Preoti fara har?

[windorin]

Nu stiu daca ne dam seama, insa atunci cand spunem "acela are har, iar acela nu are", ne vedem cam prea buni si in stare sa simtim noi prezenta harului intr'un om, ori absenta lui. Oare sa fie corecta aceasta vedere "imbunatatita" a noastra insine ?!

De multe ori judecam priprit, precum, din pacate, si eu fac. Imi plac preotii cu barba, drept pentru care atunci cand vad un preot cu cioc (ori alte bazaconii decupate pe barba) mintea imi fuge la o prejudecata, cum ca nu ii duce mintea sa fie cum trebuie, apeland la tot felul de prostii ale lumii de astazi. Desi am intalnit preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti.

[sophia]

@Windorin - nu vad ce are persoana noastra de a face aici si vederea noastra "imbunatatita" cum spui tu relativ la noi insine.
Eu vad asa lucrurile:
Cand oamenii (eu, tu, costel, etc.) spun despre un preot ca are har, ei se refera la:
- este un preot bun, isi face cum se cuvine profesia
- are capacitati speciale prin care ne poate ajuta pe noi (individual) in problema noastra speciala.
Deci ne referim o data la harul primit de el la hirotonie si modul in care il foloseste si la anumite harisme.
Mi se pare f.important sa putem diferentia in acest mod un preot fata de altul, la fel cum o facem cu un medic, sau profesor, sau mai stiu eu.
Si preotii sunt f.diferiti intre ei.
Asa cum orice om se intereseaza si se duce la medicul sau profesorul de care are nevoie anume, asa este si cu preotii si chiar cu duhovnicii.
Mai ales ca un preot lucreaza cu sufletul omului si trebuie sa se potriveasca in multe privinte cu el (ca duhovnic mai ales).
Exista preoti care pot lucra cu blanzenie, incuraja mai ales pe cei mai fricosi si neindrazneti in multe, sau care au mari probleme sufletesti, preoti care pot vedea chiar problemele (din cate am inteles eu) chiar si acolo unde nu sunt, sau au capacitati vindecatoare.
Mai sunt si preoti sau duhovnici severi, care te zdruncina, care pot face rau unuia mai sensibil, dar se potrivesc altuia mai tare de nervi si suflet.

Personal am cunoscut un preot f.bun, bland, care a ajutat mult. Intelegea bine omul. Era parintele Galeriu.
Am citit despre parintele Cleopa. Acela m-ar fi facut praf, pentru ca eu asa limbaj si fel de a fi dur, n-as fi suportat (citeam ca striga "criminalo", sau ameninta cu bastonul, sau mai stiu eu).
Am citit de unii monahi ca vedeau niste lucruri (Cleopa, mi se pare ca Arsenie Boca, sau altul ca ii confund, sunt doi Arsenie) si dadeau sfaturi potrivite in acest sens.
Exact nu stiu despre asta.
La fel am auzit de puteri vindecatoare.
In concluzie fiecare isi cauta omul potrivit pentru problema sa: unii sa se vindece de o boala, altii de o problema de suflet, etc.
Si in functie de modul in care s-au simtit ei, pot spune: parintele cutare are har (de fapt har sau/si harisme speciale), sau nu.

Ca noi suntem sau nu buni, nu are importanta aici.

[Jane Says]

Ba are.. noi nu suntem buni :)

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu

Bine sa ne mai si mustre din cand in cand, fie pentru a ne indrepta, fie pentru a ne smeri. Ca doar n-o sa-mi dea o bomboana si -o decoratie cand nu pacatuiesc sau cand fac vreo fapta buna. Eventual sa-mi puna-n piept un ecuson cu "Sluga netrebnica" :D

În prealabil postat de Jane Says

Ba are.. noi nu suntem buni :)



Bine sa ne mai si mustre din cand in cand, fie pentru a ne indrepta, fie pentru a ne smeri. Ca doar n-o sa-mi dea o bomboana si -o decoratie cand nu pacatuiesc sau cand fac vreo fapta buna. Eventual sa-mi puna-n piept un ecuson cu "Sluga netrebnica" :D

Am iesi din criza financiara, daca "toate slugile netrebnice" si-ar pune asa ecuson...

[CalmDown]

[b]"Nu stiu daca ne dam seama, insa atunci cand spunem "acela are har, iar acela nu are", ne vedem cam prea buni si in stare sa simtim noi prezenta harului intr'un om, ori absenta lui. Oare sa fie corecta aceasta vedere "imbunatatita" a noastra insine ?!"[b]

Nu știu cât de corectă e vederea îmbunătățită despre noi înșine, dar știu că preoții sunt prea ușor hirotoniți. Din nefericire, am ajuns să vă și eu jocurile astea sprea sminteala mea. Doamne, iartă-mă! Tind, totuși, să cred că majoritatea preoților își au harul și darurile lor.

De multe ori judecam priprit, precum, din pacate, si eu fac. Imi plac preotii cu barba, drept pentru care atunci cand vad un preot cu cioc (ori alte bazaconii decupate pe barba) mintea imi fuge la o prejudecata, cum ca nu ii duce mintea sa fie cum trebuie, apeland la tot felul de prostii ale lumii de astazi. Desi am intalnit preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti.

Ce gogomănie drăcească sunt și cu ciocurile astea "(ori alte bazaconii decupate pe barba)"? Acei preoți sunt prea preocupați de ei înșiși și de ale lumii ca să mai aibă vreme de biserică și de ale bisericii, enoriași etc. Nu există "preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti". Aceia sunt lupi în piei de oi. În care canoane au citit ei de cioc și păr tăiat artistic pe fețe?

Vai de voi, inconștienților! Cât timp pierdeți zilnic cu "înfrumusețarea voastră"? Mai bine ați prelungi ceasul rugăciunii, pentru că aceasta vă este menirea pe pământ, nu meseria!

Oameni aleși ai Biserici stau în umbră, viețuiesc fără să pună întrebări, oameni de o duhovnicie aleasă și nu sunt preoți? Iar aceștia își bat joc și de ei, și de noi, și de Scripturi și canoanele Bisericii.

N-am să înțeleg niciodată cum de Preafericitul Daniel permite așa ceva în Biserică.
Ba mai mult, un preot de mir cu barbă - ca cea din icoanele sfinților - a primit recomandarea de la un ierarh superior să se radă ca să nu fie confundat cu călugării. Și bietul preot a făcut ascultare: a tuns-o doar, să-l îmăpace pe ierarh, dar să ramână și cu conștiința împăcată. Aceasta se întâmplă cu preoții de astăzi.
Zău că-mi vine uneori să mă întreb: cu ce am păcătuit așa mult încât să trăiesc aceste vremuri desacralizate, când Biserica se autodistruge. Acum chiar că m-am smintit. Doamne iartă-mă.