indragostita de cineva mai necredincios si mi-am pus aceleasi probleme, insa am realizat, in final, ca jertfa (de orice fel) nu o facem noi, ci Dumnezeu, care ne da sau nu puterea asta. Degeaba facem noi planuri, care intr-o secunda se pot darama precum niste castele de nisip. Pana sa ajungem si la aceasta experienta, lucrurile stau cam asa cum explica Jane:

"nu are nici un rost, numai stam aici si scriem science-fiction cand de fapt singurul lucru adevarat e ca habar nu avem si ca nici nu avem cum sti daca nu incercam. Dar nici nu obliga nimeni sa incercam."

[Jane Says]

In concluzie (a mea:P)

1. Indiferent cate-om face sau nu, important e ca in clipa mortii Dumnezeu sa ne daruiasca iertare si sa ne lase in rai.

2. Lucruri care par grele sau imposibile acum isi vor arata roadele candva. Dumnezeu stie dinainte toate pacatele pe care le facem si totusi ne ingaduie sa existam. Uneori chiar ne lasa sa cadem doar ca sa ne ridicam pe urma asa cum nimeni nu s-ar fi asteptat (ca doamna de care ziceam al carei sot abia dupa 10 ani de casnicie s-a botezat la ortodocsi; Dumnezeu lucreaza in multe feluri si cand vrea El; o facem lata, ne ridicam, El a zis).

3. Sophie, daca as fi in locul tau, fara problemele pe care le am eu la mansarda (gen, cand concep), as tine postul si pe urma cu si mai mare bucurie m-as apropia de sot. O pauza intre indragostiti nu strica de cap nici nu distruge, ajuta la mentinerea "pasiunii", sa nu ne saturam unii de altii. Nu a zis nimeni ca-i pacat, bucura-te si vi se intample ce doriti (copii). Si nu te mai framanta cu ale altora ca nu are nici un rost, numai stam aici si scriem science-fiction cand de fapt singurul lucru adevarat e ca habar nu avem si ca nici nu avem cum sti daca nu incercam. Dar nici nu obliga nimeni sa incercam.

Cine nu mananca pentru Dumnezeu nu mananca iar cel care mananca tot pentru Dumnezeu sa manance si asa mai departe.