Pilde din PATERIC

[andrei_im]

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : daca un frate mi-a luat ceva bani, voiesti sa-l intreb ? I-a raspuns lui batranul : intreaba-l o data. I-a zis lui fratele : dar ce voi face de nu-mi biruiesc gandul ? I-a zis lui batranul : lasa gandul tau sa strige, numai pe fratele tau sa nu-l scarbesti !

[andrei_im]

Zis-a iarasi : David cand s-a luat la lupta cu leul, de gatlej l-a tinut si indata l-a omorat. Deci daca si noi vom tine gatlejul si pantecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel nevazut.

[andrei_im]

Zis-a iarasi : aceste trei rane nu pot sa le tai : mancarea, imbracamintea si somnul; dar din parte putem sa le taiem.

[andrei_im]

A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma slavesti pe pamant ! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de slava care o avea.

[andrei_im]

Se spunea despre avva Pamvo, ca niciodata nu zambea a rade fata lui. Deci intr-una din zile, vrand dracii sa-l faca sa rada, au legat de un lemn o pana si o purtau facand galagie si zicand : Alli ! Alli ! Si vazandu-i avva Pamvo a ras : iar dracii au inceput a juca, zicand : ha ! Ha ! Pamvo a ras. Iar el raspunzind, a zis lor : nu am ras, ci mi-am facut ras de neputinta voastra, ca atatia fiind, purtati o pana.

[andrei_im]

S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

[andrei_im]

A zis avva Petru : nu se cade si ne inaltam cand Domnul va face ceva prin noi, ci mai vartos sa multumim ca ne-am invrednicit sa fim chemati de Dansul. Iar aceasta la toata fapta buna este de folos sa socotim.

[iustin10]

În prealabil postat de andrei_im

S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

Iata alta atitudine de smerenie si de ne-judecare a aproapelui,ci mai degraba de judecare a ta insuti.
Daca in loc de aceasta pilda era un citat despre virtutiile ne-judecarii,eram toti de acord si fiecare isi vedea de ale sale. Dar acesta nu e un simplu citat ci o fapta de viata ,o atitudine a cuiva. Deci aceste principii,daca nu le infaptuim in viata noastra ,daca nu le aratam prin fapte reale,isi pierd toata frumusetea si valoarea.
Patericul este o carte de invatatura vie . El uneste viata cu trairea interioara si cu Evanghelia.Nimic mai frumos.....