Iluzia Liberului Arbitru

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ory

Nu iana, nu este chiar asa, ai vazut la televizor cu stirea despre copilul crescut in magazie ca pe un animal, legat si infrigurat, un copil caruia nu i s-a vorbit, nu a fost mangaiat, nici iubit, i s-a dat mancare la limita, nu a avut caldura...etc.
Acel copil ajuns la maturitate s-a prezentat ca o fiinta salbatica, nu-l puteai deosebi de un animal inlantuit, de asemenea, toata viata. Si atunci, unde este rationamentul cu care s-a nascut, si unde este puterea acestuia de decizie pentru perspectiva ?
S-a dovedit a fi un caz pierdut, nici macar nu mai putea fi readus la statutul de fiinta rationala. Asadar, educatia si comportamentul celor din jur spune totul , iar credinta nu mai poate face mare lucru in acest caz. Tare ne-am obisnuit sa ne limitam, nu doar mintea, ci si sufletul, la propriile experiente si atat.
Nu trebuie sa gandim obtuz, caci nu este chiar atat de simplu atunci cand vine vorba de "liberul arbitru ".

Pai a ramas in acel stadiu pentru ca i s-a inhibat practic evolutia, si astfel nu s-a putut dezvolta normal, nici sa isi formeze personalitatea, nu i-a fost antrenat creierul practic si nici supus la un anumit calup de informatie, astfel incat sa poata procesa, sa faca si el conexiuni...

Parerea mea...