În prealabil postat de mishi55
Da!
S-a intamplat sa am o data o mare cadere din credinta. Si am umblat o vreme in ratacire. Dar s-a intamplat ca am avut parte de mila lui Dumnezeu, si oameni de suflet, crestini, m-au scos din ratacire, m-au ajutat sa-mi vad caderea si, atunci cand, iesind din "groapa" si realizand cat de rau gresisem, am cazut in alta - in disperarea ca greseala mea nu poate fi iertata... Atunci au fost aproape de mine, m-au "purtat" inapoi in biserica, m-au sustinut.
Dupa marturisirea pe care o facusem, dupa lungile discutii cu preotul si cu alti crestini din biserica, urma sa mi se faca o slujba de intoarcere in biserica. Parca traiam un vis.
Ei, si in aceasta perioada, in care asteptam sa mi se faca acea slujba, am avut "vizite", pentru ca, repet, diavolul nu renunta usor la prada pe care a avut-o in gheare.
Nu vedeam nimic, dar auzeam si simteam. Era o prezenta de intuneric. Noaptea, simteam cand venea, pentru ca ma cuprindea o groaza de nedescris in cuvinte. Am cunoscut senzatia parului ridicandu-se in cap (ceea ce crezusem, pana atunci, ca e doar o figura de stil din carti)... Apoi, se intampla sa ma trezesc cu acea greutate pe piept, apasandu-ma, sufocandu-ma, nelasandu-ma sa ma misc macar un pic. Am cerut sfat. S-au rugat pentru mine. Cu doua zile inainte de acea slujba, seara, a venit iar - dar a avut grija sa-si faca aparitia cat mai inspaimantator pentru mine: simteam cum mi se racesc mainile (de spaima), auzeam apropiindu-se... simteam neputinta de a ma mai misca. Iar punctul culminant a fost atunci cand am auzit (in minte, in gand, nu in urechi!) cum spune: "Am venit sa te omor!" Bineinteles ca ma ingrozisem! Nu cred ca mai actionam atunci rational, cred ca mai degraba instinctual, dar ma rugam in gand, chinuindu-ma sa strig si nereusind... intr-un tarziu, am simtit cum incep iar sa ma misc, cum pot sa respir, cum mainile isi pierd raceala. In sfarsit, cam astea au fost, atunci.
|
16.05.2010, 21:14:24
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode