Minunile facute de Dzeu

m-as fi asteptat sa fie mai multi cei care vor sa laude minunile domnului dar vad din putinele mesaje ca desi in alte topicuri fiecare face pe smeritul si iubitorul de dzeu(imi pare rau ca trebuie sa critic) aici nu se inghesuie nimeni......sa arate minunile lui. CHIAR ASA NU A AVUT NIMENI NICI UN AJUTOR DE LA DZEU CARE SA MERITE A FI POVESTIT???
VISE PREMONITORII CEVA?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de annajanette

m-as fi asteptat sa fie mai multi cei care vor sa laude minunile domnului dar vad din putinele mesaje ca desi in alte topicuri fiecare face pe smeritul si iubitorul de dzeu(imi pare rau ca trebuie sa critic) aici nu se inghesuie nimeni......sa arate minunile lui. CHIAR ASA NU A AVUT NIMENI NICI UN AJUTOR DE LA DZEU CARE SA MERITE A FI POVESTIT???

Mersic, nu stiu cum o fi pentru altii...dar cu siguranta pentru mine a fost una foarte mare si de reala importanta!

Asta a fost una mai legata de un eveniment important din viata mea, insa de ajutorul lui Dumnezeu ma bucur in fiecare clipa...asta e lucru cert!

Dar sa mai vin si cu partea a 2 a din seria minunilor...

poti povesti tot ce doresti ....eu sunt interesata.

[Florin-Ionut]

Desi nu eram crestin in vremea aceea, Dumnezeu a facut atata bine pentru mine intr-un timp foarte-foarte scurt, incat am hotarat sa calc peste impietrirea mea si sa revin la credinta, ca multumire pentru bunatatea Lui.

Slava Domnului!

[vali99]

Minuni se intimpla cu noi in fiecare ceas, ochi sa avem sa le vedem.. Cea mai mare minune pe care a facut-o Dumnezeu cu mine este invierea sufleteasca, caci desi mergeam si eu la biserica, mai tineam post, ma spovedeam si impartasam viata mea era insa departe de adevarata viata in Hristos...dar intr-o zi din vacanta de vara, bunica mea exasperata de noi care alergam numai dupa distractii ne-a spus "azi nu mai mergeti nicaieri ci stati acasa sa va pun o caseta audio cu o predica". Si ne-a pus predica la DUminica Infricosatei Judecati (care a fost Duminica trecuta) a p. Visarion Iugulescu. In timp ce ascultam predica am simtit, asa cum spune Sf Ap Pavel,ca mi-au cazut solzii de pe ochi si am inceput sa-mi vad pacatele si m-am ingrozit. Am inceput sa pling si ma intrebam "cum de nu se deschide pamintul sa ma inghita pt pacatele mele, cum de ma mai rabda DUmnezeu" ......
Au trecut ani buni de atunci, de indreptat nu m-am indreptat nici pina acum, dar de cite ori imi aduc aminte de ceea ce am simtit atunci, mi se cutremura carnea pe mine....
Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma...

Nu stiu cum sa spun, dar intr-un fel acest topic pare o... provocare! Pentru ca in mod absolut firesc, nu este zi de la bunul Dumnezeu, in care miracolul sa nu se infaptuiasca. Doar ca in graba noastra dupa chestiuni materiale, totul ni se pare firesc, ca si cum am merita toate bucuriile ce ni se intampla. Iar daca, dimpotriva, Dumnezeu renunta pentru o vreme sa mai faca minuni cu noi, realizam dintr-o data cat suntem de mici si de superficiali in recunostinta noastra.
Precum spunea cineva mai devreme, si eu pot sa spun ca toata viata am avut parte de miracole. M-am nascut la... 8 luni si-un pic si dupa cum se stie, sunt foarte rare cazurile in care fatul supravietuieste. Am stat mult timp in incubator, iar mama (care mai avea acasa inca 5 copii si un sot car-o teroriza spunandu-i sa “ma fure” si sa se-ntoarca odata acasa ca-i mare bai) era disperata. N-o s-o condamn niciodata pentru ce a facut ( asa a gasit ea atunci de cuviinta!) l-a rugat pe un nene batran sa-i dea in carti sa vada daca sta degeaba in spital, sau ma voi ridica intr-o zi. Iar batranul i-a spus ca nu numai ca nu voi muri, dar eu voi fi cel care-i voi mosteni peste ani si le voi face toate cele cuvenite fata de Dumnezeu, in numele lor. Astfel intarita, a rugat o asistenta sa-mi faca o injectie in urma careia majoritatea copiilor mureau, a dat semnatura, iar a doua zi cand a vazut ca “misc”, m-a bagat intr-o cutie de carton pentru incaltaminte, si a zbughit-o ... Au urmat apoi multe, multe...
La 4 ani am plecat de langa fratii mei care jucau fotbal, sa-mi caut parintii la vie... Era in jurul orei 10-11 dimineata, prin aprilie. M-au cautat cu disperare toata ziua. M-a gasit un batran departe de casa, in viile din comuna invecinata, cand aproape se intuneca!
La 16 ani, un cumnat “viteaz” si... surdo-mut, m-a carat in spate pana in mijlocul raului Colentina si m-a aruncat, in idea de a ma... speria. El insusi s-a pierdut si a intrat in panica. Eu... nu stiam sa inot. Dumnezeu a facut ca chiar atunci sa treaca o salupa de pe un mal pe celalalt, si am vazut un tanar sarind fara ezitare, care m-a dus incet pana la mal! Nu stiu cum il chema, dar il pomenesc mereu in rugaciunile mele!
La 26 m-am imbolnavit si am colindat prin multe spitale din tara. Intr-un final, si cei de la Fundeni s-au vazut neputinciosi... Mai puteam spera la 2-3 saptamani. Si iarasi Dumnezeu mi-a scos in cale un om care... m-a salvat. Si totusi nu-mi fusese frica de nimic. In tot acel timp, se intampla sa visez uneori pe Mantuitor sau pe Preasfanta Fecioara, iar asta imi dadea o stapanire de sine foarte mare.
La 31 de ani am “vazut-o” pe cea care urma sa-mi devina sotie. Puteam sa jur ca asa va fi, desi cine poate cunoaste viitorul? (Sunt constient ca cineva vegheaza mereu deasupra mea si caut pe cat imi sta in putere sa avem un dialog... Pot sa spun ca m-a salvat din multe necazuri, numai fiindca l-am ascultat!)
La 33 inca mai stateam cu chirie intr-o garsoniera, si venise primul copil. Intr-o zi m-am hotarat sa o rog pe Maicuta Domnului sa ne rezolve ea problema locuintei si dupa 40 de zile ne mutam in apartamentul nostru. Nu cer des lucruri “mari”, dar de cate ori i-am cerut, niciodata nu m-a refuzat! Dar pentru toate astea, trebuie rabdare, nadejde, staruinta, blandete, cainta si iubire. Cat mai multa iubire altruista!

Acestea sunt doar cateva dintre sutele, sau poate miile de minuni pe care Dumnezeu a binevoit sa le infaptuiasca cu mine. Nu pot, nu vreau si nu trebuie sa le insir pe toate. Cine crede in Dumnezeu nu are nevoie de exemplele celorlalti; ii ajung propriile lui exemple pentru a multumi cu lacrimi in ochi pentru toate bucuriile traite zi dupa zi, clipa dupa clipa!...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de vali99

Minuni se intimpla cu noi in fiecare ceas, ochi sa avem sa le vedem.. Cea mai mare minune pe care a facut-o Dumnezeu cu mine este invierea sufleteasca, caci desi mergeam si eu la biserica, mai tineam post, ma spovedeam si impartasam viata mea era insa departe de adevarata viata in Hristos...dar intr-o zi din vacanta de vara, bunica mea exasperata de noi care alergam numai dupa distractii ne-a spus "azi nu mai mergeti nicaieri ci stati acasa sa va pun o caseta audio cu o predica". Si ne-a pus predica la DUminica Infricosatei Judecati (care a fost Duminica trecuta) a p. Visarion Iugulescu. In timp ce ascultam predica am simtit, asa cum spune Sf Ap Pavel,ca mi-au cazut solzii de pe ochi si am inceput sa-mi vad pacatele si m-am ingrozit. Am inceput sa pling si ma intrebam "cum de nu se deschide pamintul sa ma inghita pt pacatele mele, cum de ma mai rabda DUmnezeu" ......
Au trecut ani buni de atunci, de indreptat nu m-am indreptat nici pina acum, dar de cite ori imi aduc aminte de ceea ce am simtit atunci, mi se cutremura carnea pe mine....
Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma...

Intr-adevar miscator, si uite asa vedem si ce rol important poate avea familia in formarea noastra si in aducerea noastra la credinta!

Doamne ajuta!

În prealabil postat de OmuBun

Nu stiu cum sa spun, dar intr-un fel acest topic pare o... provocare! Pentru ca in mod absolut firesc, nu este zi de la bunul Dumnezeu, in care miracolul sa nu se infaptuiasca. Doar ca in graba noastra dupa chestiuni materiale, totul ni se pare firesc, ca si cum am merita toate bucuriile ce ni se intampla. Iar daca, dimpotriva, Dumnezeu renunta pentru o vreme sa mai faca minuni cu noi, realizam dintr-o data cat suntem de mici si de superficiali in recunostinta noastra.
Precum spunea cineva mai devreme, si eu pot sa spun ca toata viata am avut parte de miracole. M-am nascut la... 8 luni si-un pic si dupa cum se stie, sunt foarte rare cazurile in care fatul supravietuieste. Am stat mult timp in incubator, iar mama (care mai avea acasa inca 5 copii si un sot car-o teroriza spunandu-i sa “ma fure” si sa se-ntoarca odata acasa ca-i mare bai) era disperata. N-o s-o condamn niciodata pentru ce a facut ( asa a gasit ea atunci de cuviinta!) l-a rugat pe un nene batran sa-i dea in carti sa vada daca sta degeaba in spital, sau ma voi ridica intr-o zi. Iar batranul i-a spus ca nu numai ca nu voi muri, dar eu voi fi cel care-i voi mosteni peste ani si le voi face toate cele cuvenite fata de Dumnezeu, in numele lor. Astfel intarita, a rugat o asistenta sa-mi faca o injectie in urma careia majoritatea copiilor mureau, a dat semnatura, iar a doua zi cand a vazut ca “misc”, m-a bagat intr-o cutie de carton pentru incaltaminte, si a zbughit-o ... Au urmat apoi multe, multe...
La 4 ani am plecat de langa fratii mei care jucau fotbal, sa-mi caut parintii la vie... Era in jurul orei 10-11 dimineata, prin aprilie. M-au cautat cu disperare toata ziua. M-a gasit un batran departe de casa, in viile din comuna invecinata, cand aproape se intuneca!
La 16 ani, un cumnat “viteaz” si... surdo-mut, m-a carat in spate pana in mijlocul raului Colentina si m-a aruncat, in idea de a ma... speria. El insusi s-a pierdut si a intrat in panica. Eu... nu stiam sa inot. Dumnezeu a facut ca chiar atunci sa treaca o salupa de pe un mal pe celalalt, si am vazut un tanar sarind fara ezitare, care m-a dus incet pana la mal! Nu stiu cum il chema, dar il pomenesc mereu in rugaciunile mele!
La 26 m-am imbolnavit si am colindat prin multe spitale din tara. Intr-un final, si cei de la Fundeni s-au vazut neputinciosi... Mai puteam spera la 2-3 saptamani. Si iarasi Dumnezeu mi-a scos in cale un om care... m-a salvat. Si totusi nu-mi fusese frica de nimic. In tot acel timp, se intampla sa visez uneori pe Mantuitor sau pe Preasfanta Fecioara, iar asta imi dadea o stapanire de sine foarte mare.
La 31 de ani am “vazut-o” pe cea care urma sa-mi devina sotie. Puteam sa jur ca asa va fi, desi cine poate cunoaste viitorul? (Sunt constient ca cineva vegheaza mereu deasupra mea si caut pe cat imi sta in putere sa avem un dialog... Pot sa spun ca m-a salvat din multe necazuri, numai fiindca l-am ascultat!)
La 33 inca mai stateam cu chirie intr-o garsoniera, si venise primul copil. Intr-o zi m-am hotarat sa o rog pe Maicuta Domnului sa ne rezolve ea problema locuintei si dupa 40 de zile ne mutam in apartamentul nostru. Nu cer des lucruri “mari”, dar de cate ori i-am cerut, niciodata nu m-a refuzat! Dar pentru toate astea, trebuie rabdare, nadejde, staruinta, blandete, cainta si iubire. Cat mai multa iubire altruista!

Acestea sunt doar cateva dintre sutele, sau poate miile de minuni pe care Dumnezeu a binevoit sa le infaptuiasca cu mine. Nu pot, nu vreau si nu trebuie sa le insir pe toate. Cine crede in Dumnezeu nu are nevoie de exemplele celorlalti; ii ajung propriile lui exemple pentru a multumi cu lacrimi in ochi pentru toate bucuriile traite zi dupa zi, clipa dupa clipa!...

O poveste de viata extrem de interesanta si de intensa!

Doamne ajuta!

[zoridezi]

@Windorin, m-a impresionat foarte tare intamplarea ta. Nici nu poate fi vorba de un simplu noroc, acolo a fost lucrarea lui Dumnezeu si grija Lui fata de tine. Sa-ti ajute Domnul in toate si sa te fereasca de toate relele! Amin.

Totusi sa nu luati seama prea tare la minuni si sa nu le cautati cu tot dinadinsul, ca puteti cadea in capcana mandriei. Cereti minuni duhovnicesti, ca de exemplu sa fiti mai smeriti sau sa aveti ravna in credinta. Astea sunt adevaratele minuni, nu cele exterioare.

Ma iertati daca v-am suparat, nu am nimica cu nimeni. Vreau doar sa trag un semnal de alarma asupra unei inselari mai subtile.
Sa va dea Dumnezeu mult spor in credinta.

[cherub]

Si cu mine a facut Bunul Dumnezeu F. multe minuni, mai ales prin intermediul (si/sau la interventia/mijlocirea) Maicii Domnului, careia am tot incercat sa ma rog, dupa puteri. Am simtit din plin ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al Sfintilor carora m-am rugat, aproape instantaneu; raspunsurile la rugaciunile mele nu s-au lasat mai niciodata prea mult asteptate, desi am pacatuit F. mult (si F. grav) la viata mea, inca din copilarie, de cand am inceput sa cresc etc. Si nici recunostinta/multumire, pt. ele, nu am aratat catre Dumnezeu, de cele mai multe ori, cazand in uitare, lenevie, ignorantza s.a. Dar Le MULTUMESC acum, si aici, in mod public (si expres), dar si in sinea mea, in sufletul si mintea mea, pentru toate binefacerile, pt. tot ajutorul neasteptat si pt. toata purtarea de grija!...

Am avut o existenta cam 'zbuciumata', inca de timpuriu, si m-am aflat de multe ori in situatii aparent fara iesire, in imprejurari imprevizibile s.a.m.d., insa de fiecare data am reusit sa scap ori/si sa gasesc o iesire/salvare, in moduri miraculoase, numai cu ajutorul (interventiei divine salvatoare, izbavitoare a) Domnului Iisus Hristos, Caruia Ii MULTUMESC nespus de mult!...

Poate ca aici 'nu se inghesuie nimeni' sa discute despre minunile pe care le-a facut Bunul Dumnezeu in viata fiecaruia, fiindca unele (sau multe) dintre ele ar putea fi mult prea personale. Uneori simti nevoia de a le face cunoscute si altora, dar alteori, poate ca ar fi mai bine si mai recomandabil, mai indicat sa le pastrezi doar pt. tine, acum depinde si de natura lor etc. Sau si din uitare, ori nebagare de seama s.a.m.d.

Expun si eu, f. pe scurt, vreo cateva 'intamplari minunate' din experienta pers., 'patzaniile' mele, aici:
1. am 'revenit' la viata dupa o noapte de stat in coma, in urma unei tentative de suicid prin ingestie de pastile (cativa pumni plini de tranchilizante, somnifere, barbiturice s.a.), in adolescentza timpurie; m-am si recuperat apoi destul de rapid, d.p.d.v. fizic, insa am ramas ulterior cu unele stari de anxietate si depresie etc.

2. am scapat miraculos din cateva posibilitati de accidente auto care mi-ar fi putut fost chiar fatale (o data, chiar inainte de o eventuala coliziune extrem de oribila , pe care am reusit sa o evit printr-o minune, ca altfel nu-mi explic!... nu stiu ce-mi venise, dar chiar cu vreo cateva secunde inainte de acea intamplare, incepusem, instantaneu, aflandu-ma la volan, sa cant 'Hristos a Inviat!', imnul pascal, dar cu atata intensitate si 'pasiune', cu un fel de 'dor', cumva inexplicabil, 'sete' sufleteasca dupa Dumnezeu, de aproape ca-mi dadusera si lacrimile!... apoi, cateva secunde mai tarziu, am evitat un posibil accident mortal!...)

3. am reusit la unele examene mai dificile (cel putin asa-mi pareau mie, pt. nivelul meu de pregatire si/sau inteligentza mea, la respectivele momente in timp) in urma rugaciunilor (insistente, cateodata).

4. am revenit la credinta crestin-ortodoxa (a trebuit sa primesc Mirungerea, iarasi), dupa ce ma lepadasem (asemenea lui Iuda iscarioteanul) de Hristos, din pura PROSTIE, nestiintza etc, victima (sub hipnoza mai mult fara voia mea) a unor vrajitori/samani care se ocupau cu magia neagra si la care mersesem intr-un impuls DOBITOCESC, sa-mi aflu 'viitorul', dar sa ma si razbun pe cineva!... si am sfarsit prin a ma 'razbuna' pe nimeni altcineva, decat propria-mi persoana!... Am suferit cumplit, am agonizat, aproape indescriptibil in cuvinte (stari insuportabile de cosmar intens, prelungit, parca interminabil), ulterior, pt. ca imediat ce m-am lepadat de Hristos, mi se retrasese, in mod simtit, perceptibil, Harul primit la Botez. Dar nu mai intru acum in detalii, ca n-as mai termina nici intr-o saptamana - lol. Am revenit la credinta crestin-ortodoxa pe care o primisem la Botez, doar in urma rugaciunilor la Maica Domnului, care mi-a luminat mintea (intunecata) sa-mi amintesc de relele ce facusem in trecut si pe care le uitasem cu desavarsire!... am mers apoi la un duhovnic si m-am spovedit, i-am povestit (tot, sper ca n-am omis/uitat nimic din) ce facusem etc, iar dansul mi-a spus ca a fost F. grav dar ca exista iertare de la Dumnezeu pt. cei ce se pocaiesc si isi regreta sincer pacatele savarsite/comise, si ca trebuie sa primesc iarasi Mirungerea, mi-a dat si un canon etc. Iertare ar fi existat pana si pt. Iuda iscarioteanul, daca s-ar fi pocait, dar nu s-a pocait, si de aceea a sfarsit cum a sfarsit... Sf. Ap. Petru de asemenea s-a lepadat de 3 ori de Hristos, dar mai apoi a fost iertat (a primit iertare) fiindca s-a pocait, a regretat si a plans cu amar s.a.m.d. Exemplul Sf. Ap. Petru mi-a fost amintit si mie atunci (daca-mi mai amintesc asa bine si nu ma-nseala memoria) de catre acel preot duhovnic.

* odata, mai demult, am scapat 'ca prin urechile acului' (vba ceea), din mainile unui tigan dubios, puscarias (destul de periculos, dar care pozase in 'om de buna-credintza' si astfel indusese in eroare/pacalise destule pers.), care probabil se ocupa si cu traficul de persoane, pe langa alte fraude si hotzii diverse, fugind aiurea (cu 'individul' respectiv in spatele meu, incercand sa ma prinda si sa ma opreasca) pe un camp mlastinos etc, noaptea, in plin intuneric, de era cat pe ce sa cad si intr-o groapa mare din care se extragea petrol/tzitzei sau ceva de genul (numai Bunul Dumnezeu mi-a ghidat pasii in asa fel incat sa nu cad si sa mor acolo prin inecare in materia aceea vascoasa, cleioasa, groasa si mirositoare etc, si sa ocolesc in ultimul moment, sa fac o cotitura, in fuga aceea disperata, printr-o bezna prin care nu puteam vedea mare lucru, apoi mi-a scos in cale, de niciunde, o basculanta (ultima, din cate aveam sa aflu de la sofer) care transporta pietris/nisip, in fatza careia am sarit, pur si simplu, rugandu-l pe sofer si pe colegul sau din dreapta sa ma duca la prima statie de politie etc).

Si multe altele (nu toate la fel de negative ca cele postate mai sus), dar ma opresc aici.

[Adelinne]

În prealabil postat de annajanette

m-as fi asteptat sa fie mai multi cei care vor sa laude minunile domnului dar vad din putinele mesaje ca desi in alte topicuri fiecare face pe smeritul si iubitorul de dzeu(imi pare rau ca trebuie sa critic) aici nu se inghesuie nimeni......sa arate minunile lui. CHIAR ASA NU A AVUT NIMENI NICI UN AJUTOR DE LA DZEU CARE SA MERITE A FI POVESTIT???
VISE PREMONITORII CEVA?

Anna ajutor avem in fiecare clipa dar nu ne dam seama ...
Eu am fost ajutata de multe ori si de ingeri trimisi pe care i-am simtit langa mine ,am sa povestesc eu o data mai multe.
Acum doi ani aproape, intr-o seara ma rugam in camera mea singura cu lacrimi in ochii de disperare ,iubeam un barbat de 3 ani iar el spunea mereu ca e serios dar nimic serios nu se intampla evident eu imi doream o familie ,casnicie si copiii cati da Domnul si acum offtez ,dar
sa povestesc in continuare ...cum ma rugam eu asa i-am spus Domnului ca daca acest barbat nu are intentii serioase cu mine ,sa plece, sa ne despartim pentru ca durerea este prea mare ...dupa aceea seara /noapte prietenul a plecat la o saptamana de la mine ! eu am suferit foarte tare pentru ca aveam raspunsul de la Domnul ,cu greu mi-am revenit ..asa ca aveti grija ce va doriti ca Domnul stie si va ajuta .