Ce ne lipseste pe forum? Smerenia, iertarea...etc.

Imi amintesc starea sufleteasca in care ma aflam inainte de a deveni user al acestui forum. Eram nelinistit, cautam raspunsuri si persoane care sa ma lamureasca in multele mele intrebari... In mare parte pot sa spun ca am gasit ce cautam, desi asta s-a intamplat indirect, prin "trimiteri" catre infinitele resurse pe care ni le pune internetul la dispozitie, daca evident exista vointa si rabdare.
Din pacate, am observat ca atunci cand omul cauta sa se indrepte sau sa se rupa de anumite fapte pe care le constientizeaza ca si greseli, atunci este bombardat din toate directiile cu tot felul de capcane in care cade inconstient, in ciuda eforturilor de a se indrepta. Dintre toate, mandria mi se pare cel mai greu de sesizat atunci cand iti da tarcoale, iar cand cazi in mandrie mai bine ti-ar fi fost sa ramai la stadiul de inceput, avand circumstanta "saracului cu duhul", decat sa-ti dai cu pareri "pertinente" in stanga si-n dreapta, asteptand ascultarea oarba a celor din jur. Incepi deja sa te consideri un micut intelept a locului, iar parerea ta TREBUIE sa fie luata in seama, fiindca tu STII ca esti stapanit de... Duhul Sfant si ca nu multi au avut sansa "iluminarii" tale...
E greu sa ne vedem pe noi prin ochii pe care ne vede Dumnezeu. In general imaginea egoului este deformata de indulgenta si subiectivism, de rasplata exagerata pentru eforturile noastre, ne inchipuim deja in Imparatia Cerulilor in vremurile ce vor veni pentru ca ne consideram drepti si curati ca lacrima!...
Nu stiu daca forumul nostru s-a schimbat sau nu, fata de cum era cand am intrat. Atunci cautam ceva si restul nu conta. Acum am inceput sa vad acest forum in tot ansamblul lui si uneori imi lasa un gust amar, fiindca observ multa ura si dezbinare, sarcasm si rautate... In momentul in care am simtit ca, implicandu-ma, imi fac mai mult rau decat bine, am renuntat sa mai scriu si nici de citit nu prea imi mai da ghes inima.
Ce lipseste forumului? Ma tem ca fiecare dintre noi vede foarte bine ce-i lipseste, doar ca nu se poate stapani, fara sa atace direct pentru a-si sustine punctul de vedere. Prea multa cearta, prea multa rautate... Spunea cineva pe-aici ca razvratitii si cei obisnuiti sa tulbure apele, ar trebui lasati si nu provocati; acest lucru l-am sustinut dintotdeauna. Omul, oricat de insistent ar fi, daca vede ca nu-l ia nimeni in seama, se rusineaza singur si pleaca. Eu cred ca mai mult greseste cel care accepta sau chiar cauta provocare (...la provocare, gen "Sunt crestin! Intrebati-ma orice!") decat cel care e un biet ignorant in materie de credinta si caruia nu-i poti cere mare lucru!
Daca m-a ajutat forumul? Pe mine, DA. Si poate inca ma mai ajuta, dar consider ca am depasit stadiul de flecareala pe orice subiect... Sunt constient ca pentru majoritatea cazurilor am o opinie personala, dar decat sa mi-o spun si sa supar pe cineva, sau sa cad in lauda de sine, mai bine imi reprim acest sentiment si eventual imi ramane mai mult timp pentru ceva mai de folos mie si celor din jur.
Suntem cu totii intr-o permanenta cautare, nici nu stiu daca a unui anumit Adevar, sau a propriei noastre identitati, nu in fata oamenilor pentru ca omul oricum e subiectiv in judecata lui, ci in fata Lui Dumnezeu. Daca reusim sau nu sa intelegem cu adevarat ce vrea Dumnezeu de la noi si sa ne incadram cat de cat in limitele unui "normal" ce poate fi acceptat cu un pic de indulgenta, e foarte greu de spus!... Speranta moare ultima!...
Cred ca cel mai important lucru in viata este sa putem face diferenta intre ce ne este de folos si ce nu!!