Rugaciuni de care avem mare nevoie in timpurile de acum

[eu-cristina83]

În prealabil postat de annajanette

Buna ideea insa dzeu nu sta pe net asa ca aceste rugaciuni trebuie facute in particular fiecare insa invitatia la rugaciune este buna

Uite ca Dumnezeu mai sta si pe net deoarece suntem multi care in timp ce postam mai inaltam si o rugaciune. Nu uita ca Dumnezeu este peste tot, doar ca El este discret , bland si iertator. Nu intra niciodata cu bocancii in viata noastra. Daca vrem sa Il primim, Il primim, daca nu........nu. Doar ne-a lasat liberul arbitru. Pe ac. site majoritatea dintre noi il cautam pe Dumnezeu, ne intarim in credinta, ne rugam unii pt. altii si acolo unde sunt doi sau trei in numele lui Dumnezeu acolo este si El, doar sti asta, nu?

[cristiboss56]

http://www.femeilor.ro/rugaciuni-pen...ite-nevoi.html

[Rodica50]

Foarte folositoare.Cand poti, mai trimite astfel de rugaciuni!Multumiri!

[cristiboss56]

Doamne , viforul necazurilor se ridica asupra noastra si au intrat ape pana la sufletele noastre , dar intru Tine este toata nadejdea noastra . Tu cunosti pricina raului care ne apasa . La Tine perii capetelor noastre sunt numarati . La Tine deci scapam si pe Tine te rugam sa departezi de la noi orice rau pierzator de suflet si sa ne ajuti a birui toate ispitele care ne invaluie , ca Tu esti intarirea , scaparea si izbavitorul nostru , Hristoase Dumnezeule , si Tie slava inaltam , Tatalui si Fiului si Sfantului Duh . Amin !

[cristiboss56]

http://www.vivaturism.ro/index.php?o...iste&Itemid=86

Plutesc pe marea vieţii zbuciumată
Şi valuri mari lovesc corabia încercată,
De vânturi aducătoare de necazuri şi durere.
Şi sufletului meu, nădejdea-i piere.

Plutesc, dar unde voi ajunge oare?
Că sunt în mijlocul mării şi nu mai văd scăpare.
Nu e nici far, ca să-mi arate calea,
De pretutindeni mă-nconjoară marea.


Corabia mea scrâşneşte tare.
E gata să se rupă, de valuri mari din mare
Şi-atunci în disperare înalţ spre Tine rugă.
- Doamne, nu mă lăsa, grăbeşte de-mi ajută !

Pe marea vieţii mele, a apărut atunci Lumina.
Stăpânul Atoatecreator şi mi-a întins mâna,
Ca să mă scoată din a păcatelor întunecată mare
Şi să mă scape din veşnica pierzare.

El, cu iubirea Sa divină,
A liniştit marea iar bolta cerului a devenit senină.
Şi mi-a condus corabia spre liman bun.
Căci Domnul este a tot ce e văzut şi nevăzut Stăpân.

Şi El nu vrea pe nimeni ca să piardă.
Ne aşteaptă în fiecare zi, ne rabdă.
Ne ocroteşte viaţa cu infinita Lui iubire,
Căci vrea ca să ne dăruiască, cereasca mântuire.

De ce nu zburăm ca îngerii spre înălţimi ?
Pentru că ne tăiem aripile sufleteşti.
De ce uităm să îngenunchiem spre răsărit ?
Pentru că gândurile sunt doar spre cele ce-s lumeşti.

Nu avem timp să tindem spre Lumină.
Ne înconjoară mii de griji mărunte.
Uităm mereu că suntem oameni trecători
Şi vrem să rezolvăm prea multe.

Şi trece viaţa ca un vis.
Timpul pierdut nu îl mai prindem niciodată
Şi pentru suflet ce putem să dăm în schimb?
E mai preţios ca lumea toată.

Umblăm în întuneric pe pământ
Şi n-avem timp ca să privim Lumina.
Să înălţăm spre ceruri ochii şi să o chemăm
Şi Ea ne va cuprinde cu iubire inima.

De ce nu zburăm ca îngerii spre răsărit?
De ce nu vrem să ne înălţăm către Lumină ?
Căci Ea ne aşteaptă să ne întoarcem cu iubire.
Să îngenunchiem cerând iertare pentru a noastră vină.