Deci, cel care știa asemenea lucruri, spune-mi, nu știa ce-i bine și ce-i rău ? Dar ce noimă ar avea asta? Că dacă nu știa ce-i bine și ce-i rău înainte de a mânca din pom, ci a aflat după ce a mâncat din el, păcatul s-a făcut lui dascăl de înțelepciune, și șarpele a fost nu amăgitor, ci sfătuitor spre cele de folos, făcându-l pe om din fiară ce era. Dar nu este așa, nu – ferească Dumnezeu! Că dacă nu știa ce-i bun și ce-i rău, cum putea primi porunca? Întrucât nimeni nu dă lege celui care nu știe că este rea călcarea legii; iar Dumnezeu a dat lege, și pe cel care a călcat-o l-a pedepsit: și nu ar fi făcut nici unul din aceste lucruri de nu 1-ar fi făcut dintru început cunoscător al virtuții și al răutății. Vezi cum din toate părțile ni se dovedește că nu după ce a mâncat din pom a cunoscut binele și răul, ci cunoștea acestea și mai înainte?
[ Sf. Ioan gura de Aur
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
|