Ierodiacon Visarion Iugulescu

[geo.nektarios]

Eu l-am cunoscut personal si direct pe Pr.Visarion, poreclit „rasoforul”. (am scris mai sus - cu mult - ca pr.NU a fost Rasofor ci IERODIACON - calugar cu harul slujirii Diaconesti la Sf.Altar). Si nu m-a vatamat cu nimic, ci din contra am avut numai de CASTIGAT pt ca l-am ascultat; nu m-a invatat NIMIC DIFERIT de Sf.Biserica sau de Sf.Parinti, sau de Sf.Canoane, ci mai mult, datorita Sf.Sale am ajuns ORTODOX, desi inainte era sa ajung sa fiu „botezat” la Baptisti; datorita Sf.sale am ajuns de am studiat Teologia. Depinde cum intelege fiecare, dupa mintea si priceperea sa, dupa credinta si dorinta de mantuire, dupa Iubirea de aproapele! Mi-a fost NU duhovnic, ci INDRUMATOR in viata duhovniceasca, am urmat sfaturile sale, iar cuvintele sale mi-au patruns adanc in suflet. Asa cum cineva s-a atasat mai mult de Pr.Cleopa, asa si eu de Pr.Visarion. Imi place si Pr.Cleopa fff.mult, ba chiar i-am citit toate cartile si am invatat si de la sf.sa multe. Culeg de la fiecare parinte „polenul” duhovnicesc pt a face „mierea” dulce a sfinteniei.

Nu trebuie sa fii invatat sau simplu, ca sa fii „visarionist” (catalogare batjocoritoare) ci fiecare se ataseaza de un parinte spiritual pe care il simte fiecare aproape de sufletul sau si IN care se ODIHNESTE!!!!

Mi-e mi-a fost aproape Pr.Visarion Iugulescu (acum s-a dus la Domnul), pt altcineva Pr.Cleopa, pt altcineva Pr.Rafail Noica, sau Pr.Teofil Paraian, sau Pr.Arsenie Papacioc, sau Pr.Iustin Parvu.

Doamne ajuta!!!

[Florentina75]

Viata m-a invatat si mi-a aratat ca cei care l-au ponegrit pe parintele Visarion au facut acelasi lucru si cu alti parinti ...asa ca draga domnule N........tinand cont ca sunteti preot...atitudinea nu este tocmai conforma cu ceea ce se invata in biserici la predica...
Cred ca ar trebui sa se inteleaga ca greselile visarionistilor nu sunt ale parintelui... asta inseamna ca: - daca copilul este hot ...parintele este cu siguranta un om minunat care l-a invatat pe copil sa nu faca asa ceva.
Citind cele scrise de useri am constatat ca se incearca cu mare ardoare ponegrirea parintelui Visarion...mai ales de catre cei pe care la un moment dat i-a ajutat si i-a indrumat.....
Asa se ajunge la sminteala si la SCARBA fata de oamenii care nu au dreptul sa spuna nimika.... si unde este mila si iertarea si ..toate acele lucruri de care ar trebui sa se ocupe oamenii... NICAIERI SI NICIUNDE.....

[ViermeSiNuOm]

[quote=mirelat;37782]OK, am dat search pe google si asta este ceea ce am gasit eu despre "Visarionisti"

Ia mai da un search pe http://www.ierodiaconvisarion.ro

Biografie

PĂRINTELE IERODIACON VISARION IUGULESCU

Părintele Ierodiacon Visarion Iugulescu este unul din marii misionari ai Bisericii Ortodoxe Române din ultimele decenii, un mărturisitor şi adânc trăitor al credinţei ortodoxe.

Lucrarea sa misionară, desfăşurată cu râvnă şi dragoste înflăcărată, pe linia celei mai pure tradiţii creştin-ortodoxe, a avut impact asupra unei mase mari de credincioşi.

Cuvântul său vibrant şi magnetic a atras la o viaţă nouă, duhovnicească, mii de suflete, în special tineri, care au venit la lumina lui Hristos, umplând bisericile, ceea ce l-a făcut pe un cunoscut ierarh ortodox să-l numească “un miracol al zilelor noastre”.

Efortul său susţinut pentru renaşterea spirituală a credincioşilor a avut ca bază învăţătura Sfinţilor Părinţi.

Se naşte la Brăneşti, jud. Dâmboviţa, în luna octombrie 1922, primind la botez numele de Vasile. Încă de copil a avut înclinaţii spre activitatea misionar-duhovnicească. Iubea foarte mult biserica, era aprins în credinţă, se instruia citind operele Sfinţilor Părinţi, fiind animat de dorinţa de a şti cât mai multe învăţături pentru mântuirea sufletului.

A luat contact cu misionarii creştini care străbăteau satele, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Mergea împreună cu ei din sat în sat şi în multe biserici, chiar tânăr fiind, ţinea predici şi întărea credinţa în popor. Picta troiţe şi icoane pentru ajutor misionar şi îşi petrecea viaţa sfătuind şi îndrumând pe creştini pe calea Domnului.

În timpul războiului este luat militar la Braşov, la cavalerie, fiind impresionat de disciplina din armată. Duminica, când ostaşii mergeau la biserică împreună cu ofiţerii, cânta la strană şi, cu învoirea preotului, predica în prezenţa ofiţerilor şi ostaşilor. Pleacă pe front în Rusia, unde, în timpul luptelor este luat prizonier, împreună cu ostaşii companiei. În drum spre lagărele din Siberia reuşeşte să fugă, ca prin minune, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi se întoarce în ţară.

După eliberare s-a retras în părţile Braşovului unde a cunoscut mulţi părinţi duhovniceşti, misionari autorizaţi ce propăvăduiau în toată ţara.

Între 1948-1950, zi de zi, a făcut misionarism cu părintele Damaschin (fost stareţ al mânăstirii Lainici), până ce autorităţile le-au interzis, luând măsuri drastice. Părintele Damaschin, apreciind predicile sale şi plăcându-i hotărârea şi starea sa sufletească, l-a recomandat mitropolitului Irineu Mihălcescu şi, astfel, primeşte hirotesia de ipodiacon misionar la moaştele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi. Avea vârsta de 28 de ani.

Între timp cunoaşte asociaţia misionară ortodoxă “Patriarhul Miron” din Bucureşti, pe părintele Iosif Gafton, pe scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, pe Vasile Ionescu, pe părintele Toma Gherasimescu de la “Mărgăritarele lumii”, unul din cei mai mari misionari din ţară.

Simţind nevoia de linişte şi, totodată, dorind viaţa pustnicească, se retrage în munţii Reteiului, dar Dumnezeu îl trimite din nou în lume şi este hirotonisit ierodiacon, cu numele Visarion, pentru mânăstirea Balaciu, de Prea Sfinţitul episcop Antim Angelescu al Buzăului, pe 25 decembrie 1950 la catedrala episcopală din Buzău.

Aici, cu binecuvântarea stareţului a desfăşurat aceeaşi activitate de întărire sufletească, făcându-şi mulţi ucenici. Mulţi dintre ucenicii dânsului au devenit călugări, diaconi, preoţi, stareţi de mânăstiri. Amintim aici pe părintele protosinghel Ilarion Lupaşcu, fost stareţ al schitului românesc “Prodromul” de la sfântul munte Athos.

De la Balaciu e cerut de mitropolitul Efrem la mânăstirea Cernica, unde vine cu un număr însemnat de ucenici. Urmează cursurile de ghizi şi e repartizat ca ghid la mânăstirea Snagov.

În anul 1960 este afectat de acel odios decret prin care se dispunea închiderea unor mânăstiri şi scoaterea călugărilor tineri din mânăstiri. Funcţionează pe post de cântăreţ la mai multe biserici.

În anul 1973 se stabileşte la biserica Sf. Nicolae-Sârbi din Bucureşti, unde timp de 10 ani a desfăşurat o neobosită activitate duhovnicească, vestind cu timp şi fără timp cuvântul lui Dumnezeu, alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând cu blândeţe, îndreptând sufletele spre Hristos.

Impresiona prin vocea sa îngerească care era predestinată rugăciunilor şi psalmodierii, intona la strană cântările bisericeşti ca nimeni altul şi, mai ales, trezea conştiinţele prin puterea adevărurilor conţinute în predicile pe care le rostea din faţa sfântului Altar.

Cu ochii blânzi şi isteţi, cu faţa angelică şi chipul monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire. O lumină ca a sfinţiei sale nu putea fi ascunsă sub obroc şi, în scurt timp, se adună în juru-i o mulţime de tineri, biserica începu să se umple de lume şi să devină neîncăpătoare.

Mulţi din cei împovăraţi de păcate, care intrau în contact cu sfinţia sa, oricâte vicii ar fi avut, se transformau, renăşteau în nişte oameni însănătoşiţi sufleteşte.

Sfinţia sa împărţea în dar, cu generozitate cruciuliţe, icoane, cărţi religioase cu învăţături sfinte, vieţi de sfinţi, rugăciuni, cărţi care în vremea aceea erau mărgăritare de mult preţ şi cu anevoie de găsit, casete cu predici ziditoare de suflet, predici care erau înregistrate de credincioşi în timpul slujbelor. Multe din aceste lucruri erau greu de procurat şi cu mari sacrificii.

Era înzestrat şi cu darul picturii. Multe din icoanele pictate de sfinţia sa împodobesc şi astăzi casele creştinilor sau diferite biserici unde au fost donate.

Despre sine, îi plăcea mai mult să afirme că este un “pictor de suflete”.

Actele caritabile făcute împreună cu credincioşii, în funcţie de împrejurările de atunci şi de posibilităţi, vizau spitalele, azilele de bătâni, orfelinatele, familiile cu situaţii materiale precare, copii nebotezaţi de la casele de copii, care erau botezaţi, persoane decedate care nu aveau pe nimeni să le facă înmormântare.

De asemenea, persoanele care aveau talent (muzică, pictură, sculptură, poezie, etc.) erau încurajate să-şi pună “talantul” în slujba Domnului.

Treptat, acţiunile dânsului au stârnit invidia multora care nu se puteau ridica la aceeaşi înălţime şi, în urma unor uneltiri, în 1983, urmează anchete, interogatorii, interzicerea dreptului de a mai predica.

Deşi nu a fost găsit vinovat cu nimic, din acel moment, i s-a interzis accesul în biserică şi i s-a impus pensionarea, forţat.

Moment greu, atât pentru sfinţia sa cât şi pentru credincioşii care erau tulburaţi de nedreptatea ce i se făcuse. Dragostea puternică de Dumnezeu l-a făcut să primească cu demnitate şi bărbăţie încercările.

Credincioşii care îl urmaseră s-au răspândit pe la mai multe biserici, răspunzând solicitărilor preoţilor şi creându-se în biserici focare de credinţă, care radiau şi celor din jur.

Acţionând cu multă înţelepciune, îşi desfăşoară acum lucrarea misionară acoperit, ca “în catacombe”, potrivit conjuncturii şi posibilităţilor vremii.

Datorită condiţiilor de viaţă şi încercărilor prin care a trecut sănătatea sfinţiei sale s-a zdruncinat mult.

După evenimentele din decembrie 1989 s-a creat mai mult spaţiu de lucru pe plan duhovnicesc. Are acum posibilitatea să facă o catehizare vastă, procedând cu abilitate şi răspândind cuvântul lui Dumnezeu în mase mari de auditori.

Este invitat de mulţi preoţi, atât din Bucureşti cât şi din provincie şi ţine predici în multe biserici, predici apreciate cu superlative şi care aveau menirea de a lumina mintea, a întări voinţa şi a sensibiliza sentimentele pentru primirea lui Hristos în suflet.

S-au continuat şi în această perioadă acţiunile practice în slujba Bisericii, şi cele caritabile şi s-a răspuns solicitărilor venite din partea preoţilor. Ucenici cu zel misionar au desfăşurat cu succes acţiuni misionare cu ajutorul unor filme religioase pe diapozitive, insoţite de comentarii care înfiorau şi făceau să vibreze adâncurile fiinţei.

Împreună cu ucenicii apropiaţi a scos revista “Pâine şi apă pentru suflet”, foarte căutată şi apreciată de credincioşii Bisericii noastre, adresată tuturor celor care vor să cunoască şi să trăiască credinţa ortodoxă.

În tot ce a întreprins a demonstrat o mare cunoaştere a sufletului omenesc pe care l-a dominat cu iubire adâncă.

Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui adevărat apostol, stăruinţa sa pentru luminarea sufletelor şi renaşterea spirituală a credincioşilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioşilor Bisericii noastre ortodoxe.

Puternica sa personalitatea rămâne vie în inimile celor care îl admirăm şi iubim.

vad ca geo.nektarios's se irita foarte tare cand unii il numesc pe parintele "rasofor".
intradevar, nu a fost rasofor.
ca sa folosesc aceleasi caractere: nu a fost IERODIACON ci IPODIACON
este totusi o diferenta

[FiulRisipitor]

In primul rand Dumnezeu sa ma ierte ca indraznesc sa scriu fara probabil a avea cunostinte necesare, dar poate va ajuta sa va dati seama cum se vede din exterior treaba asta, in al doilea rand sa ma ierte Dumnezeu ca am pierdut o zi de munca citind tot ce s-a scris. Poate ma lasa sufletul sa fac vreo milostenie din banii primiti azi degeaba.
Contradictii peste contradictii si mai ales stundeti la telogie. Spunea cineva: "Cand vezi atati savanti contrazicandu-se, iti dai seama ca orice aberatie poate fi demonstrata stiintific". Indrasnesc sa va spun ca mai bine ati tacea (si eu la fel), mai bine sa vorbeasca pietrele decat mandria noastra de oameni "cunoscatori". N-am facut teologia, dar mai citeam prin cartiile lui soramea de la teologie, si am vazut si eu o groaza de aberatii - daca pui in paralel scrierile Sfintilor Parinti. Pana si cartile de dogmatica folosite pentru mine pareau mult deformate fata de Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin (am spus PENTRU MINE de aceea am considerat necesar sa citesc si cea scrisa de Sf. Ioan). Si soramea cand a terminat teologia a spus ca ani buni nu vrea sa mai auda de asa ceva, si mai ales de teologi (care una spun si alta fac). Mai tarziu am aflat (nu mai retin unde am citit) ca nu toti Sfintii scriu pe masura sufletelor noastre, iar asta nu ne da nici un drept sa atacam pana nu suntem noi mai sfinti ca ei. Asa ca sa ne limitam la ce este potrivit pentru inima noastra, iar daca ceva ni se pare deplasat lasam deoparte pana ajungem noi sfinti, si apoi corectam.
Cateva lucruri care mi-au atras atentia:
1. Legat de cine poate sau nu poate sa predice - Dan Puric predicand. Desi m-a uimit usor candva, nu mai e printre admiratii mei, asta nu inseamna ca parintele Iustin Parvu este de dispretuit ca i-a permis sau i-a dat binecuvantare (nici macar nu stiu daca s-a intamplat asa ceva). Deci pana la urma oricine poate predica daca are permisiunea celor mai mari.
2. Caractere de secta (preluate dintr-o carte cred) - peste 90% din caracterele enumerate ar trebui sa faca parte si din activitatea bisericii ortodoxe. 8% legate de comportamentul "adeptilor"... sunt multi care exagereaza oriunde te-ai duce; pana si batranica care vine la tine in biserica si-ti spune sa-ti faci cruce!
3. Daca tot este un proces in toata regula, cu avocati si judecatori, apoi fratilor nu mai spuneti:"stiu eu" "am vazut eu" "a spus cutare" "a scris preot cutare" - veniti cu dovada concreta: data ora, inregistrarea video/audio, poze, etc etc. astfel juratii (adica eu :) ) sa poata da un verdict.

Si la final mai bine "sa arunce piatra cel care este fara de pacat(greseala)".
Pentru mine subiectul e incheiat. Daca aveti comentarii va rog PM.

Edit:
4. Am uitat sa amintesc ca unii sustin ca a fost dezaprobat de parintele Cleopa, dar uita ca si parintele Cleopa de curand a fost scos deja informator al securitatii si pe deasupra si ecumenist. :))
Nu ma intelegeti gresit: pentru mine parintele Cleopa cat si Arsenie Boca sunt le fel de importanti, despre Visarion nu stiu nimic.

În prealabil postat de FiulRisipitor

...

3. Daca tot este un proces in toata regula, cu avocati si judecatori, apoi fratilor nu mai spuneti:"stiu eu" "am vazut eu" "a spus cutare" "a scris preot cutare" - veniti cu dovada concreta: data ora, inregistrarea video/audio, poze, etc etc. astfel juratii (adica eu :) ) sa poata da un verdict.

Cred ca glumesti.
Iar ca sa glumesc si eu te intreb: dar de proba cu martori ai auzit?

Iar pentru stiinta ta: exista si inregistrari audio - video.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Mariusica

Cred ca glumesti.
Iar ca sa glumesc si eu te intreb: dar de proba cu martori ai auzit?

De acord cu tine, dar pana si martorii vor fi verificati daca nu cumva sunt martori mincinosi. :)

În prealabil postat de Mariusica

Iar pentru stiinta ta: exista si inregistrari audio - video.

Nu contest acest fapt, am citi in mesajele de aici ca exista asa ceva. Ce trebuie facut sa fi cu date exacte. Caseta/CD - locatia unde se gaseste o greseala dogmatica ora/minut/sec sau Cartea/revista - pagina/paragraful si greseala.

În prealabil postat de FiulRisipitor

De acord cu tine, dar pana si martorii vor fi verificati daca nu cumva sunt martori mincinosi. :)


Nu contest acest fapt, am citi in mesajele de aici ca exista asa ceva. Ce trebuie facut sa fi cu date exacte. Caseta/CD - locatia unde se gaseste o greseala dogmatica ora/minut/sec sau Cartea/revista - pagina/paragraful si greseala.

Pentru a-mi dovedi mie ceva, nu imi trebuie decat un martor: propria persoana, care a vazut si a auzit multe.

[Florentina75]

Mai Mariusica ....daca nu ti-a placut atunci cand ai fost martor de ce nu ai avut curajul sa-l intrebi pe parintele toate nelamuririle tale...ca asa e mai corect, nu ?
Acum ca nu mai este nu stiti cum sa-l blamati mai rau....
Crestineste este sa spui atunci cand ai o nelamurire..nu sa o judeci dupa nu stiu cat timp...

[caliyo]

În prealabil postat de Mariusica

Pentru a-mi dovedi mie ceva, nu imi trebuie decat un martor: propria persoana, care a vazut si a auzit multe.

Poate te-a deranjat atitudinea anumitor persoane, dar ma indoiesc ca parintele ti-a cauzat vreo neplacere.
Nu e de vina parintele pt. felul in care s-au comportat acele persoane. El nu a vrut sa fie asa. Intotdeauna a dat sfaturi bune, nu a cautat sa iasa in fata, sa fie cunoscut de oameni ( prin tv, presa, radio). Nu a vrut functii inalte, nici macar Taina Preotiei, tocmai pt. ca toti credinciosii pe care ii indruma sa mearga sa se spovedeasca la preoti. Nu a purtat haine scumpe, nu s-a ghiftuit cu mancare, nu avut nimic al lui personal. In tot ceea ce a facut , a urmarit mantuirea oamenilor , nu interesul lui personal.
Iar printre cei care i-au ascultat predicile , sunt cu siguranta si persoane exemplare nu numai ,,pleava´´.