1 Martie - 8 Martie

[Dumitru73]

În prealabil postat de anna21

Nu tin neparat sa fiu Gica Contra.. ce prajituri si bomboane? Este post.
Iar felicitarile copilului.. copilul mi-a dat chestii facuta la gradinita si la halloween, de "sarbatorile iernii" (ba mi-a cantat si o melodie despre dreidel.. m-a intristat total).. hai sa fim seriosi cu felicitarea copilului.
Uite aici ceva frumos.. cel mic (18 luni) molfaia ieri ceva si m-am aplecat si l-am intrebat daca este bun.. si copilul a scos mancarea din gura sa mi-o dea mie (sper ca nu v-am scarbit). Pe mine m-a impresionat ca la o varsta atat de frageda stie sa fie generos.
Felicitarea este ceva formal.. nu vreau sa-mi invat copilul sa mimeze iubirea sau generozitatea! (sunt o mamica "rea", descurajez formalitatea!).

Vezi ca parintii au tendinta de ai acorda mai multa atentie copilului mai mic.
Dar ce crezi ca ar simti copilul tau, mai mare, daca ar stii ce gandesti tu despre cadourile facute de al pentru tine?
Iti spun eu. Pentru el ar fi o dezamagire crunta.

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Vezi ca parintii au tendinta de ai acorda mai multa atentie copilului mai mic.
Dar ce crezi ca ar simti copilul tau, mai mare, daca ar stii ce gandesti tu despre cadourile facute de al pentru tine?
Iti spun eu. Pentru el ar fi o dezamagire crunta.

Nu este vorba despre cadourile copilului la modul general. Ci este vorba de existenta unor zile in care trebuie sa facem anumite lucruri.. de ce?
Vreau ca macar sa constientizeze ce face, sa-si puna intrebari.. Sunt prea multe sarbatori laice. Unde locuiesc eu calendarul de gradinita al copilului este ticsit in sarbatori (in unele are zi libera de la gradinita). Ce invata din asta? Multe lucruri de sarbatorit? Sau dimpotriva: NICI UNUL! Si la modul general, vreau ca al meu copil sa se gandeasca el la ceea ce merita cu adevarat sarbatorit! Cati oameni adulti stiu sa raspunda la intrebarea "care este cea mai importanta sarbatoare"? Nu vreau ca ai mei copii sa ingroase randul necunoscatorilor!
(Apropo de sarbatori... ce rost are sa coci "mucenici" daca pe la biserica nu calci? Ce semnificatie mai are? etc.)

Altfel spus: vreau ca cei doi copii ai mei sa observe ca doar unele zile le consider sarbatoare! Si le pot explica DE CE. Daca ei vor sa tina toate "sarbatorile", macar sa-mi arate ca au motive sa o faca (cand vor creste, desigur). Dar sa faca un lucru doar pentru ca "asa se face".. sau cu argumente gen ca asa arati iubirea.. De o astfel de iubire eu ma lipsesc.

[Dumitru73]

În prealabil postat de anna21

Nu este vorba despre cadourile copilului la modul general. Ci este vorba de existenta unor zile in care trebuie sa facem anumite lucruri.. de ce?
Vreau ca macar sa constientizeze ce face, sa-si puna intrebari.. Sunt prea multe sarbatori laice. Unde locuiesc eu calendarul de gradinita al copilului este ticsit in sarbatori (in unele are zi libera de la gradinita). Ce invata din asta? Multe lucruri de sarbatorit? Sau dimpotriva: NICI UNUL! Si la modul general, vreau ca al meu copil sa se gandeasca el la ceea ce merita cu adevarat sarbatorit! Cati oameni adulti stiu sa raspunda la intrebarea "care este cea mai importanta sarbatoare"? Nu vreau ca ai mei copii sa ingroase randul necunoscatorilor!
(Apropo de sarbatori... ce rost are sa coci "mucenici" daca pe la biserica nu calci? Ce semnificatie mai are? etc.)

Daca o sa gandim asa, nu o sa mai serbam nici zilele de nastere, nici revelionul.

Tu ai pretentia ca un copil de scoala generala sa-ti faca felicitari si sa-ti aduca flori in fiecare zi?
Sau dupa tine acest gen de sarbatori ar trebui uitate?

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Daca o sa gandim asa, nu o sa mai serbam nici zilele de nastere, nici revelionul.

Tu ai pretentia ca un copil de scoala generala sa-ti faca felicitari si sa-ti aduca flori in fiecare zi?
Sau dupa tine acest gen de sarbatori ar trebui uitate?

Iubirea pe care o pretind copilului este una: sa asculte de parinti.
Cand va creste.. iubirea se va manifesta prin ascultarea de Hristos.
Sa iubesti pe cineva inseamna sa-ti doresti sa ajunga in rai.
Asta este felul in care i-am explicat copilului iubirea. Nu m-am priceput mai bine.

Da, cred ca astfel de sarbatori NU-si au locul in calendarul unui crestin. Mi se pare ca diminueaza importanta si semnificatia adevaratelor sarbatori (la modul subiectiv, desigur)...
(eu nu-mi sarbatoresc ziua de nastere si nici revelionul. Si am urmatoarea regula cu sotul meu: daca simte nevoia sa-mi daruiasca un cadou de ziua mea de nastere.. poate sa o faca oricand in timpul anului :))

[ory]

În prealabil postat de anna21

Iubirea pe care o pretind copilului este una: sa asculte de parinti.
Cand va creste.. iubirea se va manifesta prin ascultarea de Hristos.
Sa iubesti pe cineva inseamna sa-ti doresti sa ajunga in rai.
Asta este felul in care i-am explicat copilului iubirea. Nu m-am priceput mai bine.

Da, cred ca astfel de sarbatori NU-si au locul in calendarul unui crestin. Mi se pare ca diminueaza importanta si semnificatia adevaratelor sarbatori (la modul subiectiv, desigur)...
(eu nu-mi sarbatoresc ziua de nastere si nici revelionul. Si am urmatoarea regula cu sotul meu: daca simte nevoia sa-mi daruiasca un cadou de ziua mea de nastere.. poate sa o faca oricand in timpul anului :))

Wow ! Ce gandire ? ! Esti sigura ca asta vrei si esti sigura ca asta-ti este de folos ?
S-ar putea ca atunci cand vei dori sa primesti , totusi, un cadou in cinstea zilei de nastere, sa fie prea tarziu si sa realizezi ca dorinta partenerului de-a darui si de-a conferi sens unei zile deosebite sa se indrepte spre o alta persoana care stie sa aprecieze.
Cred ca te-ai cam bagat cu capul inainte prin aceasta tendinta de-a privi credinta departajat de atatea lucruri inofensive, pana la urma, care ne infrumuseteaza viata, asa cum o face o mancarica buna, un vin bun, o invitatie de oameni buni la care nu renuntam...Cred ca exageram si gresim daca credem ca astfel indepartand manifestarile sociale in semn de bucurie, L-am apucat pe Dumnezeu de un picior .
Nu, nicidecum !
Prima data credinta, mai ales credinta cea persistenta si constienta, adica de calitate, vine din interior, din constiinta faptului ca sentimentele noastre trebuie sa fie mai curate, mai sincere , apoi sa incercam sa ne ostenim cumva ridicandu-ne din lene si nepasare, si ajutand pe cei din jur cum putem, chiar si atunci cand nu putem si nu am dori acest lucru. Sa ne rugam in intimitatea noastra, dar fara sa lezam sau sa ignoram necesitatea celui de langa noi si protectia fata de acestia. Sa-l determinam pe cel de langa noi sa urmeze calea cea buna, dar nu impunandu-i si razvratindu-ne, ci cu rabdare si cu exemplul de sine demn de luat in consideratie.
Sa ajungi sa contesti o manifestare sociala nevinovata pe considerente religioase, trebuie sa ajungi la un anumit grad de credinciosie care sa depaseasca cu mult un statut social si familial normal , deci sa fii altfel din multe puncte de vedere, iar aceasta presupune mult sacrificiu si multa munca si daruire, nu topaind sporadec la cele care ni se par noua mai convenabil de combatut.
Nu stiu cum se pocaiesc unii, dar multi se avanta in infranari inutile, ignorand adevaratele valori spirituale cu adevarat vrednice de luat in consideratie si, destul de greu de infaptuit.
Oricum, esti mamica, deci esti o femeie si o sotie deosebita...ai grija de feminitatea ta fiindca nu spune nicaieri ca trebuie sa ti-o conteste credinta.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Wow ! Ce gandire ? ! S-ar putea ca atunci cand vei dori sa primesti , totusi, un cadou in cinstea zilei de nastere, sa fie prea tarziu si sa realizezi ca dorinta partenerului de-a darui si de-a conferi sens unei zile deosebite sa se indrepte spre o alta persoana care stie sa aprecieze.
Cred ca te-ai cam bagat cu capul inainte prin aceasta tendinta de-a privi credinta departajat de atatea lucruri inofenzive, pana la urma, care ne infrumuseteaza viata, asa cum o face o mancarica buna, un vin bun, o invitatie de oameni buni...Cred ca exageram si gresim daca credem ca astfel indepartand manifestarile sociale in semn de bucurie, L-am apucat pe Dumnezeu de un picior .
Nu, nicidecum !
Prima data credinta, mai ales credinta cea persistenta si constienta, adica de calitate, vine din interior, din constiinta faptului ca sentimentele noastre trebuie sa fie mai curate, mai sincere , apoi sa incercam sa ne ostenim cumva ridicandu-ne din lene si nepasare, si ajutand pe cei din jur cum putem, chiar si atunci cand nu putem si nu am dori acest lucru. Sa ne rugam in intimitatea noastra, dar fara sa lezam sau sa ignoram necesitatea celui de langa noi si protectia fata de acestia. Sa-l determinam pe cel de langa noi sa urmeze calea cea buna, dar nu impunandu-i si razvratindu-ne, ci cu rabdare si cu exemplul de sine demn de luat in consideratie.
Sa ajungi sa contesti o manifestare sociala nevinovata pe considerente religioase, trebuie sa ajungi la un anumit grad de credinciosie care sa depaseasca cu mult un statut social si familial normal , deci sa fii altfel din multe puncte de vedere, iar aceasta presupune mult sacrificiu si multa munca si daruire, nu topaind sporadec la cele care ni se par noua mai convenabil de combatut.
Nu stiu cum se pocaiesc unii, dar multi se avanta in infranari inutile, ignorand adevaratele valori spirituale cu adevarat vrednice de luat in consideratie si, destul de greu de infaptuit.
Oricum, esti mamica, deci esti o femeie si o sotie deosebita...ai grija de feminitatea ta fiindca nu spune nicaieri ca trebuie sa ti-o conteste credinta.

tu crezi ca-i dau in cap sotului cand imi face cadou?
Pur si simplu nu ma intereseaza sa sarbatoresc ziua mea de nastere.. fara scuze religioase sau de alt fel. Mi se pare un lucru artificial.
Daca vrem sa iesim cu prietenii o putem face oricand.
Si nu inteleg partea cu feminitatea.. la ce te referi?
Merg la fitness.. este bine? Sunt feminina si am muschi sa mut si mobila la nevoie.. offff.

(voi asta credeti? ca zic sotului: un crestin nu primeste cadouri si nu are sarbatori? )

[ory]

Stii, cred ca unii se trezesc dimineata si-si spun ; " asa, ce pot face eu astazi pentru Dumnezeu ? ...sa nu-l mai urasc pe vecinul ?! Nuuuu, este prea greu de indeplinit fiindca nu-i suport mutra, asa ca mai bine hai sa ma agat de bietul 8 martie si considerand in mintea mea care baiguie pe carari desavarsite, ca este o zi nefolositoare, tocmai fiindca nu mi-a comandat biserica sa o tin, deci ma agat de bietul 8 martie si-i injosesc sensul si-l spurc astfel incat sa pice a credinta si, gata, mi-am indeplinit voia divina pe ziua de astazi. Ce satisfacator !...ce usurat ma simt, si crestin pe deasupra ! "
Mda, foarte convenabil, nici nu este nevoie de prea multa infranare pentru o astfel de nevointa, ci doar de o ideea ce poate fi la indemana si impacata totodata cu stimulentul credinciosiei pe care vreau sa-l incerc de ceva vreme, astfel impac si capra si varza...si sufletul si mintea care se tot agita a nu stiu ce.
Deci, nu ma refer aici la tine Anna, desi cam legat de credinta intelesesem initial ca exprimi atitudinea ta fata de 8 martie si alte zile de sarbatoare sociala...asa ai dat tu de inteles.

În prealabil postat de anna21

tu crezi ca-i dau in cap sotului cand imi face cadou?
Pur si simplu nu ma intereseaza sa sarbatoresc ziua mea de nastere.. fara scuze religioase sau de alt fel. Mi se pare un lucru artificial.
Daca vrem sa iesim cu prietenii o putem face oricand.
Si nu inteleg partea cu feminitatea.. la ce te referi?
Merg la fitness.. este bine? Sunt feminina si am muschi sa mut si mobila la nevoie.. offff.

(voi asta credeti? ca zic sotului: un crestin nu primeste cadouri si nu are sarbatori? )

Există un mod creştinesc de a-ţi sărbători ziua de naştere!
Dacă e post îl aspreşti puţin,te spovedeşti şi te împărtăşeşti,citeşti rugăciunea pentru ziua de naştere dar te bucurii şi de cadourile şi florile soţului,a mamei,a copilului şi chiar ale prietenilor căci dragostea este uneori mai mare decât însăşi credinţa.
Şi mai ales aduci mulţumire lui Dumnezeu pentru că te-a mai lăsat un an pe această lume să faci ceva folositor pentru sufletul tău.
Nu te supăra Ana dar mi se pare că eşti un pic cam aspră cu tine.
Un preot cu dreaptă chibzuinţă mi-a spus acum câţiva ani să mă bucur de toate câte le-a dat Dumnezeu nouă muritorilor dar, să duc o viaţă decentă,fără prea multe excese nici măcar duhovniceşti căci sunt dăunătoare şi mie şi celor de lângă mine.

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/stiri/patriarhia-romana/binecuvantare-si-omagiu-femeii-credincioase-99601.html

La multi ani dragele mele. Maicuta Domnului sa va bucure!


Si pentru ca nu reusesc ( imi pica netul ) sa va atasez un buchetel de ghiocei, va trimit un virtual.
Va iubesc, va respect si va imbratisez din toata inima!

Uraaa...cred ca am reusittt