Rugaciunea inimii

[Mihnea Dragomir]

Desigur că există anumite tehnici de rugăciuni.
Astfel, foarte importnată este şi poziţia corpului. În rugăciuni, mai ales în cele penitenţiale (când Îl rugăm pe Domnul să ne ierte şi să ne întărească pentru a nu mai greşi) vom sta, dacă se poate, în genunchi. Asta nu înseamnă cu şezutul pe tendoanele lui Ahile, ci înseamnă în genunchi şi cu coapsele la verticală. Pentru ca poziţia să nu fie obositoare, vom ave grijă ca trunchiul şi coapsele să fie pe aceeaşi linie. Mâinile sunt împreunate în zona pieptului (este o eroare frecventă aceea de a spune "Tatăl nostru" cu braţele ridicate în manieră sacerdotală).

Rugăciunile scurte, aşa cum este cea despre care vorbiţi, se fac într-un singur ciclu de respiraţie. Apoi, la ciclul următor de respiraţie, o mai spunem o dată şi tot aşa. Ele mai au avantajul că pot fi spuse şi în situaţii improprii rugăciunii: când suntem la volan etc.