Bunicul din visul fetei mele

[Irina-Magdalena]

Draga clementia

Tatal meu a plecat dintre noi in urma cu trei luni. Fetita mea, de nici 2 anisori, a fost lumina ochilor lui. Visa mereu s-o vada mare, s-o duca la gradinita, s-o auda vorbind.. N-a vrut Domnul sa fie asa. Ce vreau sa spun este ca au avut o relatie speciala. Ultimele cuvinte ale tatalui meu au fost pentru Ioana.
Imediat dupa disparitia tatii n-am vrut sa-i amintesc fetitei mele de el ca sa n-o fac sa sufere. Oricum ea ii simtea lipsa, pentru ca uneori intreba de el. Dar la un moment dat a dormit in camera care fusese a tatalui meu, si, cand s-a trezit, senina, a spus foarte clar (primul cuvant cum a deschis ochii) "Bubu".. Asa ii numea ea. Banuiesc ca l-a visat. E prea micuta sa-mi povesteasca.

Si eu sunt de parere ca cei mici si curati cu inima "vad" lucruri pe care noi nu le percepem. Nu e nimic de speriat. Si in nici un caz nu e ispita de la cel necurat.

Poate ca nu e cazul sa te sperii ci mai degraba sa te gandesti ca bunicul o apara de acolo de unde e si vegheaza asupra ei. Daca aveti credinta si rugaciune va fi foarte bine cu operatia, eu asa simt :) Doamne ajuta!