inelul de logodna

[aurelia1984]

În prealabil postat de mirabela

Noi am facut logodna in biserica, eu si sotul meu, iar parintele ne-a pus verighetele pe mana stanga, se putea doar cu inelul de logodna. cu conditia ca intr-un an de zile sa facem cununia religioasa, si am facut-o.

Dar parintele meu duhovnic, m-a 'certat', tb sa facem direct cununia religioasa. e pacat ceea ce am facut noi, logodna si faptul ca am stat impreuna pana la cununia religioasa. Nu exista calea de mijloc.

Doamne ajuta

Si eu sunt de aceeasi parere. Nu vad rostul atator taraganari. Pai daca stim ca vrem sa ne casatorim, de ce sa mai asteptam pana peste 5 ani, cand vom gasi o sala in care sa incapa cei 3000 de inviati pe care ii avem in minte? Sau de ce sa impartim slujba Cununiei in 2 parti oficiate la un an distanta?

Si cu inelele la fel. De ce-ti trebuie 2? Unu si bun.

[costel]

În prealabil postat de aurelia1984

Si cu inelele la fel. De ce-ti trebuie 2? Unu si bun.

E la moda, ii daruiesti inelul de logodna atunci cand o ceri in casatorie. Daca memorezi si niste vorbe intelepte si le spui si intr-o emisiune TV este minunat. Asa gandeste omul care nu pune mare pret pe ceea ce se petrece in Biserica. Dar ar pune, ar alerga de indata sa fie oficiata Taina Cununiei.

Pe de alta parte, pentru unii e important ca pe mana sa fie prezent cat mai mult aur. Asa ca altceva e cand ai doua degete "imbracate", decat unul singur. Iata de ce este nevoie de 2.

[Jane Says]

Si eu am doua, si-asa-i, cum ziceti :)
Mie mi-a pus inelul si m-a cerut in casatorie dupa cum cerea moda vremii, intr-o seara ploioasa, fix in locul in care am stat prima data de povesti, cand ne-am cunoscut. Si pe urma cand ne-am casatorit au fost 18 oameni, cu familie, nasi si cantareti cu tot, si nici n-am avut muzica, tot dupa moda

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Jane Says

Si eu am doua, si-asa-i, cum ziceti :)
Mie mi-a pus inelul si m-a cerut in casatorie dupa cum cerea moda vremii, intr-o seara ploioasa, fix in locul in care am stat prima data de povesti, cand ne-am cunoscut. Si pe urma cand ne-am casatorit au fost 18 oameni, cu familie, nasi si cantareti cu tot, si nici n-am avut muzica, tot dupa moda

In ceea ce priveste muzica la nunta, chiar e vreo moda, sau fiecare isi organizeaza nunta cum crede...si cum ii place?

Zau asa,...mie mi-a spus un parinte vazator cu duhul, atunci cand i-am dat un pomelnic si i-am spus ca am emotii cu nunta ( nunta cu multe persoane, muzica...muzica, dansul...dans, deci cum o voiam eu)...sa stau linistita, ca va fi de vis...deci, e vreo moda pe care artrebui sa o adoptam atunci cand vine vorba de nunta noastra, ca eu nu cred?

[Jane Says]

Nu Andrusca, glumeam la faza cu moda :)

[anna21]

În prealabil postat de Jane Says

Si eu am doua, si-asa-i, cum ziceti :)
Mie mi-a pus inelul si m-a cerut in casatorie dupa cum cerea moda vremii, intr-o seara ploioasa, fix in locul in care am stat prima data de povesti, cand ne-am cunoscut. Si pe urma cand ne-am casatorit au fost 18 oameni, cu familie, nasi si cantareti cu tot, si nici n-am avut muzica, tot dupa moda

ce romantic..
mi-amintesc si eu de vremurile in care doar pluteam.
inelul meu de logodna l-am vazut venind pe drum cand el m-a intrebat "intamplator" ce piatra imi place... dar tot a fost surpriza. (Stiu ca nu este simbol crestin, ci un lucru pur lumesc. Dar nu este vorba de inel, de conventii sociale, ci de a darui ceva din tot sufletul.)
Mais où sont les neiges d'antan

[Jane Says]

În prealabil postat de anna21

ce romantic..
mi-amintesc si eu de vremurile in care doar pluteam.
inelul meu de logodna l-am vazut venind pe drum cand el m-a intrebat "intamplator" ce piatra imi place... dar tot a fost surpriza. (Stiu ca nu este simbol crestin, ci un lucru pur lumesc. Dar nu este vorba de inel, de conventii sociale, ci de a darui ceva din tot sufletul.)
Mais où sont les neiges d'antan

Da, romantic..
Partea asta. Dar aia 7 ani traiti in pacate groaznice i-am trecut sub tacere, de dragul romantismului :) (o spun numai ca sa nu rezulte de pe undeva ca vai ce lapte si miere pe-aici pe la noi:))

[anna21]

În prealabil postat de Jane Says

Da, romantic..
Partea asta. Dar aia 7 ani traiti in pacate groaznice i-am trecut sub tacere, de dragul romantismului :) (o spun numai ca sa nu rezulte de pe undeva ca vai ce lapte si miere pe-aici pe la noi:))

Inteleg ce spui (macar un pic).. in cazul meu au fost mai multi ani.. dar si asa unele momente nu le pot vedea in alta lumina. Raman frumoase. Dar la modul "ireal". Parca am dormit cea mai mare parte a vietii. (Partea care ma ingrozeste in prezent este: de ce nu am stiut ca ceea ce fac este gresit? Adica sentimentele sublime si trairile inefabile, senzatia de plutire si toate dulcegariile .. erau doar un ambalaj pentru pacate. Pai sa te mai increzi in ce consideri "bun" si "frumos"?)
Ca daca te intrebi si analizezi lucrurile prin care ai trecut, cele pe care le-ai pretuit (si cele pe care le-ai dispretuit).. gasesti ca ce numesti iubire romantica (iubirea in sens cotidian, lumesc, desigur) este foarte putin, foarte nevolnic..
(Acum parte de mesaj care nu este pentru cei ce nu pot intelege: intr-un astfel de moment de analiza cruda eu si sotul meu am ajuns independent unul de altul si in baza unor ratiuni diferite la concluzia ca nu ne iubim.. doar ni se pare ca ne iubim.. Asa pare un apogeu al nebuniei, dar la un moment dat te trezesti facand numai acte de convenienta, spunand doar lucrurile care se astepta lumea sa le spui, traiesti romantismul promovat la televizor... traiesti din plin o viata lipsita de continut. Simti nevoia sa te scuturi si sa gasesti macar un lucru autentic...ei bine, iubirea romantica nu prea rezista cand este pusa la incercare.)

[ory]

În prealabil postat de Jane Says

Da, romantic..
Partea asta. Dar aia 7 ani traiti in pacate groaznice i-am trecut sub tacere, de dragul romantismului :) (o spun numai ca sa nu rezulte de pe undeva ca vai ce lapte si miere pe-aici pe la noi:))

Nu, nu au fost ani de pacate groaznice, ci au fost ani de tinerete, daca chiar doresti sa te pocaiesti nu incepe prin a detesta intr-atat clipele romantice, chiar daca au stat sub semnul necununiei, incepe prin a le intelege si a le respecta partea frumoasa care, de altfel, a existat , a facut parte din noi insine.
Numai asa vei reusi sa-ti constientizezi pe mai departe lucrurile bune la care vrei sa tinzi in virtutea credintei, lucruri cantarite cu rationament, nu intre o ura dezolanta si aproape nejustificata si o piosenie incerta si , probabil, pe termen limitat. Am observat ca omul are nevoie, mai degraba, de o doza consistenta de ura, ura fata de ceva, de cineva, de sine, de atatea lucruri din jur, decat de iubire, pentru a se aventura in pocainta...si nu am sa inteleg niciodata de ce.
Nu mai exagerati, fiindca oricat am incerca noi sa ne autoimbrobodim si sa ne invinuim, intreaga viata ne formeaza personalitatea si ne caleste pentru spiritualitate, din experiente izvoraste mai cu precadere intelepciunea, decat din iluzia ca o cunoastem dintr-o cercetare teoretica.
Nu numesc pacate groaznice o viata de cuplu aflata sub mireasma unui romantism absolut tineresc, fie ea si intr-o relatie fara cununie. Numesc pacate groaznice o relatie nefireasca si nesanatoasa, sodomie, zoofilie, numesc pacate groaznice violenta intre oameni, mai ales cea fata de copii, numesc pacate groaznice ipocrizia si nepasarea sub care-si infatiseaza semenii superficialitatea...nicidecum un romantism plin de poezie in care trupul se implica in mod firesc si atat de imatur, tocmai datorita faptului ca debordeaza de energie si speranta tinereasca.
Uite-asa, natanga cum este o relatie, investim in ea atatea simtaminte, suntem capabili sa construim o casa, sa facem un copil si toate sunt trasaturi binecuvantate de Dumnezeu, le protejam si ne croim drum prin ele.
Ce ar insemna sa incepem prin a le ura pe toate, nu am mai construi nimic, ba mai mult decat atat, asazisa pocainta a noastra ar fi atat de goala si lipsita de sens, sensul atataor lucruri care ne intrupeaza existenta si principiile.
Prea se abuzeaza de cuvinte, prea se dispretuieste fiinta umana in asa masura incat ajungem inconstient sa-L denigram pe insasi Creatorul acestei fiinte, prea se schimonoseste naturaletea acestei fiinte facuta cu atata maiestrie.
Pe mine ma fascineaza omul sub toate formele lui, iar tineretea acestuia reprezinta debutul cel mai complex intr-o viata pe care, cu discernamant sau nu, ne-o asumam si-i suportam trasaturile pentru perspectiva.
Nu este nevoie sa terfelim o relatie romantica, s-o improscam cu noroi pentru faptul ca s-a dezvoltat si a crescut fara cununie. Este o tampenie si o imaturitate, este o prostie , pana la urma, pentru ca daca nu invatam sa vedem si sa respectam si partea frumoasa, omul frumos si capabil de atatea gesturi si tandrete, de atata daruire, atunci nu vom invata niciodata sa traim o pocainta " frumoasa ".

[Fani71]

Si eu m-am gandit sa scriu ceva asemanator, ory. Ma gandeam insa ca iar o sa fiu taxata de liberala.. Dar nu este vorba de liberalism aici. Este vorba de faptul ca Dumnezeu ne poate curata de pacat si ne poate lasa din trecut cu partea buna, frumoasa, autentica. Oricum, pacat la modul absolut nu exista, probabil. Sau, sa spunem, exista in cazul sadismului, al cruzimii gratuite, al violului etc. Dar cand un om isi incepe viata in mod necrestin din nestiinta, din naivitate, Dumnezeu are grija sa fie alaturi de el si sa ii dea lucruri frumoase si bune care sa il puna pe cale, si ele.
Jane si Anna, daca nu ati fi iubit, asa, omeneste, incomplet, oare l-ati fi cunoscut mai tarziu pe Dumnezeu?