Sfinti care au luptat impotriva ereziilor

[glykys]

Dar vine diaconul si-i atata santinelei: – Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban. Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis: – Acesta-i chemat de imparat? Nu se poate, domnule! – Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie. – Acesta? Arienii sunt atatia arhierei si invatati si teologi si cutare. Apoi aici este imparatul cu coroana de aur pe cap si ceilalti mitropoliti, au mitre cu pietre scumpe pe cap. Dumneata daca te duci ii faci de ras pe ceilalti episcopi. Arienii se laudau ca au mitropoliti invatati, pe Evsevie al Nicomidiei, pe Arie, pe Maris al Calcedonului, pe Teognie al Niceei, atatia invatati. Arie avea mai multi episcopi decat ortodocsii. Dar avea si un filosof mare care stia atatea limbi si stia si argumente biblice si argumente stiintifice. Acela i-a spus Sfantului Atanasie: „Daca-mi dai un text din Scriptura, eu iti dau 10.000”. Cu acela se lauda Arie. „Lasa, ca pe acesta nu-l biruiesc ei ortodocsii, cand va vorbi!” Soborul incepuse de sase luni. Erau procese verbale, lupte mari, dogmatice, canoane. Nu se puteau hotari. Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis: – Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta! Cu acesta are sa faca el sobor? Cand au auzit povestea, ca arienii au taiat capul la cai, au zis: „Acesta va hotarul soborului!” Imparatul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: „Cine-i acesta, mai, sa-i sarute imparatul picioarele?” Si i-a dat imparatul scaun langa el. Arie, cu ai lui, fata-n fata cu imparatul. Armata cu mentinerea ordinii, sa nu se sfadeasca, sa nu se omoare. Si cand a ajuns si l-au vazut, sfintii l-au cunoscut: „Acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda Ciprului”. Si apoi l-a luat imparatul de mana si l-a pus langa el. – Stai aici, parinte Spiridoane! A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor. – Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca ingerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aci, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biseica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici? Sfantul Spiridon a spus: – Maria ta, mai inainte de-a incepe noi convorbirea cu dansii, sa ne rugam. Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in ghenunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti! Pe urma au stat pe scaun. Imparatul a dat ordin: – Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii! Ei, gata, au pus filosoful. – Cu acesta sa vorbeasca! Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului. Invata pe om toata Scriptura, dar il invata gresit. Iese acela, incepe a se lauda el, a huli pe Mantuitorul. – Uite, Parinte Spiridoane, ce spune! Acesta-i un mare invatat de-a lor. Dar invatatul: – Dar cu cine vorbesc eu? Iese Sfantul Spiridon. – Cu opincatul asta? Cu mosteagul asta? De ce l-ati adus aici? Iar Sfantu Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis:
– Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului. Si filosoful acela a mutit. – Im, im, im! Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut: „Mai, mare minune!” Dar acela, mut, mut, dar destept. Si-a zis el: „Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea! Nare nevoie de vorba multa”. Arie a intrebat: – Ce-i cu dansul, ma? – L-o mutit. – Nu ti-am spus ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face. Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: „Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, nu mai vorbesc contrea ei!” Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis: – Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor. Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor. – Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate. Si a trecut filosful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei, mare arian. Acela ce-a zis? „Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosf, noi ce suntem aici?” – Parinte Spirdoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si unu? – Cum trei? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fate. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura. El inca tot nu se dadea. – Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei? – Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete: Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime. Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei. – Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete? – Nu pot sa inteleg. El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal; a fost cea mai mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal. Sfantul Spiridon ia caramida in mana: – Cate corpuri am eu in mana? – Una. – Treime cinstesc, dumnezeire una. Asa Dumnezeul nostru. Este un singur Dumnezeu in trei fete. – Atunci a iesit focul din caramida in sus, apa s-a coborat in jos si pamantul a ramas in mana lui. – Se poate trei si una? Cand a vazut imparatul a si iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins frica pe toti. Aceasta a fost minunea de la Soborul I de la Niceea cu Sfantul Ierarh Spiridon. Trei si una. O fiinta in trei fete. Ehei, cate minuni! Dar la toate Soboarele s-au facut minuni. Cum vin secatarii astia blestemati acum, ca nu se inchina Maicii Domnului, la Sfanta Cruce, la icoane. Draci. Acestia sunt inainte-mergatorii lui antihrist. Sa nu va luati dupa ei!

[glykys]

Moastele Sfantului Ierarh Spiridon de la Trimitunda sunt acum in insula Corfu (in frantuzeste) sau Cherchira (pe greceste). Este ultima insula aproape de Chefalonia, catre Italia. Acesta pazeste Grecia. Este la granita de vest a Greciei, iar moastele Sfantului Nicolae la granota de este a Italiei. Insula Corfu este o insula cu orase mari si munti si are 60 de km lungime. Cand l-ati vedea pe Sfantul Ierarh Spiridon cum arata dupa o mie sase sute si ceva de ani! Nu i-a cazut un par din barba, din musteata, nimic. Mainile galbene. Sta-n sicriu de aur. Vai si cate minuni se mai fac! Zilnic, zilnic. Sub capul lui are o perna mare cu cordelute de matase inguste. Si am intrebat de ce-i asa. Asta la hramul sfantului o desfac preotii si taie cate o bucatica mica sa dea credinciosilor. Iar la picioarele lui stau sandalele care le schimba in tot anul, incaltarile lui. Ca el, cand il cheama cineva in rugaciune, se duce cu totul noaptea pe jos. Si toceste cate o pereche de incaltari pe an. In acatistul lui spune: „Bucura-te, ca incaltarile tale stau marturie!” I-am vazut incaltamintea uzata. Cand il cheama oamenii in rugaciune, se duce asa. Se duce, face minuni si vine inapoi si se culca in sicriu. Vai, cate minuni se fac la Sfantul Ierarh Spiridon! In fiecare zi. Armata de trei ori pe an mege, are o careta minunata, asa, nu fel de trasura. Merg generalii langa el. Este patronul armatei grecesti, cum este la noi Sfantul Gheorghe. Stii ce mireasma i-acolo? Stii ce frumusete? Cand au venit turcii la 1456 si au facut mare navala peste tarile Europei si au cucerit Grecia, era la Trimidunda Ciprului. Din Grecia de unde am fost noi si si pana in Cipru, am mers cu vaporul 800 de km. Ca Cipru este aproape de Turcia. Dar populatia in Cipru este 3/4 greci si o parte sunt turci. Si prima data cand ocupau turcii o tara, intai si intai sfintele moaste le luau. Si stii de ce? Ca sa le vanda la crestini. Cum ne-au vantul noua pe Sfantul Grigorie Decapolitul de la Bistrita; Sfanta Paraschiva a luat-o Vasile Lupu la 1642 cu 300 de pungi de galbeni de aur. Le vindeau scump ca stiau ca crestinii tineau la ele. Si turcii daca veneau si gaseau moaste, ca erau mai multe sfinte moaste in Cipru, le luau. Dar un calugar batran, cu numele Gheorghe, dar voinic: „Ei, Sfinte Spriridoane, n-am sa te las eu sa te ia turcii!” A luat un sac mare, l-a bagat in sac pe Sfantul Spiridon si a pus deasupra lui un panus de papusoi si mergea cu el. Pe la orasul Arta – ca am fost acolo, mare centru universitar, unde spune Iorga ca au fost cei mai mari prelati ai Greciei; un oras numai de marmura –, pe la Arta l-au ajuns trupele turcesti, ca sau alit italienii cu grecii, cu francezii, toti impotriva turcilor, ca au vrut sa ocupe si Italia. Cand am trecut la Cherchira cu vaporul, ne-au aratat: „Vezi? Aici s-au inecat mii si mii de turci si italieni si greci!” CA a fost decisiva lupta acolo, cand i-au batut pe turci, cu rugaciunile Sfantului Spiridon. Si cand l-au ajuns turcii l-au intrebat: – Bai, mosnege, ce-ai in sac? – Am hrana pentru vite. S-au uitat si cand au vazut panusile acelea, au zis: – Da-l incolo de mosneag! Uite panus de papusoi. Iar cand a ajuns pe frontul grecesc, la portul Egumenita – am fost acolo – granicerii au strigat: – Stai mosule! Ce-ai in sac? – Comoara comorilor, le spunea la greci. Dati drumul, il am pe Sfantul Spiridon. L-au primit. Cand au vazut grecii sau intrebat: – Dar nu l-au luat turcii, mai? Ca ocupasera Ciprul. – Ehei, l-am luat eu pe Spiridon al meu, sa nu ramana acolo. Ai vazut mosneagul? Pe urma l-a primit generalul italian, care conducea cele mai mari flote din lume, flota elvetiana, care a fost cea mai mare din Europa pe vremea aceea. Si a zis: – Acesta-i Sfantul Spiridon? ca auzisera de minunile lui. – Acesta-i. L-a primit cu mare cinste si l-a dus in insula Corfu, intr-o bisericuta de lemn ortodoxa. Generalul, cu toate ca era italian – comandantul tuturor flotelor de pe Marea Mediterana a italienilor –, s-a rugat la el: „Sfinte Spiridoane, daca ne-ajuti sa batem pe turci, am sa-ti fac o biserica cu trei altare si ma fac ortodox!” Noi, cand am intrat in biserica asta, o catedrala cu noua policandre si de-un policandru atarna o barca de aur, spanzurata cu lant de aur, am intrebat: „Ce-i cu barca asta?” „Stii ce-i? Biserica asta cu trei altare este facuta de generalul care s-a facut ortodox, prin minunile Sfantului Spiridon. El este ingropat in pridvor”. Generalul acesta a fost comandant peste sute de corabii, flota cea mare a Venetiei. Am fost acolo, in Venetia. Un oras pe apa. L-a dus la bisericuta aceea si s-au rugat grecii, saracii. Acolo insula aceea este cat ar fi de aici pana la Bacau. Munti, orase. Tot acolo-s sfintele moaste ale Sfintei Imparatese Teodora, care a dat libertate Sfintelor Icoane, ale Sfintei Mucenite Cherchira. Acolo sunt moastele Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru. Am fost si la ele si am vazut si manastirea lor. Si i-au batut pe turci, mare minune, de aici de la coastele Cherchirei i-au intors inapoi, au ocupat Ghecia inapoi grecii impreuna cu iatalienii si i-au dus pana in tara lor. Biruinta mare la 1501, cu minunile Sfantului Spiridon. Li se parea turcilor ca vin milioane de greci peste ei, insa acestia erau putini. Sfantul Spiridon ii inmultea. S-a intors inapoi generalul acesta si s-a botezat ortodox cu toata familia lui, cu ginere, cu nora, si sunt inmormantati in pridvorul bisericii. Si a facut aceasta uriasa biserica cu trei altare si a lasat barca aceea de aur, care am vazut-o agatata, sem ca el a fost comandant peste atatea sute de oameni din toate colturile lumii si se fac minuni.Din Grecia de la Sfantul Ierarh Spiridon, daca treci Marea Adriatica, ajungi la Bari in Italia la Sfantul Ierarh Nicolae, mare facator de minuni de la Marea Lichiei. Acesti doi ierarhi au fost cei mai mari aparatori ai Soborului I de la Niceea. Sfantul Nicolae cand a auzit ca Arie huleste pe Mantuitorul de fata cu imparatul, n-a mai avut rabdare, i-a sters doua palme lui Arie, de i-a sarit caciula. Atunci imparatul a spus: „Nu-i voie sa va bateti aici!” Si l-a bagat la inchisoare pe Sfantul Nicolae si i-a luat omoforul. Sfantul Nicolae era tare bucuros ca este inchis pentru Hristos. Seara, cand s-a intunecat bine, a venit Maica Domnului si cu Mantuitorul. Cand au venit, s-a cutremurat temnita, s-au deschis toate usile si s-au dezlegat toate legaturile. Mantuitorul i-a adus mitra si o Evanghelie Sfantului Nicolae, iar Maica Domnului omoforul, cum il vedeti pictat. „Nicolae, zice, bravo! Pentru Mine ai suferit sa vii la inchisoare”. Si atunci, cand au vazut cei de la temnita, s-au cutremurat: – De ce l-ati adus pe sfantul acesta aici, ca au venit la el si Mantuitorul si Maica Domnului? Cand a auzit imparatul Constantin, l-a adus inapoi si a cazut in genunchi inaintea lui: – Iata-ma, Nicolae! – Pentru Hristos, nu numai bataie, eram gata sa-mi dau sufletul, sa-mi taie si capul de o mie de ori! El i-a tras lui Arie doua palme cand a auzit ca huleste dumnezeirea Mantuitorului. N-a mai putut rabda. Cum, un drac de om sa huleasca pe Cel ce a facut cerul si pamantul? Asa au fost sfintii pentru adevar! De aceea, cand soseste ziua Sfintilor Nicolae si Spiridon, sa fiti cu mare atentie, ca acestia-s mari facatori de minuni. Si avem si alte mii de sfinti, dar acestia sunt din cei mai mari facatori de minuni. Sa stiti, la ziua lor totdeauna sa duceti la biserica daruri, sa aveti colive, sa duceti pomelnice.