Bucuria omului pierdut

În prealabil postat de delia babaru

hm ... la fel ca acest om ...si eu ratacesc ...si ma simt de multe ori ca un om pierdut...nu stiu care este calea cea buna si pe ce drum sa o apuc....hm ...iar de pacate nu mai vorbesc ...cele mai multe sunt facute cu bunastiinta....uneori dau vina pe viata grea si neajunsuri ,...mda ...din pacate ma apropii de dumnezeu numai cand dau de greu ....cum oare sa ma mai iubeasca dumnezeu si sa-mi mai asculte rugaciunile cand sunt facute numai in momente de disperare...

Bine-ai venit printre noi! Ce bine ca nu esti chiar ratacita asa cum crezi!...
In primul rand calmeaza-te si nu deznadajdui. Inchipuie-ti ca ceea ce faci tu acum nu e tocmai pe placul... stiu eu cui! Dar, incet-incet, cu rabdare, ai sa vezi ce progrese ai sa faci. Dar, ai mare grija in cele ce urmeaza. Indiferent cate piedici ti se vor mai pune, doar-doar sa renunti sa te rogi sau sa mergi la biserica, propuneti sa ai taria si sa rezisti. Se pare ca Doamne-Doamne are planuri mari cu tine, daca ai ajuns sa gandesti asa!
Doamne-ajuta, si te mai asteptam!