Ce parere aveti despre sporturile extreme ?

[razvan_andrei]

În prealabil postat de sophia

Pentru mine sport extrem este acela care infrunta pericolul, mareste adrenalina in sange, este f.riscant.
Sunt oameni care iubesc riscul si nu stiu ce sa faca in viata, cu viata lor.
Nu pot sa-i inteleg.
La ce foloseste asa un sport? Candva mori sau ajungi o leguma. Merita oare?
Nu tu familii, iubire, copii, profesii ca lumea, Dumnezeu...
Si multe femei ajung la sporturi barbatesti si extreme. Nu tu familie, nu tu feminitate, nu tu copii. Vanatai, nasuri sparte, accidente, muschi, aspect si temperament masculin.
Of doamne. Box feminin (si sa mai fie si la olimpiade mai nou, sa le vedem cum isi rup oase si nasuri), curse automobilsitece, raliul saharian, haltere, body-building etc.
Ah, sa mangai un om, sa porti ceva coafuri si toalete frumoase, sa fii placut, delicat, sa nasti prunci si sa-i tii la piept. Prostii - acolo la bataie sa fii.

Daca riscul ii face fericiti, de ce sa nu riste? Este riscant si sa treci pe o trecere de pietoni in bucuresti. Poate ca pe unii nu-i fac fericiti familia, coafura si toaleta, profesia, ci ii face fericiti riscul, viata dusa la extrem. Daca asa se simt ei impliniti, care e problema?

[Langu]

Sunt un pasionat al parapantei,considerat ca fiind "aparatul" de zbor cel mai sigur, inventat pana acum.Pe vremea tineretii mele am facut ruta C.de Arges-Brasov(pe Bran)-Buzau-Tulcea-Constanta(plaja) cu bicicleta.Cred ca denumirea de sport extrem este insasi o extrema,totul depinde de conditiile si masurile de precautie luate si sportul asa zis extrem este la fel de sigur ca oricare altul.Chestiunea cu adrenalina depinde de fiecare,la mine urca mai repede la o conversatie despre un subiect ce ma preocupa decat atunci cand zbor.Fiecare avem o forma diferita de a vedea si a trai.

[LapetiteMoc]

Imi place mult sa privesc parapantistii. Ma duc adesea pe munte, in apropiere, sa ma odihnesc privindu-i pe cei care se infrunta cu vidul. Poate si de dorul fratelui meu care lucreaza in aviatie si este si un mare aventurier al parapantei.

[Langu]

Este un sport frumos si sigur atata timp cat este practicat in conditii meteo normale.Practic parapentistii nu plutesc in vid ci pe aer si folosesc,la fel ca si pasarile, curentii de aer.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Langu

Este un sport frumos si sigur atata timp cat este practicat in conditii meteo normale.Practic parapentistii nu plutesc in vid ci pe aer si folosesc,la fel ca si pasarile, curentii de aer.

Mi-a explicat fratele meu multe. Dar pentru ca nu am fost niciodata in aer, il numesc inca "vid"!

Domnul sa-ti dea toate bucuriile ce-ti tin sufletul treaz!

[Langu]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Mi-a explicat fratele meu multe. Dar pentru ca nu am fost niciodata in aer, il numesc inca "vid"!

Domnul sa-ti dea toate bucuriile ce-ti tin sufletul treaz!

Multumesc mult,asemenea!Scuze,locuiesti in Franta?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Langu

Multumesc mult,asemenea!Scuze,locuiesti in Franta?

Da, in Franta.

[AlinB]

În prealabil postat de Langu

Sunt un pasionat al parapantei,considerat ca fiind "aparatul" de zbor cel mai sigur, inventat pana acum.

Nu este chiar asa..

Dar combinatia dintre o parapanta moderna, in conditii bune si un pilot responsabil si in cunostinta de cauza este destul de sigura si nu are nimic extrem in ea..

[windorin]

În prealabil postat de razvan_andrei

Vreau sa mai sar cu parasuta, sa fac bungee jumping si cam atat deocamdata.
Poate ca este periculos, insa viata in sine este periculoasa, nesigura. Doar moartea e sigura.
Asa ca eu n-am nimic impotriva. Odata ce asta te face fericit, liber, da-i bataie!:D

Viata omului ce vietuieste curat, crestineste, nu este periculoasa.
Periculos este tot ceea ce face un om fara Dumnezeu, de unul singur, ori infrantand limitele.

Spui: "Odata ce te face fericit, da'i bataie."
Multi se fericesc facand altele. Sa luam aminte la acest principiu.
Omului nu ii este ingaduit sa faca orice ii place, pentru ca, de multe ori, omului ajung sa'i placa lucruri rele.

În prealabil postat de Dumitru73

Cei care, eventual, ar critica asa ceva, nu stiu ca un traseu montan relativ greu, de cateva ore, iti limpezeste mintea mai bine decat daca ai sta in meditatie sau rugaciune.

Am parcurs nenumarate trasee montane, creste si rape. Adevarat, linistea muntelui este ceva de nedescris. In tacerea unor carari de creasta, sufletul isi pune toate intrebarile, isi infunta toate prejudecatile si pacatele si le vede in fata. Acolo curentul electic nu exista, nici telefonul mobil nu are intotdeauna semnal, nici internat, nici griji, nici ceas, nimic. Sufletul trebuie sa ramana singur, cu el insusi, fata in fata. Este infricosator pentru cei care sunt obisnuiti a fugi de ei insisi.

Cu toate acestea, cand muntele ne linisteste mai mult decat rugaciunea, nu trebuie sa avem odihna, gandind ca suntem ceva, ori ca e cine stie ce lucrare. Diavolul poleieste orice cu aur si odihna de suprafata, spre a renunta omul la rugaciune. Cand muntele odihneste mai mult, inseamna ca rugaciunea nu este facuta cum trebuie.

În prealabil postat de Lucian_craciunescu

Pe munte cu siguranta ne putem ruga si ne putem simti aproape de Dumnezeu! Insa, frica este opusul dragostei si nu stiu daca este bine sa facem ceva ce ne provoaca frica. Tentante, toate sporturile acestea care provoaca adrenalina, mai ales ca le poti face pana la o anumita varsta, nu cred insa, ca sunt pe placul lui Dumnezeu... riscatul vietii pt a obtine placere... este chiar impotriva Lui.

Sunt de acord.