Pilde din PATERIC

[Imogene]

Sa nu cumva sa gandesti vreodata in gandul tau ca tu esti mai silitor si mai nevoitor spre faptele cele duhovnicesti decat ceilalti frati si ca mai mult postesti si ca te ostenesti, ci smereste-te cu darul lui Hristos si cu dragoste nefatarnica fata de toti fratii, ca sa nu cazi in duhul mandriei si asa sa-ti pierzi osteneala. Caci scris este: "Cel ce i se pare ca sta sa se pazeasca sa nu cada". Ci cu dragostea sa fii ca si cu sare indulcit pururea catre fratele tau.

[glykys]

Zis-a avva Teodor al Fermii: alta fapta buna nu este decat nedefaimarea.

Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand: spune-mi cuvant, ca sa ma mantuiesc. I-a zis batranul: sezi in chilia ta si de-ti este foame, mananca, iar de ti-e sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te mantuiesti!

[glykys]

Zis-a maica Theodora: Bine este a ne linisti, caci barbatul intelept liniste aduce. Ca mare lucru este, cu adevarat, fecioarei si calugarului a se linisti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul si ingreuneaza sufletul cu leneviri, cu imputinari de suflet, cu ganduri, apoi ingreuneaza si trupul cu boli, cu slabiciune, cu slabanogirea genunchilor si a tuturor madularelor si slabeste puterea sufletului si a trupului si fiecare poate sa zica: sunt slab si nu imi fac canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Ca era un calugar si cand venea vremea sa-si faca pravila, il apuca raceala si fierbinteala, si capul tare i se supara. Si asa isi zicea lui-si: iata, sunt bolnav si voi muri, deci sa ma scol mai inainte pana ce nu mor si sa imi fac pravila. Si dupa ce inceta pravila, incetau si frigurile. Si iarasi cu aceasta socoteala fratele se impotrivea si isi facea pravila si asa a biruit pe vicleanul.


Un frate i-a zis lui avva Pimen: de voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul: desi pentru placerea oamenilor se fac,, noi sa dam pentru trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda: doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii semanand, a facut cele putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se, nimic. Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca? Araspuns fratele: cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul: asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.

[glykys]

Un frate l-a intrebat pe avva Motie, zicand: de ma voi duce sa raman in vreun loc, cum voiesti sa petrec acolo? Si i-a zis batranul: de vei locui in vreun loc, sa nu voiesti sa-ti scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la pravila sau la pomana nu mananc. Caci acestea fac nume desert si pe urma gasesti suparare, fiindca oamenii, unde le gasesc pe acestea,acolo alearga. Zis-a lui fratele: dar ce voi face? I-a raspuns batranul: oriunde vei locui, urmeaza intocmai cu toti. Si orice vezi ca fac cei cucernici, catre care ai vestire, fa si tu si te odihneste. Aceasta este smerenia, sa fii intocmai cu dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu iesi din randuiala, te vor avea intocmai cu totii si nimeni nu te va supara.

[glykys]

A zis iarasi: de nu va avea omul in inima sa cum ca este pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a zis fratele: ce este aceasta, a avea in inima ca este pacatos. Si i-a zis lui batranul: cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede pe ale aproapelui.

A intrebat un frate : in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta lui ? Si a zis batranul : Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a zis : Posturile si privegherile pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul : acestea fac sufletul sa se smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele acestea, se milostiveste Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele batranului : ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului ? I-a zis lui batranul : dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este : Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul ( +3 ). A intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va zice robul ? Zis-a batranul : de este robul bun, va zice : miluieste-ma, am gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu zice ? I-a zis batranul : nu, caci daca va pune prihana asupra sa si va zice am gresit, indata se milostiveste spre dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul tutror acestora, este a nu judeca pe aproapele; caci cand mana Domnului omora pe tot cel intai nascut in pamantul Egiptului nu era casa in care sa nu fi fost mort. I-a zis fratele : ce este cuvantul acesta ? I-a raspuns batranul : de vom lua seama la pacatele noastre, nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru , caci nebunie este omului ce are mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l planga pe al aproapelui. Iar a muri fata de aproapele tau, aceasta este : a purta pacatele tale si a nu avea grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci rau nici unui om, nici sa gandesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa defaimi pe cineva cand face rau, nici sa tu pleci celui ce face rau aproapelui tau si sa nu clevetesti pe cineva, ci zi : Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta inseamna : nu judecati si nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun om si nu tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti pe cel ce vrajmaseste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea, cu acestea pe tine mangaie-te. Putina vreme este osteneala si de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.

( +1 ) Ps. 45, 1.
( +2 ) Ps. 24, 19.
( +3 ) Ps. 117, 6.

[glykys]

Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul:nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

[glykys]

A zis iarasi: dorind sa te rogi cum se cuvine, sa nu mahnesti vreun suflet. Iar de nu, in zadar te rogi.