Ce ne lipseste pe forum? Smerenia, iertarea...etc.

[sophia]

În prealabil postat de Jane Says

Ia uite aici "excludere":

" Unul dintre îndemnurile care mai poate trezi nedumeriri, întrebări, este îndemnul: "Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi. Cei chemaţi ieşiţi. Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi". Pare ceva nefiresc. Să-i chemi şi să-i trimiţi. Despre ce-i vorba, cine sunt cei chemaţi şi de ce trebuie să iasă? Adică şi chemaţi, şi să plece. Cum vine asta? Vine aşa, că la începutul creştinismului, vreme de mai multe veacuri, unii dintre creştini veneau dintre păgâni, şi veneau la vârste mature, la vârste conştiente, la vârste la care aveau conştiinţă. Şi, până când deveneau creştini deplini, adică până se botezau, erau în stadiul numit de chemaţi, erau chemaţi sau catehumeni. Atunci se făcea cu ei şcoală, erau îndrumaţi în credinţa cea nouă pe care au primit-o dar pe care încă n-o ştiau şi pe care încă n-au arătat-o practic, şi prin botez. În vremea aceasta, credincioşii care se pregăteau pentru botez se numeau chemaţi sau catehumeni. Şi pentru că la Sfânta Liturghie nu pot lua parte creştini nedeplini, pentru că şi aceştia erau totuşi creştini şi erau ortodocşi dar nu erau ortodocşi botezaţi, la vremea aceea când se sfârşea partea din Sfânta Liturghie la care puteau lua parte, adică partea din Sfânta Liturghie în care e cuprinsă Evanghelia şi Apostolul, Liturghia cuvântului - dar nu aveau voie să ia parte şi la cealaltă parte a Liturghiei, la Liturghia Euharistică, la Liturghia împărtăşirii cu Sfintele Taine - li se spunea să iasă. Deci: "Cei chemaţi, ieşiţi". Să părăsească biserica. Şi părăseau biserica. "

Nici vorba sa compar Liturghia cu forumul, si totusi: daca si cei chemati, care aspirau, fara a fi membri deplini ai Bisericii, ieseau afara.. deci daca pana si ei, care aveau dorinta fierbinte de a se boteza, erau "exclusi"... pai nu cu atat mai mult cei care nu doar ca nu vor lucrul asta, ci chiar calca in picioare margaritarele noastre? Ai impresia ca-s multi pe aici care cauta intr-adevar comorile ortodoxiei si ca au venit sa se adape la izvorul vietii vesnice?

Atata ne-am invatat sa trambitam toleranta asta in sus si in jos, vezi Doamne ce destupati suntem noi, habar ne-avand ce inseamna asta de fapt. S-a dus careva de pe-aici pe forumuri de atei, neoprotestanti, musulmani sau mai stiu eu ce sa le zica ba, vedeti ca va aflati in eroare? S-a dus careva sa le zica adventistilor ca gresesc tinand sabatul? Daca s-a dus, treaba lui. Eu una nu am facut lucrul asta si sincera sa fiu mi-ar placea ca nici altii sa nu vina sa calce in picioare, sub ochii mei, lucrurile in care cred. Acum de dragul tolerantei trebuie sa imi deschid usa (reala sau virtuala) si sa iau in brate toate ereziile si aiurelile altora? Sau ce?

Cred cu tarie ca sunt lucruri care nu trebuie supuse dezbaterii, care nu sunt relative si nu pot fi relativizate, care sunt fix asa cum sunt ele, ori alba ori neagra, si cu care nu ne jucam decat daca suntem caldicei. Pana la urma bunul samaritean care l-a ridicat pe omul acela din sant l-a dus la han, nu au avut dispute teologice pe drum. Cred ca arat destula toleranta aproapelui in toate celelalte aspecte ale vietii, iar in materie de teologie am dreptul sa tac si sa nu deschid subiectul asta impreuna cu el, daca simt ca nu are rost. Dar daca il deschid si vorbesc cu aproapele meu, si vine alt aproape, care incepe sa-mi dea lectii si sa-mi spuna ca ma insel, ca nu-i asa, ca-i invers, ca bla bla, ce trebuie sa ii fac?

Oare si miile de mucenici stateau la taclale, c-o fi, c-o pati? Eu cred ca erau ultra-intoleranti, dupa canoanele relaxate ale zilelor noastre, si ca mai bine mureau decat sa cedeze si un milimetru din credinta lor. N-am stofa de mucenic, dar cred ca datoria mea merge pana la a-mi ridica aproapele din sant, si se opreste acolo, nu mai am obligatia de-a-i aproba si credinta si nici de-a o supune pe-a mea dezbaterii, in drum spre han.

Si o ultima remarca, sa nu se trezeasca vreunul si sa puna eterna placa, "aaa, da, da, dati in cap celor de alta confesiune, huoo, asta v-ati invatat de la Hristos": daca un om, prin refuzul meu de a discuta si dezbate cu el chestiuni de credinta, are impresia ca prin asta ii dau in cap... asta este doar problema lui.

??????? Doare rau ce scrii tu aici.

Am hotarat de o vreme sa stau mai mult deoparte. sa nu mai scriu, dar sunt cazuri in care mai am cate o observatie. Si am si hotarat sa ignor unele (mai multe) discutii si pe unele persoane. Si ma simt mai bine!
La firul asta aveam de spus asa:
1. Da Jane, este cunoscuta partea asta cu "cei chemati". Azi a disparut din fericire. Nu se mai face. Inainte vreme nu stiu cum era.
Am mai spus si mai spun ca tare mi-as dori sa pot citi un material asupra credintei de la inceputul ei: biserici, preoti, slujbe, cununie. Cum se facea pe vremea lui Iisus?
Pentru ca de ex. legat de "cei chemati" - am citit undeva recent ca ei erau alungati. Existau paznici la usi care ii dadeau afara.
Si pe urma eu stiu ca Iisus n-a alungat pe nimeni, dimpotriva si i-a iubit pe toti. El putea, noi oamenii...nu.
Comparatia aceasta cu forumul mi se pare si mai nefericita.

2. In forumul asta nu este vorba numai despre ortodoxie, ci despre comunicare intre oameni. Exista de ex. fire cu retete culinare, diverse intrebari si discutii care nici nu au legatura cu credinta (sau nu direct).
Eu una nu ma duc pe forumuri de alte religii sau confesiuni pe care nu le cunosc. In general nu ma duc decat pe forumuri unde am un interes privat (hobby), sau profesional si ma pricep cat de cat.
Cum m-as purta si simti acolo? Nu stiu. Cred ca mi-as spune parerea si as intreba daca ma intereseaza ceva. Atat.
In tara este mult mai simplu, caci se traieste printre ortodoxi in cea mai mare parte, practicanti, sau doar botezati n-are importanta.
In alte tari este mai greu si invatam ceva esential, care si asta de fapt face parte din credinta: sa traim cu respect reciproc printre oameni. Traim intre oameni cu cele mai diverse confesiuni si religii. Dar ne respectam (in general).
In tara nu se stie asa ceva, traiul printre straini si toleranta.
Treaba asta cu toleranta (ca e vorba de religie sau altceva) noi, in alte tari, o simtim tare mult pe peielea noastra. Ia sa vedeti si voi cum este ne-toleranta!
Exista in lume conflicte religioase uriase ( si din fericire nu prea pornesc de la crestini, cu atat mai putin de la ortodoxi). Este destul.
In rest exista niste reguli generale de omenie si comportament, indiferent de religie.
Revin la idee: in viata reala eu una, si altii multi, suntem obligati sa stim si sa respecatm niste reguli de convietuire. Una ar fi ca ne respectam intai ca oameni si mai apoi nu ne bagam in lucruri private. Iar credinta este un lucru privat. Este f.posibil sa poti fi prieten, sot, coleg cu oameni de credinte diverse. Poti avea schimburi de pareri, participa la unele sarbatori si invata lucruri noi, poti vizita un lacas sau altul. Ce nu se face: nu intri in dispute religioase, nu incerci sa convingi pe unul sa-si schimbe convingerile, nu-l urasti si nu-i dai in cap pentru ca este/gandeste/simte altfel decat tine.

Suntem inainte de orice - oameni si toti...ai lui Dumnezeu.

3. Revin la forum: am mai fost intrebata direct si spun si acum legat de postarea lui Jane. Nu ma deranjeaza ca scriu altii aici care sunt atei, sau de alte credinte.
Acest forum si alte forumuri ortodoxe au toate rubrici speciale pentru alte credinte, tocmai pentru a invata unii de la altii si de a comunica.
Citesc chiar lucruri f.interesante si mai invat. De ex. ma intereseaza limbile straine si o vreme am citit aici un fir despre limba ebraica.
Mai invat si alte obiceiuri, traditii, etc.
Si tocmai oamenii acestia sunt mai retinuti si mai respectuosi si nu lovesc la persoana.
Am fost intrebata despre sectanti: nu m-au deranjat aici pe forum. Am avut o colega de serviciu care a necajit multa lume prin credinta ei ofensiva: incerca sa o aduca si la seriviciu, in birou, sa convinga si pe altii, sa faca reguli in birou legate de asta. Nu mi-a placut si am ajuns s-o evit (nu lucram cu ea direct).
Si ma deranjeaza mai mult in viata reala, ca suna la usa si intr-o vreme si la telefon sa ma convinga, defaimand credinta mea. Urasc asta. Nu asa se face.
Si daca asta va deranjeaza, cand altul vine si intervine in credinta noastra, exact la fel facem si noi in ochii altora: ii jignim, le calcam in picioare credinta, ii judecam, ii facem eretici si cate si mai cate.
Cam cum credeti ca aparem noi in ochii lor? Mai buni? Nu, dimpotriva.

Ce ma deranjeaza in schimb: exact unii ortodoxi care sunt f.duri si nu sunt in primul rand oameni. Care incearca sa te convinga sa faci ca ei (nici nu stiu daca de fapt ei chiar asa traiesc pentru ca nu spun niciodata cum fac ei personal), se amesteca in viata privata si te invata cum sa traiesti in familie (cu sotul/sotia), ce sa mananci etc.
Cei care la intrebari de viata, probleme personale, intrebari clare si directe care necesita un raspuns clar, de experienta de viata si credinta, dau citate si ataca persoana in loc s-o mangaie si s-o ajute, s-o sfatuiasca, sa-i spuna din experienta lor personala, cum au facut/fac ei. Ba unii nici nu citesc mesajele, scriu in batjocura, sau saboteaza fire intregi de discutie.

Si aici este intr-adevar vorba de lipsa de smerenie. Adica: "uite aici ce ortodox perfect sunt eu, tu esti un nimic!"
Si nu, daca cineva iti spune ca are niste limite, sau probleme vis-a-vis de o dogma (rar asta), sau mai degraba de canoane sau scrieri, nu in seamna ca ei calca in picioare ce avem mai sfant, sau distrug credinta, sau margaritarele (cum spunea Jane sau nu stiu cine). Pur si simplu isi spun neputintele lor.
Este un handicap al lor, daca vreti. Voi vreti sa dispara, sa-i omoram?
Atunci ii omoram pe toti handicapatii, bolnavii si batranii, ca toti ne fac rau pentru ca nu sunt ca noi.

Toleranta trebuie sa avem si trebuie si sa ne aparam. Dar cu intelepciune si discernamant.