Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[ory]

Oooo ! Exact Anca, dar cu sens invers spun eu.
Cat de bine ai exprimat tu cum sta treaba cu placerea asta omeneasca, deci constat cu aceiasi placere ca stii sa simti, ca esti om de intelegi, nu doar o enciclopedie religioasa la purtator . Sper ca nu ai luat si aceasta frumoasa definire de pe vre-undeva !
Da, insa eu spun ca plecerea asta complexa si absolut formidabila pe care ai adus-o in vedere....este formidabila, nu rivala cu noi insine si principiile care ar trebui sa duca spre curatire . Pai, de unde mergi spre curatie ? Din acest formidabil botez de cunoastere al vietii care este placerea insasi, sub diferite aspecte si culori .
Nu stiu ce ne-am face fara placere, nu stiu cum am supravietui fara placerea pornita din atatea simturi cu care acest Maret Dumnezeu ne-a inzeastrat.
Nu este nevoie sa simt placere doar la rugaciune ca sa mi se activeze stimulii serotoninei, ci este nevoie doar sa simt satisfactia lucrurilor care ma anima, care-mi dau forta pentru existenta.
Eu nu detasez placerea de conceptul Dumnezeu, fie ea si pur fireasca si pacatoasa, daca se situeaza in ograda acelei conduite cat de cat morale-crestine, atunci sunt fericita ca sunt om si ca pot simti aceasta placere, n-as da-o pentru nimic in lume.
Placerea ne invata multe lucruri despre noi insine, ne invata multe lucruri despre cei de langa noi, trebuie sa o acceptam ca pe cea mai evidenta forma de supravietuire si de intrupare a valorilor.
Anca, nu suntem perfecti si nici nu suntem meniti sa murim perfecti, iar daca ai uitat sau arunci cu noroi in amintirea clipei atat de intense in care te coplesea placerea de-a saruta omul pe care-l iubeai, sau omul la care visai, ca poate nu aveai voie sa-l iubesti....atunci, probabil ca ai uitat ca esti om.
Desi am trecut de prima tinerete, desi sunt casatorita, desi am fost cam exigenta la viata mea cu aspectul acesta al placerii, mizand adesea pe ce " trebuie " si nu pe ce " vreau ", sunt fericita ca nu mi-am pierdut acest simt si uneori chiar ma zbat ( in sinea mea ) in toata grandoarea pe care ai exprimat-o tu mai sus, din pacate cu dispret.