Ispita de dreapta, ispita de stanga

[coralina]

În prealabil postat de carmina

„Diavolul păzitor” al unui englez oarecare îl îndeamnă din răsputeri pe muritorul asupra căruia „veghează” să se jertfească într-o chestiune care-l preocupă: aceea specific britanică a ceaiului. Muritorul ar vrea să bea ceaşca de ceai de la ora cinci pe terasă. Nevasta şi soacra preferă să o bea înăuntru. Cedează, îi suflă diavolul, fii smerit şi bun, altruist, jertfeşte-te, fa-le pe plac. Omul îşi bea aşadar ceaiul cu ele, şi toată vremea se simte nefericit şi nedreptăţit, băutura i se opreşte în gît, blestemă în minte ambele femei care la rindul lor văd bine că le-a făcut concesia în silă şi simt cum le cuprinde antipatia. Diavolul jubilează. Trei exemplare în perspectivă.

Parintele Arsenie Papacioc ne invata ca avem de-a face cu mai multe feluri de ispitire:de sus,de jos,din fata,din spate,din stanga si din dreapta.

http://www.youtube.com/watch?v=-vf8x...e=channel_page


Stiut este ca "stramta este calea ce duce la viata si putini cei ce o afla", dar uneori stau si ma intreb : nu cumva m-am indepartat ?

Intrebare: de unde stim ce / cum sa alegem? Chiar si in situatii insignifiante precum cea prezentata?
Daca ne multumim pe noi insine, exista marele risc de-a-l neferici pe aproapele.
Nu ajungem cumva la un moment dat la situatia aceea ilara in care 2 cetateni se invita la nesfarsit unul pe celalalt sa treaca primul strada (din prea multa politete in acest caz)?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de coralina

Intrebare: de unde stim ce / cum sa alegem? Chiar si in situatii insignifiante precum cea prezentata?

De obicei, ispita de dreapta îi afectează pe cei care sunt un pic mai avansaţi în urcuşul spiritual. Aşa cum scrupulozitatea la Sf Spovadă (în esenţă, o ispită de dreapta) îi afectează pe cei niţel mai avansaţi în viaţa de credinţă. Pe ceilalţi îi încearcă ispita de stânga a indiferentismului şi auto-toleranţei.
Acesta ar fi un semn.

Alt semn este materia însăşi a ispitei: într-o ispită de dreapta suntem sugestionaţi să facem ceva bun în dauna a ceva şi mai bun. Cele mai multe ispite de dreapta sunt de natura farisesmului, adică suntem atraşi să respectăm un lucru formal bun în dauna altui lucru care corespunde unui bine de fond. Când tatăl ne este bolnav şi are nevoie să fim lângă el, dar mergem la biserică ca să nu încălcăm porunca prezenţei la liturghia parohială, cădem într-o ispită de dreapta. Prezenţa noastră la masa lui Cristos e un lucru bun, dar şi mai bine este să ne facem datoria de copii. Trebuie să ne gândim "oare mă aflu acolo unde ar dori El ?"

Doar o părere.

[sophia]

Un compromis, o cale de mijloc...care sa-i bucure pe amandoi deopotriva. Asta incercam noi mereu in casnicie si in general functioneaza.
Arta este de a te bucura (deci nu a suferi) cand cedezi putin de la tine.
Si asta este de fapt un pic de smerenie.
In fond in povestea de mai sus se putea de ex. face si asa: o zi pe terasa, o zi in casa...
Si daca stam cu sufletul si mintea impietrite numai pe pozitia "asa vreau eu si imi place mie", nu va functiona.
Si mie mi se intampla adeseori sa fiu nefericita pentru ca nu se face mine.
O fi o ispita, dar si un rezultat al ispitelor altor oameni.
Dupa ce o viata intreaga tot trebuie sa lasi de la tine si faci mereu numai ca altii (acasa, la scoala, la serviciu, in noua familie, in biserica, etc.), se aduna o durere nebuna. Daca fiecare din noi am putea sa lasam sa fie si putin ca celalalt, ca sa-i fie si altuia bine, nu s-ar intampla acest lucru, am avea toti in fiece moment un pic de bucurie.

Mereu si mereu trebuie gasita calea de mijloc, a intelepciunii si nu extremele.