Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[Traditie1]

În prealabil postat de Mariusica

Cred ca foarte putini atei sunt atei pentru ca asta isi doresc. Nu te nasti ateu.
Devii ateu cu timpul, incet si fara sa iti dai seama.
Incet, incet, una cate una, toate itele care te legau de Dumnezeu se rup.
Iar la un moment dat, te trezesti ca pur si simplu nu mai crezi in existenta lui Dumnezeu.
De cele mai multe ori aceasta se intampla pe masura ce iei legatura cu stiinta.
Cand iti dai seama ca tot ce statea la baza credintei tale nu prea are explicatie stiintifica.
Pur si simplu, nu mai are logica nimic.
Ce faci atunci? Cine e de vina?

Prin asta trece orice om, sunt îndoieli datorate gândurilor. Credinta trebuie sa fie un act voluntar, nu involuntar.

Trebuie sa-ti spui: voi crede împotriva tuturor dovezilor stiintifice sau împotriva tuturor îndoielilor.

Când spui ca respingi religia fiindca respecti adevarul stiintific, tu te manifesti religios. Numai religiile si cultele pretind ca oamenii ar avea datorii morale. Si daca tot esti religios, de ce nu ai crede în Dumnezeu?


Daca respingi credinta în Dumnezeu va trebui sa admiti ca lumea, cu alcatuirea ei incredibil de complexa si cu manifestarile constiintei umane s-a facut singura, ca materia a ajuns sa aiba senzatii de durere, fericire, rationamente etc. Nu e asta o religie mai aberanta ca alte religii?


Existenta suprema nu poate fi decât absoluta dar materiei îi lipseste acest caracter, ea nu poate fi propria sa cauza. O Fiinta ca Dumnezeu, vie, rationala, personala, desi la prima vedere e greu de acceptat, reprezinta o explicatie mai plauzibila pentru existenta lumii si a omului.

Este un pas important trecerea la credinta în acest tip de Absolut si prin prisma acestei vederi totul începe sa se lege, sa capete sens.


.......................

Umilul, povestea respectiva e frumoasa si folositoare dar nu e vorba de Einstein, aceasta atribuire e un fals:
http://www.snopes.com/religion/einstein.asp