Ce ne lipseste pe forum? Smerenia, iertarea...etc.

[carmina]

- Rabdarea de a-mi asculta semenul pana la capat in vorbele lui, disponibilitatea de a invata unii de la altii, puterea de a da dreptate celuilalt si de a recunoaste atunci cand ceea ce spune este bun si folositor.

De cele mai multe ori preferam sa ne cramponam de tot soiul de orgolii marunte, cu satisfactii ca atare.

Si mai ales, ceea ce este cel mai important lucru - recunoasterea si acceptarea ca in tot ceea ce am si sunt acum nu este nici un merit personal, ci numai bunavointa lui Dumnezeu care, cu infinita rabdare, asteapta pe fiecare dintre noi sa-si vina in fire.

În prealabil postat de carmina

- Rabdarea de a-mi asculta semenul pana la capat in vorbele lui, disponibilitatea de a invata unii de la altii, puterea de a da dreptate celuilalt si de a recunoaste atunci cand ceea ce spune este bun si folositor.

De cele mai multe ori preferam sa ne cramponam de tot soiul de orgolii marunte, cu satisfactii ca atare.

Si mai ales, ceea ce este cel mai important lucru - recunoasterea si acceptarea ca in tot ceea ce am si sunt acum nu este nici un merit personal, ci numai bunavointa lui Dumnezeu care, cu infinita rabdare, asteapta pe fiecare dintre noi sa-si vina in fire.

Da, carmina, in cateva cuvinte ai cuprins esentialul.

Imi amintesc starea sufleteasca in care ma aflam inainte de a deveni user al acestui forum. Eram nelinistit, cautam raspunsuri si persoane care sa ma lamureasca in multele mele intrebari... In mare parte pot sa spun ca am gasit ce cautam, desi asta s-a intamplat indirect, prin "trimiteri" catre infinitele resurse pe care ni le pune internetul la dispozitie, daca evident exista vointa si rabdare.
Din pacate, am observat ca atunci cand omul cauta sa se indrepte sau sa se rupa de anumite fapte pe care le constientizeaza ca si greseli, atunci este bombardat din toate directiile cu tot felul de capcane in care cade inconstient, in ciuda eforturilor de a se indrepta. Dintre toate, mandria mi se pare cel mai greu de sesizat atunci cand iti da tarcoale, iar cand cazi in mandrie mai bine ti-ar fi fost sa ramai la stadiul de inceput, avand circumstanta "saracului cu duhul", decat sa-ti dai cu pareri "pertinente" in stanga si-n dreapta, asteptand ascultarea oarba a celor din jur. Incepi deja sa te consideri un micut intelept a locului, iar parerea ta TREBUIE sa fie luata in seama, fiindca tu STII ca esti stapanit de... Duhul Sfant si ca nu multi au avut sansa "iluminarii" tale...
E greu sa ne vedem pe noi prin ochii pe care ne vede Dumnezeu. In general imaginea egoului este deformata de indulgenta si subiectivism, de rasplata exagerata pentru eforturile noastre, ne inchipuim deja in Imparatia Cerulilor in vremurile ce vor veni pentru ca ne consideram drepti si curati ca lacrima!...
Nu stiu daca forumul nostru s-a schimbat sau nu, fata de cum era cand am intrat. Atunci cautam ceva si restul nu conta. Acum am inceput sa vad acest forum in tot ansamblul lui si uneori imi lasa un gust amar, fiindca observ multa ura si dezbinare, sarcasm si rautate... In momentul in care am simtit ca, implicandu-ma, imi fac mai mult rau decat bine, am renuntat sa mai scriu si nici de citit nu prea imi mai da ghes inima.
Ce lipseste forumului? Ma tem ca fiecare dintre noi vede foarte bine ce-i lipseste, doar ca nu se poate stapani, fara sa atace direct pentru a-si sustine punctul de vedere. Prea multa cearta, prea multa rautate... Spunea cineva pe-aici ca razvratitii si cei obisnuiti sa tulbure apele, ar trebui lasati si nu provocati; acest lucru l-am sustinut dintotdeauna. Omul, oricat de insistent ar fi, daca vede ca nu-l ia nimeni in seama, se rusineaza singur si pleaca. Eu cred ca mai mult greseste cel care accepta sau chiar cauta provocare (...la provocare, gen "Sunt crestin! Intrebati-ma orice!") decat cel care e un biet ignorant in materie de credinta si caruia nu-i poti cere mare lucru!
Daca m-a ajutat forumul? Pe mine, DA. Si poate inca ma mai ajuta, dar consider ca am depasit stadiul de flecareala pe orice subiect... Sunt constient ca pentru majoritatea cazurilor am o opinie personala, dar decat sa mi-o spun si sa supar pe cineva, sau sa cad in lauda de sine, mai bine imi reprim acest sentiment si eventual imi ramane mai mult timp pentru ceva mai de folos mie si celor din jur.
Suntem cu totii intr-o permanenta cautare, nici nu stiu daca a unui anumit Adevar, sau a propriei noastre identitati, nu in fata oamenilor pentru ca omul oricum e subiectiv in judecata lui, ci in fata Lui Dumnezeu. Daca reusim sau nu sa intelegem cu adevarat ce vrea Dumnezeu de la noi si sa ne incadram cat de cat in limitele unui "normal" ce poate fi acceptat cu un pic de indulgenta, e foarte greu de spus!... Speranta moare ultima!...
Cred ca cel mai important lucru in viata este sa putem face diferenta intre ce ne este de folos si ce nu!!

[o_tzaranca]

ne lipseau aceste eseuri-postari ...OmuBun si Jane Says
Va felicit si ma inclin

[carmina]

În prealabil postat de o_tzaranca

ne lipseau aceste eseuri-postari ...OmuBun si Jane Says
Va felicit si ma inclin

subscriu.

"Doamne, da-mi puterea de a schimba ceea ce poate fi schimbat, taria de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat si intelepciunea de a face diferenta dintre aceste doua lucruri."

[Marius22]

Pe acest forum am avut multe surprize placute dar si dezamagiri. Am fost si sunt dezamagit de faptul ca multi dintre noi nu am inteles, nici pana acum, ca acesta nu este un loc unde sa ne etalam pacatele si virtutile, putinele sau consistentele cunostinte teologice. Provocarea, ca si in viata, consta in faptul ca trebuie sa comunicam cu ceilalti intr-un mod civilizat si responsabil. Multi ne impotmolim tocmai in aceste lucruri firesti.

Daca unii, stand sub adapostul anonimatului, se simt indreptatiti sa jigneasca cu nonsalanta pe ceilalti este problema lor. Dar este una care, in niciun caz, nu ne face cinste.

Este trist ca nu mai stim sa punem o intrebare sau sa oferim un raspuns, intr-un mod delicat, fara a rani sau ofensa pe cineva.

Ma bucura insa nespus faptul ca inca mai sunt persoane pe forum, ale caror mesaje sunt cu adevarat ziditoare si odihintoare. Mesaje din care nu iese la iveala nicio rautate, ci numai caldura si lumina.

Datorita acestor persoane mai frecventez acest forum si chiar ma folosesc sufleteste. Altfel, timpul este prea pretios pentru a ne antrena in discutii, asa, doar pentru a ne afla in treaba.

Cred ca, pe viitor, fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca de doua ori, inainte de a posta un mesaj. Este ziditor? Atunci dau submit. Daca nu este, atunci mai bine fac orice altceva.

[dana-v]

În prealabil postat de o_tzaranca

ne lipseau aceste eseuri-postari ...OmuBun si Jane Says
Va felicit si ma inclin

si eu cred ca ati descris foarte bine,cel mai complex raspun.continuati si veti reusi sa schimbati si pe alti.

[Florin-Ionut]

De la Plesu citire: ce este un forum?

A interveni pe „forum“ a devenit, de cîţiva ani buni, un hobby la îndemînă. La sfîrşitul fiecărui articol publicat în presa curentă, o sumedenie de cititori (care, de regulă, nu-şi semnează mesajul cu numele lor adevărat) se pronunţă, fiecare cu inteligenţa şi gramatica lui, asupra articolului cu pricina. Nimic rău, în principiu. Am făcut însă experienţa de a citi, în mai multe rînduri, felurite reacţii la articolele mele. A rezultat o rapidă reflexie asupra acestui nou „gen“ literar şi mi se pare util să o împărtăşesc forumiştilor înşişi.
Aş aminti, mai întîi, interlocutorilor mei că termenul „forum“, dincolo de istoria lui „electronică“, are o ereditate nobilă, grecească şi latină. Forumul roman, ca şi agora grecească, erau locuri publice axiale în viaţa cetăţii. Forumul era, deopotrivă, spaţiu al autorităţii, al instituţiilor politice, şi loc al adunărilor populare, al dezbaterilor comunitare sau al comerţului. Pe scurt, forumul era un loc al schimbului: de idei, de mărfuri, de opinii. Acolo se luau decizii, acolo se instituiau legi, acolo se desfăşurau „certurile“ între cetăţeni, fie ei reprezentanţi ai diferitelor facţiuni politice, filozofi, negustori, sau gură-cască. Forumul era un teritoriu civic şi ritual. Toate astea ar trebui să impună forumistului contemporan o anumită ţinută, o anumită responsabilitate. A fi prezent „pe forum“ înseamnă a asuma un rol social, un oficiu public. Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii“, nici competenţa proprie drept cristal.





Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmînt la discurs.


Forumiştii ar trebui, poate, pornind de la schiţa de mai sus, să-şi pună, măcar din cînd în cînd, problema unei minime etici a forumului. Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmînt la discurs. E un centru social, nu o berărie de cartier. Experienţa mea de lectură, cu unele excepţii, cărora le sînt recunoscător, nu e pe măsura aşteptărilor. Mulţi dintre forumişti sînt fie confiscaţi de o exaltată imagine de sine, fie obsedaţi de sîngeroase resentimente. Cei care îl detestă pe Băsescu scriu despre el indiferent dacă articolul pe care îl „comentează“ e despre piersici. Cei care, mutatis mutandis, mă detestă pe mine, au aerul că aşteaptă febril ocazia săptămînală de a-şi exersa ura şi umorul fin împotriva metehnelor mele pernicioase. Alţii se ceartă între ei, alţii fac paradă de cultură şi subtilitate, carenţi, în mod stingheritor, la amîndouă. Cei mai mulţi nu fac decît să se afle în treabă, cerşind un pic de atenţie, un pic de prestigiu, o ţîră de recunoaştere publică. Forumul roman se construise prin asanarea unei mlaştini. Din păcate, la noi, mlaştina e încă la suprafaţă.



Apărut în Adevărul, 16 martie 2010.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De la Plesu citire:

Forumul roman se construise prin asanarea unei mlaştini. Din păcate, la noi, mlaştina e încă la suprafaţă.

De multe ori ne lipseste, la fel ca si lui Andrei Plesu, mi se pare - optimismul. Asta mi-as dori: sa fiu tot timpul optimist, increzator in Hristos si in puterea Lui de a schimba orice suflet care vine la El.

Poate asta ne lipseste mult pe forum: Bucuria!

[sophia]

În prealabil postat de carmina

- Rabdarea de a-mi asculta semenul pana la capat in vorbele lui, disponibilitatea de a invata unii de la altii, puterea de a da dreptate celuilalt si de a recunoaste atunci cand ceea ce spune este bun si folositor.

De cele mai multe ori preferam sa ne cramponam de tot soiul de orgolii marunte, cu satisfactii ca atare.

Si mai ales, ceea ce este cel mai important lucru - recunoasterea si acceptarea ca in tot ceea ce am si sunt acum nu este nici un merit personal, ci numai bunavointa lui Dumnezeu care, cu infinita rabdare, asteapta pe fiecare dintre noi sa-si vina in fire.

Asa este. Ai dreptate.