Medicamentele

[casiana]

Nu stiu pe nimeni din anturajul meu suferind de o astfel de boala, dar am cunoscut cu totul intamplator astfel de oameni si cred ca intai de toate trebuie ajutati, intelesi, ascultati, consiliati (de specialisti) si in functie de gravitatea bolii li se poate prescrie sau nu tratament medicamentos pentru a putea duce o viata cat mai normala. Cred, de asemenea, ca majoritatea bolilor psihice pot fi tratate daca cei in cauza sunt sprijiniti sa nu se izoleze dpdv social.

Cat despre generatiile tinere de medici mai putin specialisti cred ca este o cauza a sistemului nostru de invatamant, sau o cauza a vremurilor pe care le traim in care diplomele se obtin foarte usor si fara prea mult studiu, iar a-ti face meseria bine tine de domeniul trecutului, importante sunt veniturile pe care le obtii chiar daca profesezi intr-un domeniu cu totul necunoscut sau pt care nu ai fost pregatit.

De aceea tot mai multi medici se afla in imposibilitatea tratarii unor boli fara a apela la tratament pe baza de medicamente, tratament care poate fi periculos si asa cum ziceai poate crea dependenta fara o cercetare amanuntita a pacientului, a cauzelor care au determinat oscilatiile respective de comportament.

Adevarul e ca orice boala psihica este impovaratoare, insa cu toate astea nu trebuie sa ne gandim ca aceste tulburari reduc valoarea fiintei umane aflata intr-o astfel de suferinta si mai ales trebuie sa fim constienti ca ele pot afecta aproape pe oricine dintre noi.

[razvan_andrei]

Pt bolile psihice medicamentele nu sunt tocmai solutia cea mai buna. Dar, oricum, e spre beneficiul idustriei farmaceutice sa se vanda medicamente, nu? E o afacere extraordinara industria farmaceutica, zeci de miliarde ies si intra acolo. Cand o companie farmaceutica primeste o amenda, amenda nu e de cateva mii de euro, ci de cateva zeci de milioane de euro. Ce-i drept, pt un medicament nou, se investeste aprox 1 miliard de euro si 15-20 de ani de cercetare. Deci, poate au argumente in ceea ce fac...

[Jane Says]

Depinde. Prietenul tau ce diagnostic are?
Pentru ca poti vorbi cu om si face terapie sa-l ajuti sa iasa dintr-o depresie, sau sa nu mai fie atat de anxios, sau sa scape de unele obsesii si fobii. De multe ori insa, pacientul este cel care solicita medicatie, pentru ca terapia necesita un efort personal mai mare, si nu doar din punct de vedere financiar. Asa ca omul prefera sa inghita pastile, sa nu priveasca in fata problema, sa nu o infrunte deschis, sa nu faca efortul de a schimba ceva in modul in care vede lucrurile si reactioneaza.

Daca insa e psihotic, daca e delirant, daca are halucinatii, vorbitul nu rezolva nimic. Relationarea si increderea in medic e foarte importanta in psihiatrie, fara ea practic tot ce faci sta in aer si n-are nici o baza nici de o parte nici de alta. Insa in cazurile de genul asta, nu e suficient doar atat si medicamentele amelioreaza simptomele grave, nu discutiile.

[LapetiteMoc]

Din pacate, a devenit unica modalitate a medicilor de a-si face meseria. Prescriu medicamente, fara a avea rabdare sa asculte bolnavul, sa-i explice ceva despre boala lui, de ce este bine si de ce nu este bine sa faca anumite investigatii etc. Pacientii au devenit robotei administrati de medici. Li se aplica, in limbaj medical, "protocolul" stabilit pentru boala pe care o au.
Am fost cu cineva la un medic neurolog. Ii explica medicului ca are stari angoasante, depresive din cauza bolii. Medicul il intreaba: "Credeti ca v-ar ajuta niste antidepresive?" Nu-mi venea a crede ca medicul pune o asemenea intrebare unui pacient care e cu discernamantul la limita inferioara. I-a prescris pana la urma un antidepresiv. A doua zi l-a sunat pe medicul generalist sub a carui observatie se afla. Si acesta l-a intrebat "De ce ati solicitat un antidepresiv atat de puternic? Credeti ca aveti intr-adevar nevoie?"

Peste tot in lume aceeasi atitudine.

Altei persoane un medic neurolog i-a pus diagnostic de parkinson. A facut apoi tratament pentru parkinson timp de trei luni. Vazand ca e din ce in ce mai rau, a consultat un alt medic neurolog care i-a pus disgnostic de cancer la creier. Imediat a intrat in sala de operatie. In cele trei luni cat a facut tratament aiurea pentru parkinson, putea face chimioterapie si poate scapa de o operatie atat de grea, atat de grea!

[coralina]

Va rog sa nu minimalizati importanta medicatiei in tratamentul bolilor psihice. Asa cum spune si Jane, totul depinde de tipul afectiunii si respectiv de gravitatea sa.

Psihiatrul nu sta prea mult cu pacientul la povesti prin prisma meseriei sale; el pune un diagnostic, explica bolnavului planul de tratament, apoi prescrie medicatia aferenta.
Psihologul sau terapeutul este cel care incearca sa depisteze cauzele afectiunii si caruia pacientul ii poate incredinta temerile / angoasele / gandurile sale.

Stiu ca in Romania nu se prea practica, insa ideal ar fi sa se combine cele 2 elemente mentionate mai sus: medicatia si terapia. Ambele sunt necesare pentru a asigura vindecarea pacientului.

O a treia dimensiune este cea duhovniceasca, de asemenea foarte importanta in economia bolii. Daca sfatul duhovnicului se poate alatura celorlaltor 2 componente (terapia clasica si medicatia), pacientul are sanse si mai mari de reusita in lupta sa impotriva bolii.

Sanatate multa tuturor!

[andreicozia]

Foarte bune postarile voastre insa consider ca Coralina a atins punctul cheie, de a combina medicatia cu exercitiul vointei imprimate de terapia psihologica.

Ce preferati? Sa fiti internati multe luni in spitale de psihiatrie sau sa incercati sa depasiti aceasta boala locuind in mijlocul familiei luind antidepresante. Asa se pune problema astazi.

Am urmarit citeva documentare f bune despre evolutia institutelor de boli mintate care au fost inchise in mare din cauza costurilor si a ineficientei in tratarea bolnavilor ei ramanind internati practic toata viata,,ginditi-va la costuri! ! !

SIGUR cunoasteti cu totii cazuri in care fara medicatie femeia sau barbatul nu mai poate functiona social sau productiv DELOC! lucru care duce la o mare tragedie in familie.

Tonele de Paxil, Zoloft si altele sunt necesare pentru salvarea vietii intregii familii! Ginditi-va la acest aspect.
Nu judecati dupa faptul ca voua poate INCA nu vi s-a intimplat acest necaz!

[coralina]

Imi sunt familiare si cazurile in care medicii prescriu copiilor medicamente impotriva ADD aproape fara sa-i consulte. E drept ca generatia tanara de astazi e ceva mai zbuciumata decat am fost noi, insa mi se pare anormal sa intoxici corpul unui copil cu substante chimice in timp ce, tot cu mana ta, ii dai Cola, bomboane, chipsuri si alte prostii care-l agita din cale-afara!
Aici au inceput deja sa se auda vocile celor care sustin ca e mai rentabil pe termen lung sa monitorizezi alimentatia unui copil - excluzand din dieta sa toate produsele pline de E-uri - decat sa-l indopi cu medicamente. Sper sa se continue pe linia asta care e mult mai sanatoasa.

Si apropos de produse inutile si pline de E-uri... de unde moda asta a energizantelor? Vad copii de 8-9 ani cu o doza de Red Bull in mana la prima ora a diminetii.... Lumea cumpara bauturile astea cu baxurile din supermarketuri. Nu pricep de unde nevoia asta de "energie" cand de fapt toata lumea se plange de viata agitata pe care o avem....

[andreicozia]

În prealabil postat de coralina

1. Imi sunt familiare si cazurile in care medicii prescriu copiilor medicamente impotriva ADD aproape fara sa-i consulte. E drept ca generatia tanara de astazi e ceva mai zbuciumata decat am fost noi, insa mi se pare anormal sa intoxici corpul unui copil cu substante chimice in timp ce, tot cu mana ta, ii dai Cola, bomboane, chipsuri si alte prostii care-l agita din cale-afara!


2. Aici au inceput deja sa se auda vocile celor care sustin ca e mai rentabil pe termen lung sa monitorizezi alimentatia unui copil - excluzand din dieta sa toate produsele pline de E-uri - decat sa-l indopi cu medicamente. Sper sa se continue pe linia asta care e mult mai sanatoasa.

1. Coralina, tu chiar crezi ca nu sunt consultati? hai sa fim seriosi. Tu ca profesoara oare nu ii identifici pe ADD/ADHDisti practic imediat?
Sunt convins ca da, si de asemenea, daca esti in invatamintul public stii FOARTE BINE ce DEZASTRU si HAOS continuu este in clasa cind acestia NU sunt pe pastile.
Ce se intimpla in cazul in care parintii sunt IN DENIAL si refuza medicatia? Acesti zbuciumati nu-i lasa nici pe altii sa invete, practic le fura dreptul de a invata, si asa ceva NU ESTE PERMIS asa cum FIECARE COPIL ARE DREPTUL LA A INVATA CARTE!

cola, bomboane, chipsuri?...acestea nu se pot schimba peste noapte(2), asa vin pachet din familie si cultura pop. Facem numai ce putem!, adica prin psihologi ...ii obligam sa intre pe pastile DIN RESPECT pentru ceilalti copii NORMALI care vin la scoala sa invete nu sa fie bataia de joc a unor bolnavi mintali, ca la urma urmei asta este...!..ca s-o spunem pe aia dreapta!

[zaharia_2009]

Fiecare dintre cei care au postat pina acum au marcat cite o neplacere sesizata de ei sau de apartinatatori (membrii familiei, prieteni, cunoscuti, etc). Dar sistemul medical romanesc este puternic viciat din toate punctele de vedere asa incit fiecare parte componenta a sa sufera (medicii, institutiile-spitale, pacientii). Dar cei care sufera cu adevarat sunt pacientii . Acestia nu primesc spaga de la medici pt. a se lasa consultati in stilul medicului roman si nu in cel occidental, nu pot modifica valoarea onorariilor medicilor in functie de puterea lor financiara si nu-si pot face cabinetele lor private in care sa vina medicii de pe strada ca sa-i consulte primind ei bani sau spaga ! Sunt multe sursele de suferinta gratuita la care pacientii sunt supusi. Una dintre ele este ca pe masura ce tehnica avansata patrunde din ce in ce mai larg in institutiile medicale si concomitent se dezvolta si mai mult relatia sentimentala, amicala, sufleteasca dintre medic si pacient se distruge din ce in ce mai mult . Daca la acest inconvenient major numit ,,indisponibilitate", adica de a nu mai sta pe indelete de vorba cu pacientul cu rabdare si calm reducindu-i temerile, a te apropia de el , a stabili o relatie sufleteasca puternica cu el , se adauga incapacitatea de ,,socializare" a medicului, vocatia precara pt. meserie, indiferenta, graba, obosela, stressul si nu in cele din urma desconsiderarea pur si simplu a pacientului atunci vizita acestuia la medic poate capata aspectul unui supliciu.
In totdeauna de latura moral profesionala a asistentei medicale sunt raspunzatori profesorii universitari , sefi de clinici si formatori de scoala, care de multa vreme defapt nu-si mai fac scoala selectionind cu adevarat discipolii (incepind cu 1975 , o data cu venirea studentilor arabi in tara care au inceput cu spaga la profesori pt. a se ocupa numai de ei profesorii au inlocuit scoala cu spaga) care de multa vreme nu mai sunt ei insisi modele etico-profesionale precum marii maestrii ai medicinii secolului XIX si prima 1/2 a sec XX (cumparindu-si doctoratele si tliturile universitare , la fel fac cu discipolii lor pt. a-si scoate banii !!). Cu asemenea dascali formatori carentati si viciosi corupti si indiferenti real la suferinta pacientului cum credeti ca sunt medicii iesiti din mina lor ?
Medicii in totdeauna se descurca intr-un fel sau altul recurgind clar la spaga, bine inteles , la orice fel de varianta a ei . Unii insa sunt atit de instrainati cu mintile lor incit crezind ca practicind o spaga mai mica , mai ,,umana" ar fi mai bonomi, mai cumsecade, mai umanitari, neintelegind ca practicarea unui lucru rau , mult sau putin , tot rau este ! Daca nu inteleg prin puterea mintii lor aceasta macar sa se gindeasca la exemplul ca intrind intr-un loc murdar (closet) chiar daca te murdaresti numai putin , pe rama pantofului, tot vei mirosii rau cind iesi afara ! Acest comportament nu este justificat de nimic si tradeaza atit lipsa marilor somitati profesionale formatoare dar si cei 7 ani de la mamica , pe care nu-i mai recuperezi nici o data .
Dar pacientii , spre deosebire de medici, nu mai au nici cind si nici cu ce sa se descurce. Ei trebuie sa plateasca . Nu sunt iubiti decit banii lor si cadourile , restul ... discuti putin cu ei , le arunci o reteta cit mai scumpa si cu medicamente cit mai starine (pt. impresie , desigur) si la revedere !
Nu are rost sa mai discutam de dumnezeire in acest aspect pt. ca nu ar face decit sa agraveze pozitia medicilor , adica a unor oameni culti, rasati si pretentiosi de la care te-ai astepta la cu totul altceva !
Raceala relatiilor, care ar trebui sa fie mai mult decit firesti, intre medic si pacient depinde atit de sistem si timpurile prezente dar mai ales de medic si de lipsurile lui elementare si grave dar mascate de ,,flegma".
Parafrazindu-l pe Eminescu am putea spune : vai de pacient , saracul , ca tot da-napoi ca racul ! Si bine nu va mai fi in aceasta relatie !
As dori sa laud aceasta casta profesionala(medicii , desigur), sa spun ca prin stinta lor si lucrul nemijlocit cu viata ia adus pe cei mai multi la credinta curata ortodoxa si la cautarea dumnezeirii, ca sunt numeroase cazurile sau ca la nivel de tara s-a generalizat atitudinea ca la fiecare cabinet privat o zi pe saptamina sa se dea consultatii gratuite pt. nevoiasi, ca la nivel national s-au infintat organizatii neguvernamentale profesionale crestin-ortodoxe, ca Colegiul Medicilor este o instanta etica reala si care protejeaza medicii seriosi si onesti de spagarii sarlatani sau de temerarii indiferenti si alte asemenea multe lucruri bune dar ... inca nu se poate . Exista si medici care intr-adevar isi fac meseria cu inima si diascernamint profesional dar sunt rari, tare rari ; atit de rari incit au ajuns doar in povesti !