Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[beliver]

În prealabil postat de andreicozia

Mie nu-mi repugna nimic, nu stiu daca ai observat, eu lucrez si am lucrat cu tot felul de categorii de oameni de religii si culturi diferite, insa ce imi repugna intradevar este sa fiu curios ce au prostituatele sub haine. Nu sunt interesat deloc in acea forma de "dragoste"

Te rog spune-mi oare niciodata nu te-ai gandit cand ai trecut pe langa o prostituata cat de greu i-ar sa se redreseze?Oare este cineva in lumea asta care ar dori sa le ajute sa se redreseze,sa iasa din acest cerc vicios?Ii pasa cuiva?Sunt multe care ar vrea sa iasa cu siguranta,dar nu au cum.Sa zicem ca si-ar gasi un loc de munca si ar vrea sa-si schimbe viata,nu numai ca nimeni nu le-ar ajuta,dar ar fi aruncate inapoi de noi toti care le-am judeca si le-am tortura amintindu-le unde le este locul,impingandu-le sa faca din nou ceea ce faceau,pentru ca nu le putem ierta.Le-ar trebui o mare forta sufleteasca pentru a razbi,pentru a sterge acest stigmat.Cati dintre noi ne-am "demite" sa stam de vorba,sa le indrumam poate sa le sprijinim financiar pentru un timp?Cati dintre noi ar vedea acea scanteie de suflet daruita de Hristos fiecaruia dintre noi in acele femei?Te-ai gandit vreodata ca toti suntem de vina ca exista asa ceva?Te-ai gandit vreodata ca daca nu ar exista barbati care sa le transforme in asa ceva nu ar mai fi?Eu asa cred si de multe ori mi-a parut rau pentru ele si o sa-mi para,desi nici eu nu fac nimic care sa le ajute pentru ca nu am curaj.Dar daca ar veni la mine asa o persoana sa-mi ceara ajutorul cu siguranta ca i l-as da,cu mare bucurie.E simplu sa stai la calculator si la caldura, cu ai tai in jur si sa filozofezi...Doamne ajuta!

[andreicozia]

[quote=beliver;210366]Te rog spune-mi oare niciodata nu te-ai gandit cand ai trecut pe langa o prostituata cat de greu i-ar sa se redreseze?

IN SOCIETATEA DE CONSUM, ESTE IMPOSIBIL SA SE REDRESEZE
TE-AI GINDIT VREODATA DE CE HRISTOS NU A INCERCAT SA SCHIMBE PE NICI UNA DIN PROSTITUATELE LOCALE?...GINDESTE-TE SI SPUNE-MI
EL A INTERVENIT NUMAI CIND ERAU SA O OMOARE CU PIETRE PE UNA DINTRE ELE! atit! IN REST NU S-A BAGAT SA SCHIMBE SOCIETATEA...




Oare este cineva in lumea asta care ar dori sa le ajute sa se redreseze,sa iasa din acest cerc vicios?Ii pasa cuiva?

dA, LE PASA ,DAR FELUL IN CARE FUNCTIONEAZA SOCIETATEA PENTRU CARE AI IESIT IN STRADA LA 22 DEC 89 FACE IMPOSIBILA ORICE REDRESARE.
AI VAZUT TU PROSTITUATE IN SOCIETATEA SOCIALISTA, BORDELURI?...ASA CA EXEMPLU DE SOLUTIONARE A PROBLEMEI(DA, IN DETRIMENTUL ALTOR LUCRURI)



Sunt multe care ar vrea sa iasa cu siguranta,dar nu au cum.

dE ACORD

Sa zicem ca si-ar gasi un loc de munca si ar vrea sa-si schimbe viata,nu numai ca nimeni nu le-ar ajuta,dar ar fi aruncate inapoi de noi toti care le-am judeca si le-am tortura amintindu-le unde le este locul,impingandu-le sa faca din nou ceea ce faceau,pentru ca nu le putem ierta.

nU PENTRU CA NU LE PUTEM IERTA, NOI DIN CE VEZI IN JUR DACA PRIVESTI CU ATENTIE NU PREA PUTEM SA DECIDEM MAI NIMIC, MAI ALES IN PRIVINTA PROSTITUTIEI

Le-ar trebui o mare forta sufleteasca pentru a razbi,pentru a sterge acest stigmat.Cati dintre noi ne-am "demite" sa stam de vorba,sa le indrumam poate sa le sprijinim financiar pentru un timp?Cati dintre noi ar vedea acea scanteie de suflet daruita de Hristos fiecaruia dintre noi in acele femei?

sTII DE CE NU POTI SA FACI NIMIC? DEOARECE ACOLO UNDE REABILITEZI PE CINEVA SI O SCOTI DIN MEDIUL RESPECTIV APARE IMEDIAT ALTA CARE-I OCUPA LOCUL PROFITABIL.
NUMAI SCHIMBIND SOCIETATEA IN ANSAMBLU S-AR PUTEA SCHIMBA SURSA DE GENERARE A PROSTITUTIEI SI A ELIMINARII PESTILOR.
DECI, IN MARE NU SE POATE, TE AGITI DEGEABA, POTI DOAR SLAVA UNA-DOUA PRECUM SFINTII IN PATERIC, DAR RESTUL DE SUTE, MII SI PEPINIERA CARE SE PREGATESTE SA LE IA LOCUL..CE OR SA FACA FARA SALVATORI?


Te-ai gandit vreodata ca toti suntem de vina ca exista asa ceva?

bINE SPUS. NOI SCAPIND DE SOCIALISM PRIN BRUTALITATE BALCANICA AM OPTAT CU SUFLETUL LA GURA PENTRU CREAREA UNEI SOCIETATI PLINA DE PROSTITUTIE. NOI AM DORIT-O SI NOI AM CREAT-O SAU AM IMPORTAT-O.

Te-ai gandit vreodata ca daca nu ar exista barbati care sa le transforme in asa ceva nu ar mai fi?

BARBATII NU AU NICI O LEGATURA, LA EI FOAMEA PENTRU ASA CEVA SE VA MANIFESTA INDIFERENT DE SOCIETATE. IDEEA ESTE IN CE DIRECTIE IDEOLOGICA II CANALIZEZI PE ACESTI BARBATI, CUM II EDUCI!

E simplu sa stai la calculator si la caldura, cu ai tai in jur si sa filozofezi...Doamne ajuta!

dA, FILOZOFEALA NU DUCE LA NIMIC CONSTRUCTIV

(AM FOLOSIT LITERE MARI PENTRU DIFERENTIERE)

"IN SOCIETATEA DE CONSUM, ESTE IMPOSIBIL SA SE REDRESEZE
TE-AI GINDIT VREODATA DE CE HRISTOS NU A INCERCAT SA SCHIMBE PE NICI UNA DIN PROSTITUATELE LOCALE?...GINDESTE-TE SI SPUNE-MI
EL A INTERVENIT NUMAI CIND ERAU SA O OMOARE CU PIETRE PE UNA DINTRE ELE! atit! IN REST NU S-A BAGAT SA SCHIMBE SOCIETATEA..."

Cu bucurie iti spun, Hristos a schimbat iadul, nu numai societatea. Si nu spune, te rog, ca Hristos "n-a incercat", e riscant sa gandesti asa. Hristos incearca oameni, in ce-L priveste nu e pe incercatelea. :)

[Marius22]

Dumnezeu uraste pacatul dar il iubeste pe pacatos. La noi este tocmai invers. Ajungem sa iubim pacatul, in noi si in ceilalti, si sa ii uram (judecandu-i) pe pacatosi. Este si aceasta o lucrare a vrasmasului, prin care incearca sa ma faca sa consider ca cel mai mare pacatos nu sunt eu, ci cel de langa mine.

De multe ori ii reuseste. Se poticneste insa vrasmasul in fata acelora care, au dobandit cu adevarat smerenia, avand buna masura a lucrurilor duhovnicesti.

Am certitudinea ca si acestia sunt multi, atat in randul monahilor cat si al mirenilor. Oameni imbunatatiti, care au puterea de a lupta nu doar cu neputintele lor, dar si cu patimile celor de langa ei. Sunt oameni prin care, si langa care, se mantuiesc alti oameni.

Unii dintre ei, in mod sigur ar lua de sotie o "desfranata" si nu numai datorita faptului ca si Hristos a facut la fel, ci pentru ca stiu ceea ce se cuvine sa iubeasca, mai intai de toate, la o persoana, "Chipul nemuritor al lui Dumnezeu din om".

[windorin]

În prealabil postat de Jane Says

Well, raspunsul la intrebarea pusa-n primul post ar putea fi: nimeni de pe forum.
Ca de obicei, viata bate filmul, exista casatorii intre barbati si (foste) desfranate, exista copii, exista regret, exista iertare, exista posibilitatea mantuirii.
Daca sunt lucruri pe care nu le-am face noi aici, asta nu inseamna ca nu le-ar face nimeni altcineva=)

Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".

În prealabil postat de felicitas

Mie mi se pare ca thread-ul asta nu duce nicaieri. De fapt, windorin ce vroiai mai clar sa intrebi?
Noi, romanii avem o mentalitate cam ''balcanica'' , nu prea cred ca in tarile vest europene, barbatul isi face atatea probleme daca femeia de langa el e desfranata sau cuminte (ca doar nu scrie pe fruntea ei) in tari gen anglia, germania, austria, suedia, norvegia etc., e cam ciudat sa vedem cum dupa 20ani de la revolutie am ramas cu atatea conceptii invechite si prafuite.

Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.

În prealabil postat de anna21

Un raspuns cu bun simt intr-un thread aberant (nu te supara Windorin).
Atata discutie pt nimic... cine s-ar casatori cu o desfranata.
In opinia mea, noi nu se cuvine sa discutam despre asta cat timp inima noastra este impartita intre bunuri lumesti: ne iubim propriile noastre patimi, iubim prestigiul si laudele, iubim confortul si placerile lumesti etc.
Nu suntem noi "desfranata" cand Iisus a murit pentru pacatele noastre, dar noi tot pe ale noastre le iubim?

Da, asa este, noi suntem "desfranata" pe care Hristos ne iubeste cu iubire de mire.
Cine poate iubi fara a risca o cadere in reprosuri, in mandrie si in superioritate teoretica fata de cel iubit ?!
Multi pot, insa mult prea putini dintre noi.

În prealabil postat de andreicozia

NOI nu. Cand faci asemenea afirmatii este mai bine sa scrii "eu desfranata" bine? Nu NOI.

Nu te regasesti in omul cel desfranat care isi bate joc zilnic de iubirea lui Hristos, care-l iubeste precum un mire pe mireasa lui ?!

[Adelinne]

[quote=windorin;210529]Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".



Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.



Sincer nu ma vad'' mult prea buna'' doar ca nu am avut puterea sa il ajut sa se schimbe ,sa isi doreasca sa cunoasca Imparatia Domnului ,asta ma doare oricum cu mandria avem necazuri mari pe acest pamant.

[andreicozia]

În prealabil postat de windorin

Nu te regasesti in omul cel desfranat care isi bate joc zilnic de iubirea lui Hristos, care-l iubeste precum un mire pe mireasa lui ?!

Dorin , sa fiu sincer, nu , nu ma simt desfrinat sub nici o forma, macar atita lucru imi dau seama. Incerc sa fac toate lucrurile cu masura, evident mai gresesc in diverse detalii, insa consider ca vad viata destul de matur si cu barbatie.
Deci sa nu exageram!

...insa, repet daca tu si Ana21 te simti ca-ti bati joc incontinuu de iubirea lui Hristos, este alegerea ta sa crezi asta

Eu, unul, zic ca muncesc destul pe baricadele iubirii!

[windorin]

În prealabil postat de andreicozia

Dorin , sa fiu sincer, nu , nu ma simt desfrinat sub nici o forma, macar atita lucru imi dau seama. Incerc sa fac toate lucrurile cu masura, evident mai gresesc in diverse detalii, insa consider ca vad viata destul de matur si cu barbatie.
Deci sa nu exageram!
Insa, repet daca tu si Ana21 te simti ca-ti bati joc incontinuu de iubirea lui Hristos, este alegerea ta sa crezi asta.
Eu, unul, zic ca muncesc destul pe baricadele iubirii!

Sfantul Herman de Alaska, auzind pe unii de langa el cum ca ei Il iubesc pe Dumnezeu si pot iubi usor, a spus:

- Iar eu, ticalosul, de atatia zeci de ani ma chinui sa'L iubesc pe Dumnezeu... si inca nici acum nu am ajuns sa'L iubesc cum trebuie.

Andrei, nu iubim inca asa cum trebuie !
Oare putem noi iubi cu iubirea cu care iubeau sfintii ?! Oare ni s'a facut ocara precum cinstirea ?!

Sa luptam neincetat in a iubi si a cuprinde in aceasta iubire pe toti si toate.
De cele mai multe ori iubim ce avem mai la indemana (si nici aceea asa cum trebuie), trecand cu vederea pe multi si multe altele.

Deci... niciodata nu este "destul"... cu siguranta poti mai mult.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Marius22

Dumnezeu uraste pacatul dar il iubeste pe pacatos. La noi este tocmai invers. Ajungem sa iubim pacatul, in noi si in ceilalti, si sa ii uram (judecandu-i) pe pacatosi. Este si aceasta o lucrare a vrasmasului, prin care incearca sa ma faca sa consider ca cel mai mare pacatos nu sunt eu, ci cel de langa mine.

De multe ori ii reuseste. Se poticneste insa vrasmasul in fata acelora care, au dobandit cu adevarat smerenia, avand buna masura a lucrurilor duhovnicesti.

Am certitudinea ca si acestia sunt multi, atat in randul monahilor cat si al mirenilor. Oameni imbunatatiti, care au puterea de a lupta nu doar cu neputintele lor, dar si cu patimile celor de langa ei. Sunt oameni prin care, si langa care, se mantuiesc alti oameni.

Unii dintre ei, in mod sigur ar lua de sotie o "desfranata" si nu numai datorita faptului ca si Hristos a facut la fel, ci pentru ca stiu ceea ce se cuvine sa iubeasca, mai intai de toate, la o persoana, "Chipul nemuritor al lui Dumnezeu din om".

Si oare nu toti avem chipul nemuritor al lui Dumnezeu in noi?

Se cuvine atunci sa se mai faca o distinctie intre cel care s-ar casatori cu o desfranata ( doar pentru ca s-a intamplat sa cunoasca una sau crede ca ar face-o) si cel care se casatoreste cu o crestina, sau intre o desfranata si un crestin...pana la urma nu toti suntem pacatosi in dreptul nostru?

Eu una nu am inteles cine poate considera ca poate izbavi pe altul din patima cu care il si caracterizeaza de fapt, si de pe ce pozitie isi imagineaza ca ar cobori sa scoata pacatosul din haul pacatului...suna cumva a ceva de genul asta: "Eu Sfantul ma cunun cu desfranata!"?


Poate ca s-or fi casatorit de fapt foarte multi cu foste/i desfranate/i...dar au ajuns sa nu le/ii mai priveasca asa in momentul in care nici nu s-au mai rezumat la acest calificativ practic, si de asemenea pentru ca au descoperit calitatile de apreciat la ele/ei...si atunci suna deja putin deplasat sa afirmi " Da, eu m-am casatorit cu o desfranata, si constat ca sunt considerat un mare sfant deja...desi nu m-am gandit niciodata chiar din perspectiva asta la acest aspect!"

[Marius22]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Si oare nu toti avem chipul nemuritor al lui Dumnezeu in noi?

Se cuvine atunci sa se mai faca o distinctie intre cel care s-ar casatori cu o desfranata ( doar pentru ca s-a intamplat sa cunoasca una sau crede ca ar face-o) si cel care se casatoreste cu o crestina, sau intre o desfranata si un crestin...pana la urma nu toti suntem pacatosi in dreptul nostru?

Eu una nu am inteles cine poate considera ca poate izbavi pe altul din patima cu care il si caracterizeaza de fapt, si de pe ce pozitie isi imagineaza ca ar cobori sa scoata pacatosul din haul pacatului...suna cumva a ceva de genul asta: "Eu Sfantul ma cunun cu desfranata!"?

Poate ca s-or fi casatorit de fapt foarte multi cu foste/i desfranate/i...dar au ajuns sa nu le/ii mai priveasca asa in momentul in care nici nu s-au mai rezumat la acest calificativ practic, si de asemenea pentru ca au descoperit calitatile de apreciat la ele/ei...si atunci suna deja putin deplasat sa afirmi " Da, eu m-am casatorit cu o desfranata, si constat ca sunt considerat un mare sfant deja...desi nu m-am gandit niciodata chiar din perspectiva asta la acest aspect!"

Sunt oameni si oameni... Unii ii pot iubi pe ceilalti asa cum sunt, cu bune si rele. Pentru altii, acest lucru este prea mult, ei ramanand prizonieri ai trecutului celuilalt, peste care de altfel nu pot trece. Acestia nu ajung sa vada "chipul lui Dumnezeu" din celalalt, pentru ca raman cu privirea atintita asupra pacatelor si neputintelor lui. Il judeca si nu cred intr-un prezent si viitor mai bune. Nu cred in schimbarea lui, si prin urmare, nici nu participa la ea.

Nu trebuie sa fii sfant pentru a schimba oameni si, cu atat mai putin, nu trebuie sa o faci de la inaltimea unui piedestal, pe care ti-l ridici singur. Este o amagire.

Mai sus am accentuat tocmai smerenia, pentru ca de la ea trebuie sa pornim. Cei care din dragoste participa la sporirea duhovniceasca a altora, nu o fac pentru ca ii judeca, sau pentru ca "se considera mai cu mot", ci indeplinesc o datorie crestina. Undeva, mai sus, chiar ne-a oferit cineva suficiente temeiuri scripturistice, in acest sens.

"Iubirea nu cauta la ale sale", ne pune Sfantul Apostol Pavel. Asadar, si noi trebuie sa cautam nu la ale noastre, ci la ale celor pe care spunem ca-i iubim. Ar trebui ca acest lucru sa ne fie atat de firesc...