Sfinti care au luptat impotriva ereziilor

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

E amuzant ce poate să scrie istoriografia ortodoxă despre acest precursor al lui Cerularie. Este foarte adevărat însă că omul a fost animat nu numai de ambiţie, ci a avut o cultură solidă, iar opera sa este în parte ortodoxă, ca atunci când a pledat în favoarea Imaculatei Concepţii, socotind, în prima sa omilie asupra Buneivestiri, că Sf Fecioară este sfinţită înainte de a se naşte ("ek Bréphous"). De altfel, există indicii (dar nu dovezi absolute) că, după ce a fost alungat din scaun de împăratul său şi s-a retras la mănăstrie şi-a îndulcit poziţia renunţând la schismă şi murind în deplină comuniune cu Biserica Romei, ca un bun catolic. Motiv pentru care unele Biserici Catolice locale îl socotesc venerabil.

Macar de am gasi UN cuvant amuzant in aceste randuri de mai sus.

Acest om stralucit, Sf. Fotie cel Mare seamana mult cu Sf. Ioan Hrisostom, mai ales, dar nu numai, prin nedreptatile pe care le-a suportat fara sa clipeasca.
Intr-adevar ajunge, din voia Domnului, in al doilea exil intr-o manastire a armenilor, pentru ca acolo, in liniste, sa scrie si sa lase lumii crestine niste lucrari importante, precum: "Despre Mistagogia Duhului Sfant", "Impotriva maniheilor", diferite "Comentarii" la Carti ale Sfintei Scripturi; 128 Omilii. Chiar si corespondenta sa constituie un document de valoare al epocii. Sa nu uitam "Sintagma canonica", o opera canonica dar si dogmatica, impotriva primatului papal.
Ca un om, care toata viata a cautat pacea, desi putin a avut parte de ea, moare intr-adevar in comuniune cu Roma. Impacarea aceasta cu Ioan al VIII-lea nu schimba practic nimic din atitudinea Sf. Fotie fata de primatul papal; poate deci fi privita ca pe un simplu fapt crestinesc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Miha-anca

Acest om stralucit, Sf. Fotie cel Mare seamana mult cu Sf. Ioan Hrisostom, mai ales, dar nu numai, prin nedreptatile pe care le-a suportat fara sa clipeasca.

Păi, nu prea seamănă. Sf Ioan Hrisostom a fost un apărător al primatului petrin, ca toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii Catolice. Nu este cazul cu Fotie.
Pe urmă, nu se compară moartea eroică a lui Ioan Gură de Aur, care are elemente de mucenicie, cu moartea liniştită a lui Fotie. În sfârşit, cu toată inteligenţa şi cultura vastă a lui Fotie, acesta nu a egalat, totuşi, geniul apologetic al lui Ioan Gură de Aur. Este păcat că Ioan Gură de Aur nu a putut beneficia de o viaţă liniştită, poate că ar mai fi scris încă şi alte opere nemuritoare. Dar protecţia pe care i-a acordat-o papa Inocenţiu nu a fost suficientă pentru a-l menţine în scaunul arhieresc. O împărăteasă plină de vanitate şi un patriarh al Constanopolelui certat, ca de obicei, cu dreapta socotinţă dacă nu cu dreapta credinţă şi-au dat mâna pentru a-l alunga pe acest sfânt din scaun şi a-l hărţui până la moarte.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Păi, nu prea seamănă. Sf Ioan Hrisostom a fost un apărător al primatului petrin, ca toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii Catolice. Nu este cazul cu Fotie.
Pe urmă, nu se compară moartea eroică a lui Ioan Gură de Aur, care are elemente de mucenicie, cu moartea liniştită a lui Fotie. În sfârşit, cu toată inteligenţa şi cultura vastă a lui Fotie, acesta nu a egalat, totuşi, geniul apologetic al lui Ioan Gură de Aur. Este păcat că Ioan Gură de Aur nu a putut beneficia de o viaţă liniştită, poate că ar mai fi scris încă şi alte opere nemuritoare. Dar protecţia pe care i-a acordat-o papa Inocenţiu nu a fost suficientă pentru a-l menţine în scaunul arhieresc. O împărăteasă plină de vanitate şi un patriarh al Constanopolelui certat, ca de obicei, cu dreapta credinţă şi-au dat mâna pentru a-l alunga pe acest sfânt din scaun şi a-l hărţui până la moarte.

Sigur, omul cand nu vrea sa vada, sau nu poate sa vada, nu vede asemanarea, oricat de evidenta este aceasta. Constat, din pacate, multa mandrie in randurile de mai sus.
Cand spuneti "Este păcat că Ioan Gură de Aur nu a putut beneficia de o viaţă liniştită, poate că ar mai fi scris încă şi alte opere nemuritoare", Il judecati de fapt pe Dumnezeu.

Am o rugaminte: daca aveti textul, in care Sf. Fotie accepta Imaculata conceptie, sau stiti unde il pot gasi, v-as fi recunoascatoare, caci am cautat dar nu l-am gasit. As vrea sa vad cum pune problema.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Miha-anca

Sigur, omul cand nu vrea sa vada, sau nu poate sa vada, nu vede asemanarea, oricat de evidenta este aceasta. Constat, din pacate, multa mandrie in randurile de mai sus.
Cand spuneti "Este păcat că Ioan Gură de Aur nu a putut beneficia de o viaţă liniştită, poate că ar mai fi scris încă şi alte opere nemuritoare", Il judecati de fapt pe Dumnezeu.

Prezumţiozităţi.

Am o rugaminte: daca aveti textul, in care Sf. Fotie accepta Imaculata conceptie, sau stiti unde il pot gasi, v-as fi recunoascatoare, caci am cautat dar nu l-am gasit. As vrea sa vad cum pune problema.

Şi la ce v-ar folosi ? Dacă veţi vedea, veţi crede în Imaculata Concepţie ? Dacă veţi vedea că Sfinţii Părinţi ai Bisericii Nedespărţite susţin primatul petrin şi nici unul nu îl contestă, veţi crede în primatul petrin ?
Nu vreau să fiu, la rândul meu, prezumţios. Şi la sectanţi am observat că, dacă le expui cu Biblia în mână (singurul lucru în care ei cred) adevărurile de credinţă ei tot nu cred. De ce ar crede ortodocşii, când încerci să le arăţi cu extrase din lucrările Sfinţilor Părinţi ? Sunt cazuri de "împietrire a inimii" cum spuneau aceiaşi Sfinţi Părinţi răsăriteni (sklerocardia). Dar, acolo unde omul nu poate să convertească, Sfântul Spirit poate. De aceea, nu trebuie să încetăm să sperăm şi să ne rugăm Lui.

Eu nu vreau să aţâţ o discuţie care poate deveni prea pătimaşă. Patima poate scoate lucruri urâte din noi. Mă întristează să văd că spuneţi că "Îl judec pe Dumnezeu". Cercetaţi cu bună conştiinţă şi, rugându-vă, vă veţi convinge.

Rog, daca are cineva textul in care Sf. Fotie adera la ideea de Imaculata conceptie, sa ne dea trimitere la lucrarea in care se poate citi. Am cautat pe net, dar nu am gasit pana acum decat mentionat acest lucru pe un site catolic, dar fara a fi indicata sursa.

[dani2004]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă veţi vedea că Sfinţii Părinţi ai Bisericii Nedespărţite susţin primatul petrin şi nici unul nu îl contestă, veţi crede în primatul petrin ?

Ce legatura are primatul petrin cu infailibilitatea papei?
Si cum adica sa credem? Ce sa credem? Ca papa e cel mai mare si mai tare?
Nici Petru nu a avut asemenea pretentii. Apostol supus al hotararilor luate in comun.
Ati uitat pe acel ultim care va fi cel dintai?
Mandria de a fi primul a dus la catolicismul vostru. Si la protestantism. Dar nu va lasati.
Religia sabiei, a tunului, a arderilor pe rug, a primt ceea ce a semanat.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dani2004

Ce legatura are primatul petrin cu infailibilitatea papei?

Am spus eu oare în mesajul meu că are vreo legătură ? Am vorbit eu oare în mesajul meu despre infailibilitatea papei ?

Ati uitat pe acel ultim care va fi cel dintai?

Cum să uităm ? De aceea papa este atât "vicarul Fiului lui Dumnezeu" cât şi "servul servilor lui Dumnezeu". Ambele titluri caracterizează oficiul petrin.

Religia sabiei, a tunului, a arderilor pe rug, a primt ceea ce a semanat.

Asta e ca şi când aş spune că ortodoxismul este religia otrăvii. A cuţitului înfipt în spate. A capului pus pe tăietoare. A ţepelor. Şi atâtor altor grozăvii făcute de ortodocşi.

[glykys]

SFINTII IERARHI SPIRIDON SI NICOLAE

Sfantul Ierarh Spiridon a trait pe vremea imparatului Constantin cel Mare, primul imparat crestin, care a vazut Sfanta Cruce pe cer, si a fost fost botezat de Sfantul Silvestru, papa Romei. El a fost pe scaun cu mama sa, imparateasa Elena. Dracii de arieni cuprinsesera Biserica universala, cu blestematul Arie din Alexandria, satana acela, care despartea pe Hristos de Tatal, ca nu-i de o fiinta cu Tatal, si a umplut Imperiul Roman si Bizantin numia de arieni. Atunci Biserica Ortodoxa era numai un sfert si arieni erau trei sferturi si mai mult. Era gata-gata sa cada Biserica. Sfantul Constantin cel Mare, vazand primejdia, a dat ordin sa se adune un Sobor la Niceea Bitiniei, in Asia Mica. Sa se adune si Arie cu mitropolitii lui, ca avea sute de mitropoliti si episcopi, care erau arieni, sa se adune si ortodocsii cu ei. Din partea ortodocsilor au fost 318 Sfinti Parinti, mitropoliti si episcopi, mari facatori de minuni, sfinti purtatori de rani, care au fost scosi de Sfantul Constantin de la inchisoare, de la moarte, unde erau de pe vremea lui Diocletian. Atunci Sfantul Constantin cel Mare a trimis scrisoare si Sfantului Spiridon de la Trimitunda, ca stia ca-i mare, sa vina si el la Sobor. Sfantul Spiridon a fost cel mai batran la Soborul I Ecumenic. Avea 99 de ani si sapte luni; aproape o suta. De nimic nu se temeau mai tare arienii, decat sa nu vina Sfantul Spiridon si Sfantul Nicolae la Sobor, si Sfantul Atanasie al Alexandriei, care a fost cel mai mare dogmatist la Soborul I. Acestia au fost cei mai straluciti. Sfantul Spiridon primise scrisoarea de la imparat: „Parinte sfinte, Spiridoane, vino la Sobor, ca Biserica este in mare primejdie! Iata, arianismul s-a intins in tot Imperiul Roman, si-i gata-gata hula lui Arie sa ajunga in toata Biserica”. Sfantul Spiridon, batran cum v-am spus, avea 100 de ani fara cateva luni, umbla incarcat cu opinci, si mitra lui nu era cu pietre scumpe, ci era o mitra de papura si purta o cruce de lemn la gat, si sfintele moaste si un baston de lemn. Si atunci Sfantul Spiridon a zis diaconului sau, Trifilie: – Fiule, iata am primit de la imparatul Constantin invitatie sa mergem la Sobor, la Niceea Bitiniei in Asia, impotriva blestematului Arie! Si avea de mers cu corabia pe Marea Mediterana, atata drum. Dar diaconul a zis: – Parinte, mata esti tare batran si avem de mers pana acolo sute si sute de kilometri. – Fiule, dimineata sa pui caii la trasura, mergem la port, ne suim cu caruta intr-un vapor, sa mergem in Asia Mica! Dar pana la port mai erau 60 de km. Sfantul Spiridon atata avea in grajd, doi cai. Un cal negru si unul alb, ca atunci nu erau masini si tractoare ca acum, si trenuri si avioane. N-aveai cai, acolo stateai. Abia la 1814 s-a inventat prima locomotiva cu aburi, intre Liverpool si Manchester, in Anglia. Primul motor din lume, atunci l-au facut englezii. Pana atunci nu se stia ce este acela motor. Tractiunea – boul, calul si magarul. Acestea erau de cand lumea, de cand le-a facut Dumnezeu. Dar aceste avioane pe care le vedeti ca zboara acum, le-au aratat Sfintii Prooroci cu mii de ani inainte. Ia cauta la Isaia Proorocul. El traieste cu 850 de ani inainte de venirea Domnului, si arata de avioane. El le vedea si auzea si huietul lor: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se intrec cu norii si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulhura vazduhul? Le gasiti acolo. Au trecut 2800 de ani pana s-au facut avioanele. De carutele acestea fara cai, ce spune Ieremia? Numai ce auzi: „Ia seama, ma, ca vine remorca!” Ieremia a spus cu 2500 de ani inainte: Doamne, ce sunt acestea care umbla huruind pe drumuri si impiedica carele oamenilor? Din Biblie. Dar de trenuri ce zice? Doamne, vad ca de focul otelului fulgera drumurile, ca niste fiare au ochi luminosi si alearga pe drumuri de fier. Si a spus si de tramvaie: Vad ca prin orase, de focul otelului fumega drumurile. Toate-s scrise, toate. Dar ce, la Dumnezeu exista nestiinta? Dar sa revenim la ale noastre. Arienii, cand au auzit ca merge Sfantul Spiridon, eu stiau ca-i facator de minuni, au zis: „Bai, daca merge mosneagul asta la Sinod suntem gata! Acesta nu vorbeste, ci face minuni, si imparatul cand va vedea minunea, gata, iscaleste izgonirea noastra de acolo! Hai sa taiem calul la cai. Daca n-are cai, mosneagul pe jos nu se poate duce, ca are 100 de ani”. Si s-au dus arienii in grajd noaptea, ca in Cipru erau multi arieni, sate intregi, cum sunt sectarii acum, si au taiat capul la amandoi caii. Si dimineata, Sfantul Spiridon a zis baiatului: – Du-te, fiule, si pune caii la ham sa plecam repede, ca se face ziua! Mai era un ceas-doua pana la ziua. Ucenicul s-a dus sa inhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumanarica in mana – ca nu erau becuri pe vremea aceea. Acum ne-am invatat boieri. La buton lumina, la buton caldura, la buton apa, la buton toate. Ba! O sa ne aduca Dumnezeu la opait. Eu am apucat opait in ’916. Nu era un kilogram de gaz in toata Moldova, ca erau sondele in mana nemtilor. Facea mama oleaca de grasime de porc sua de pasare si o punea intr-un castron de lut si un fitil de panza de bumbac si-l trageai cu un betisor pe marginea castronului. Aveai oleaca de lumina, ca o candeluta. Cu acela traia lumea. Ehei! Ce boieri ne-am mai facut noi! Daca se ia lumina, avem o ciuda! Cand se duce ucenicul in grajd, gaseste caii morti: – Parinte, vai de mine, ne-au taiat capul la cai! Caii-s taiati amandoi. Dar batranul stia sigur ca arienii au facut aceasta, ca sa nu se duca la Sinod. Si a zis ucenicului: – Asta arienii au facut-o. Du-te si pune capul inapoi la cai, ca vin eu acolo! Si inca nu era ziua. Acela s-a dus si din gresala, pe intuneric a pus calul de la calul cel alb. Si cand a ajuns Sfantul Spiridon acolo, el batran, a intrebat: – Fiule, ai pus capetele la cai inapoi? – Le-am pus, parinte. – Unde sunt? Ia, aici, ca era intuneric. Sfantul Spiridon zice: – Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce da viata la toata faptura totdeauna, acum si pururea si in vecii veciilor. Amin. Au inviat caii amandoi, s-au scuturat. – Pune-i, fiule, la caruta! Dar cela n-a vazut ca a pus capul de la cel alb la cel negru. Cand i-a scos la inhamat, ucenicul a zis: – Parinte, am gresit ceva! Am pus calului negru capul celui alb si invers. – Lasa-i asa, fiule, ca asa a vrut Dumnezeu! Iar dupa ce a inhamat caii, se facusera ziua. Si cand au vazut arienii ziua ca merge un cal alb si capul negru si un cal negru cu cap alb, au zis: – Na. Ziceti ca ati taiat capul la cai? – I-am taiat, mai. – Dar uite! Cum i-a inviat? Daca a facut el minunea asta si a inviat caii, cand ajunge asta la Sobor, praf ne face! Ii mare facator de minuni. Cand au ajuns la port s-au suit pe corabie si s-au dus in Asia Mica, iar apoi pe uscat au mers pana la Niceea Bitiniei. Imparatul era pe scaun si langa el imparateasa, 318 Sfinti Parinti, armata care mentinea ordinea, generali, cutare. Si toti, cu mitre stralucitoare pe cap, ca aurul. N-ati vazut cum poarta arhiereii? Toti in scaune. Era Sobor mare. Sfantul Spiridon a ajuns mai la urma. Acolo cand au ajuns, soldatii – armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea, legitimatia: „De unde esti?” ca veneau din tot pamantul. Santinele care pazeau, cand l-au cazut pe Sfantul Spiridon incaltat cu opinci, cu un cojoc si cu cruce de lemn la gat, cu o mitra de papuca pe cap, batran, au intrebat: – Stai, mai mosnege, unde te duci? – Sunt chemat aici. – Ce chemat? Du-te ca-i sperii pe ceilalti! Ia uite, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici sa nu te vada imparatul! Dar diaconul a spus: – Este chemat si el de imparat. – Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat de minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul? – Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda. Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon?



[mishi55]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prezumţiozităţi.

Şi la ce v-ar folosi ? Dacă veţi vedea, veţi crede în Imaculata Concepţie ? Dacă veţi vedea că Sfinţii Părinţi ai Bisericii Nedespărţite susţin primatul petrin şi nici unul nu îl contestă, veţi crede în primatul petrin ?

Poate nu ne-ar "folosi" noua cu nimic, dar ar fi o dovada a bunei dv credinte, o dovada in sprijinul celor pe care le sustineti. Pentru ca altfel, vedeti, pot sa apara suspiciuni.
Ca oricine poate veni si spune: "Am gasit eu la sfantul cutare ca spune asta, dar nu va spun unde, ca sa nu starnesc discutii..." E putin cam pueril, nu vi se pare?

La fel a facut tigerAvalo, care a spus ca stie el "foarte multi sfinti parinti care sustin ecumenismul", si cand l-am rugat sa-mi dea macar 2-3 exemple concrete (nume, opera) s-a facut ca ploua...

E usor sa facem afirmatii, sa generalizam, sa punem anumite vorbe pe seama unor personalitati - dar trebuie sa mai si dovedim. Altfel se poate numi chiar calomnie, nu credeti? Si parca nu e tocmai fain frumos, nu?

[forfota]

Şi totuşi, chiar dacă arunci seminţele şi cel care aude nu primeşte, nici nu aduce roada ascultării, tu ai oricum răsplată de la Dumnezeu pentru că ai dat sfat, şi vei primi dacă eşti ascultat tot atât cât ai fi primit dacă n-ai fi fost: că ai făcut tot ce ţinea de tine. De faptul că cei ce ne aud nu se înduplecă nu suntem vinovaţi, ci numai dacă nu dăm sfat: că a îndemna este treaba noastră, iar a se îndupleca e a lor. Dacă, fără îndemnul nostru, ar făptui isprăvi6 nenumărate, numai a lor este răsplata, iar noi n-avem nici un câştig, fiindcă nu i-am sfătuit la ele; tot aşa, dacă atunci când noi îi îndemnăm ei nu iau aminte, toată pedeapsa cade asupra lor, iar noi nu avem nici o vină, ba încă şi multă plată vom primi de la Dumnezeu: că ceea ce ţinea de noi am plinit. Ni s-a poruncit doar să dăm argintul schimbătorilor de bani (Matei 25, 27), adică să spunem şi să sfătuim. Spune, dar, şi îndeamnă pe fratele. „Păi nu a ascultat!” Dar tu ai oricum plată, numai să faci asta neîncetat, numai să nu te dai bătut vreodată, până ce vei îndupleca pe fratele, atâta timp cât vei trăi; să nu înceteze sfătuirea până când nu va asculta cel ce primeşte îndemnul. Diavolul pururea aleargă împotriva mântuirii noastre, fără a câştiga nimic, ba mai vârtos păgubindu-se foarte tare prin râvna sa; şi totuşi, atâta turbare are în el încât adeseori se apucă de lucruri cu neputinţă de înfăptuit şi năvăleşte nu doar asupra celor de care nu se îndoieşte că îi va împiedica şi doborî, ci şi asupra celor de la care ar fi de aşteptat să-i biruie meşteşugirile. De pildă, auzind că Iov e lăudat de Dumnezeu, Cela ce ştie toate lucrurile negrăite, a socotit că poate să îl biruie şi nu a şovăit vicleanul a face şi unelti totul ca să îi pună piedică; şi nu s-a dat bătut acel spurcat şi prea rău drac, măcar că Dumnezeu judecase ca fiind atât de mare fapta bună a dreptului. Şi nu ne ruşinăm, nu roşim, spune-mi, dacă în vreme ce diavolul nu se deznădăjduieşte niciodată de pierzarea noastră, ci o aşteaptă totdeauna, noi ne vom deznădăjdui de mântuirea fraţilor?

Se cuvenea vrăjmaşului să se lase păgubaş de luptă încă dinainte de a-l ispiti pe drept, căci Însuşi Dumnezeu mărturisea fapta lui bună – dar nu s-a dat bătut ci, din multa sa turbare cea împotriva noastră, şi după ce a auzit mărturia lui Dumnezeu a nădăjduit să-l biruiască pe acel viteaz; iar noi n-avem aşa pricină de a cădea în deznădejde, şi cu toate astea ne dăm bătuţi. Diavolul, cu toate că îi stătea împotrivă Dumnezeu, nu s-a ferit a lupta cu noi iar tu, când Dumnezeu te îndeamnă şi te scoală în apărarea celor căzuţi, dai înapoi? Diavolul îl auzise pe Dumnezeu spunând de Iov că e „om drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ce se fereşte de tot lucrul rău” (1, 1) şi că nu mai este altul pe pământ asemenea lui – şi, în pofida unor atât de multe şi mari mărturii, a stăruit totuşi, zicând: „Poate că aducând asupra lui rele mari unul după altul, voi putea birui şi surpa acest mare turn”.