Va este greu sa va spovediti?

[Mihnea Dragomir]

Da ! O anumită ruşine sunt convins că vine de la Dumnezeu. E mult mai bine să ne ruşinăm noi de ce am făcut şi de cât putem fi de păcătoşi decât să se ruşineze Cristos cu noi !

Cel mai tare mă simt ruşinat când sunt nevoit să spovedesc păcate de acelaşi fel cu cele anterior dezlegate. Ştiu de la duhovnicul meu că asta arată lipsă de progres spiritual: e "baterea pasului pe loc în mocirlă". A avea păcate de acelaşi fel cred că e mai rău chiar decât a avea păcate mai grave.

[Irina-Magdalena]

Da, e greu. Ceva imi spune ca Cel Necurat lucreaza sa nu putem scoate usor la lumina mizeria din noi spre curatare si crestere duhovniceasca. Dar trebuie sa ne amintim mereu inainte de a pleca spre sfanta biserica ce bine este dupa ce am reusit totusi sa ne spovededim si asta sane fie motivatie si indemn!

Cred ca o data cu inaintarea in credinta oamenii ajung sa nu mai simta dificultate ci o mare bucurie la spovedanie. De aici marturisirea deasa.

Imi amintesc ca citeam mai demult despre "Sfantul Inchisorilor", despre Valeriu Gafencu, care indemna la aceasta "baie" a sufletului (care se poate face si zilnic) fara de care nimic nu reusim, nici pentru noi, nici pentru aproapele. Tot el sugera sa facem o analiza a greselilor noastre in fiecare seara, la rugaciunea dinaintea somnului. Si tot ce adunam negativ (fapte, cuvinte, ganduri) peste zi, sa retinem si sa spovedim cat de curand ca sa nu adunam in noi si sa uitam (alt pacat).