Despre pogoraminte

[florina_drossu]

Eu cred ca si ratiunea lor lucreaza. Harul nu anuleaza si gandirea preotului care poate fi lumeasca, deci daunatoare. Daca nu ar fi asa, ar fi indiferent unde ne-am spovedi. Ori, e bine sa alegem un duhovnic care are mult discernamant. Spunea Sfantul Ignatie Briancianinov ca atunci cand lumea afla un medic bun, alearga sa se vindece. Asa sa faca si crestinii cu duhovnicii extraordinar de evlaviosi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de florina_drossu

ar fi indiferent unde ne-am spovedi.

De fapt, chiar aşa este. E indiferent unde ne spovedim (dacă preotul respectiv este valid hirotonit şi hirotesit să spovedească). Părerea mea personală este că ortodocşii cam exagerează alergând pe coclauri după cine ştie ce duhovnici, când unul foarte potrivit pentru stadiul în care se află ar putea fi chiar la bisericuţa din colţ. Nu în meritul personal al confesorului, ci în harul primit de el în mod gratuit se află mântuirea. Aici e deosebirea între doctori şi preoţi. Mă duc la doctorul bun, fiindcă cel rău nu mă ajută sau chiar mă nenoroceşte. Dar cu Sf Taine, nu e aşa ! Pe urmă, nu e deloc obligatoriu ca să mă spovedesc la duhovnic. Eu pot foarte bine să merg să cer sfat îndreptător şi întăritor în credinţă unui călugăr pe care îl consider înaintat în sfinţenie, dar să mă duc să mă spovedesc la parohia mea ori la cea de alături. Nu are nimica una cu alta.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe urmă, nu e deloc obligatoriu ca să mă spovedesc la duhovnic. Eu pot foarte bine să merg să cer sfat îndreptător şi întăritor în credinţă unui călugăr pe care îl consider înaintat în sfinţenie, dar să mă duc să mă spovedesc la parohia mea ori la cea de alături. Nu are nimica una cu alta.

inca ceva: daca ai ajunge cu adevarat la un calugar "înaintat în sfinţenie" (!?sic) cu siguranta te-ar trimite la un duhovnic.

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De fapt, chiar aşa este. E indiferent unde ne spovedim (dacă preotul respectiv este valid hirotonit şi hirotesit să spovedească). Părerea mea personală este că ortodocşii cam exagerează alergând pe coclauri după cine ştie ce duhovnici, când unul foarte potrivit pentru stadiul în care se află ar putea fi chiar la bisericuţa din colţ. Nu în meritul personal al confesorului, ci în harul primit de el în mod gratuit se află mântuirea. Aici e deosebirea între doctori şi preoţi. Mă duc la doctorul bun, fiindcă cel rău nu mă ajută sau chiar mă nenoroceşte. Dar cu Sf Taine, nu e aşa ! Pe urmă, nu e deloc obligatoriu ca să mă spovedesc la duhovnic. Eu pot foarte bine să merg să cer sfat îndreptător şi întăritor în credinţă unui călugăr pe care îl consider înaintat în sfinţenie, dar să mă duc să mă spovedesc la parohia mea ori la cea de alături. Nu are nimica una cu alta.

Aici sunt de acord, si stiu ca asa a aparut traditia duhovniciei in oprtodoxie - mai intai nu era tot una cu spovedania.
Si da, bineinteles, un dohovnic care nu este preot si nu poate dezlega pacatele nu in locuieste preotul.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Traditia canonica ortodoxa nu este un corp de legi ca in BC.

Puţin importă că sunt adunate într-un corp de legi sau sunt sub formă de facsimile. Codexurile nu servesc decât la numerotarea şi accesul mai facil la legi, dar nu influenţează caracterul lor de legi. Nici în BC canoanele nu erau grupate în corp de legi până la Codex Iuris Canonici, a cărui ediţie princeps a fost abia în 1917 şi s-a revizuit în 1984. Oare până în 1917 nu erau canoane pe care toţi clericii şi credincioşii sunt obligaţi moral să le urmeze ?

Cheia folosirii canoanelor de acest al doilea tip o detin episcopii si preotii. Ei au primit harul de a lega si de a dezlega - nu canoanele. Canoanele nu sunt deasupra lor.


Biserica nu da legi altele decat poruncile date de Dumnezeu in Scripturi.

Aici vă contraziceţi. Cu prima parte a celor afirmate sunt de acord, cu cea de a doua nu, fiindcă nu sunt protestant. Consideraţi că Sinodul de la Ierusalim, în care apostolii au hotărât ce putem mânca şi ce nu putem mânca, a fost ultimul şi că urmaşii de azi ai apostolilor nu mai pot da asemenea hotărâri, ori dacă le dau, trebuie să le luăm sub titlu de inventar şi să le urmăm nu cu aceeaşi rigoare ca cele din vremea apostolică ? Recitiţi, vă rog, Fapte cap 15.

Când spuneţi că episcopii şi preoţii deţin cheia, aveţi dreptate. Dar NUMAI ei o deţin ! Nu noi, aceasta e mândrie şi spirit schismatic. Spre exemplu: există un canon că vinerea trebuie să postim ? Există. Prin urmare, oricine nu posteşte vinerea, fără a avea dezlegare de la preot şi fără a se califica în vreuna din situaţiile de excepţie (lăuzie, boală, închisoare etc) care ar fi prevăzute în acel canon sau în altele ulterioare date de Biserică săvârşeşte materie gravă. Deci, postul nu e facultativ, canonul nu e ceva de care putem moraliceşte să ţinem seama sau să nu ţinem seama. Când primim dezlegare (lucru pe care un preot bun îl face numai în anumite situaţii, deşi e valid întotdeauna), nu înseamnă că nu mai există canonul: dacă suntem orbi şi poliţia ne permite să traversăm pe oriunde, asta nu înseamnă că nu mai există regula de a traversa pe zebră. La fel e şi cu zilele când trebuie să mergem la Sf Liturghie. Acelea sunt marcate cu roşu în calendar şi se numesc "zile de poruncă" şi nu "zile cu participare opţională şi benevolă", fapt care arată că Biserica ne porunceşte şi nu doar că ne recomandă să mergem la masa Regelui nostru.

Ca dovadă că aşa stau lucrurile şi că nu Biserica Ortodoxă ar crede că legile ei sunt orientative, ci că dv în mod eronat, în răspăr cu ea, credeţi acest lucru, amintiţi-vă de îndreptarele de spovadă pe care le veţi fi citit, ori de întrebările preotului pe când eraţi sub epitrahil: nu aţi citit şi nu aţi auzit întrebări ca: "aţi ţinut Postul?" sau "aţi fost la Sf Liturghie?". V-ar întreba el asta, dacă nerespectarea acestor porunci ar fi materie uşoară ?

Acuma, mă iertaţi dacă am folosit expresii mai tari: nu aş fi făcut-o dacă nu aţi fi repetat asemenea idee pe mai multe topicuri şi dacă nu aş şti cât e de periculoasă pentru suflet, ori dacă acest lucru mi-ar fi indiferent. Vecinul dv, care nu se duce decât la Paşti la slujbă şi care mănâncă fleici în vinerea mare s-ar putea să aibă o scuză pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa, o va găsi, să sperăm, valabilă. El nu ştie de canonele Bisericii şi poate că nu a auzit că trebuie să se ferească de anumite alimente. Poate că nu a văzut niciodată nici calendar bisericesc, nici îndreptar de spovadă şi singura dată când a întâlnit ceva despre Dumnezeu a fost în şcoala profesională, când a citit "Biblia Distractivă". Dar dv ? Ce veţi spune în ceasul acela ? "Doamne, păi eu am crezut că ceea ce hotărăsc apostolii Tăi e orientativ !" Mă tem că veţi auzi: "Dar ţi-am trimis cărţi ! Te-am atras să auzi cuvântul Meu ! Ţi-am aprins dorinţa de a mă urma ! Pentru ce Mi-ai răspuns astfel ?"

Sfatul e sfat iar spovedania, spovedanie.

Nu stiu cum simtiti voi, dar eu una cand merg la spovedit merg sa-mi plang pacatele. Sa le scot din mine, sa le pun la picioarele Lui Hristos si Sa-I spun: asta sunt Doamne, nu pot mai mult fara Tine, ajuta-ma!

Chiar daca uneori spovedania se termina fara a primi un sfat eu ma simt din mila Stapanei, usurata si vesela. Pentru ca simti in inima Iertarea.
Nu caut cuvinte ci simtire. Poate gresesc, Dumnezeu sa ma ierte.
Da, si cuvintele sunt bune nu spun ca nu...dar..parca tot mai multa bucurie aduce uneori, tacerea.

Nu stiu cum procedati voi, dar eu ma tem sa dialoghez cu parintele in timpul spovedaniei prea mult. Ma tem pentru ca nu cumva sa ma intrebe ceva si eu sa incep (cu voie sau fara voie) sa ma scuz, sa ma disculp... sa spun, dar stati parinte ca uite de ce am facut asa..
Am facut si aceasta si am simtit si rezultatul..
Toti parintii pe care i-am cunoscut din mila Stapenei mi-au spus asa:
Jenica, spovedania e sfanta nu o confunda cu pregatirea discursului pentru "sfintenie".

Stiu, fiecare om este unic, fiecare om are nevoie de un alt gen de "hrana". De aceea este bine (este doar parerea mea) sa cautam sa intelegem ce ne foloseste noua. Nu conteaza ce fac eu sau altul ci ceea ce iti este tie de folos.
Sa te spovedesti sau sa primesti sfaturi?
Cred ca, primul pas pe care ar trebui sa-l facem este sa incercam sa ne cunoastem sinele. Numai asa ne putem ajuta pe noi insine..


Cat despre pogoraminte...ele se numesc pogoraminte pentru ca sunt "lasate" pentru fiecare caz in parte. Este greu sa discuti despre un lucru care poate imbraca orice forma in functie de situatie.. E ca si cum ai incerca sa intelegi ce este in sufletul altuia...fara "dispozitivul" necesar..
Parerea mea..
In rest, bucurie!

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Puţin importă că sunt adunate într-un corp de legi sau sunt sub formă de facsimile. Codexurile nu servesc decât la numerotarea şi accesul mai facil la legi, dar nu influenţează caracterul lor de legi. Nici în BC canoanele nu erau grupate în corp de legi până la Codex Iuris Canonici, a cărui ediţie princeps a fost abia în 1917 şi s-a revizuit în 1984. Oare până în 1917 nu erau canoane pe care toţi clericii şi credincioşii sunt obligaţi moral să le urmeze ?


Aici vă contraziceţi. Cu prima parte a celor afirmate sunt de acord, cu cea de a doua nu, fiindcă nu sunt protestant. Consideraţi că Sinodul de la Ierusalim, în care apostolii au hotărât ce putem mânca şi ce nu putem mânca, a fost ultimul şi că urmaşii de azi ai apostolilor nu mai pot da asemenea hotărâri, ori dacă le dau, trebuie să le luăm sub titlu de inventar şi să le urmăm nu cu aceeaşi rigoare ca cele din vremea apostolică ? Recitiţi, vă rog, Fapte cap 15.

Când spuneţi că episcopii şi preoţii deţin cheia, aveţi dreptate. Dar NUMAI ei o deţin ! Nu noi, aceasta e mândrie şi spirit schismatic. Spre exemplu: există un canon că vinerea trebuie să postim ? Există. Prin urmare, oricine nu posteşte vinerea, fără a avea dezlegare de la preot şi fără a se califica în vreuna din situaţiile de excepţie (lăuzie, boală, închisoare etc) care ar fi prevăzute în acel canon sau în altele ulterioare date de Biserică săvârşeşte materie gravă. Deci, postul nu e facultativ, canonul nu e ceva de care putem moraliceşte să ţinem seama sau să nu ţinem seama. Când primim dezlegare (lucru pe care un preot bun îl face numai în anumite situaţii, deşi e valid întotdeauna), nu înseamnă că nu mai există canonul: dacă suntem orbi şi poliţia ne permite să traversăm pe oriunde, asta nu înseamnă că nu mai există regula de a traversa pe zebră. La fel e şi cu zilele când trebuie să mergem la Sf Liturghie. Acelea sunt marcate cu roşu în calendar şi se numesc "zile de poruncă" şi nu "zile cu participare opţională şi benevolă", fapt care arată că Biserica ne porunceşte şi nu doar că ne recomandă să mergem la masa Regelui nostru.

Ca dovadă că aşa stau lucrurile şi că nu Biserica Ortodoxă ar crede că legile ei sunt orientative, ci că dv în mod eronat, în răspăr cu ea, credeţi acest lucru, amintiţi-vă de îndreptarele de spovadă pe care le veţi fi citit, ori de întrebările preotului pe când eraţi sub epitrahil: nu aţi citit şi nu aţi auzit întrebări ca: "aţi ţinut Postul?" sau "aţi fost la Sf Liturghie?". V-ar întreba el asta, dacă nerespectarea acestor porunci ar fi materie uşoară ?

Acuma, mă iertaţi dacă am folosit expresii mai tari: nu aş fi făcut-o dacă nu aţi fi repetat asemenea idee pe mai multe topicuri şi dacă nu aş şti cât e de periculoasă pentru suflet, ori dacă acest lucru mi-ar fi indiferent. Vecinul dv, care nu se duce decât la Paşti la slujbă şi care mănâncă fleici în vinerea mare s-ar putea să aibă o scuză pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa, o va găsi, să sperăm, valabilă. El nu ştie de canonele Bisericii şi poate că nu a auzit că trebuie să se ferească de anumite alimente. Poate că nu a văzut niciodată nici calendar bisericesc, nici îndreptar de spovadă şi singura dată când a întâlnit ceva despre Dumnezeu a fost în şcoala profesională, când a citit "Biblia Distractivă". Dar dv ? Ce veţi spune în ceasul acela ? "Doamne, păi eu am crezut că ceea ce hotărăsc apostolii Tăi e orientativ !" Mă tem că veţi auzi: "Dar ţi-am trimis cărţi ! Te-am atras să auzi cuvântul Meu ! Ţi-am aprins dorinţa de a mă urma ! Pentru ce Mi-ai răspuns astfel ?"

Este interesant de citit pentru punctul de vedere ortodox asupra canoanelor articolul
http://www.crestinortodox.ro/drept-b...ile-69974.html

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Este interesant de citit pentru punctul de vedere ortodox asupra canoanelor articolul
http://www.crestinortodox.ro/drept-b...ile-69974.html

http://www.canoaneortodoxe.net/can_sf_parinti.html