Paralela intre a trai necununat sau casatorit-discutie

[camivero19]

Eu cred ca sunt prea putini cei care la 20 de ani traiesc in concubinaj sau au relatii cu gandul ca vor fi impreuna toata viata. O spun din experienta personala si din ce am vazut la prieteni/ cunoscuti. E o treaba de context: vezi ca asa fac toti, vezi ca poate le e mai bine financiar, adica daca ea sta cu el in camera de camin plateste el eventual si ce bine e! sau oricum stam mai toata ziua impreuna de ce sa nu ne si mutam impreuna... ar fi mai comod.
Din nefericire pe primul plan nu e Dumnezeu. Iar casatoria nu intra in calcul tocmai pentru ca implica prea multa responsabilitate, prea mult angajament, ceea ce nu se doreste. Sunt, cred eu, putini cei care stau impreuna de la 20 de ani cu gandul ca isi vor intemeia o familie, se vor casatori doar ca asteapta sfarsitul facultatii, sau casa, sau masina sau mai stiu eu ce.
Fara o relatie personala cu Dumnezeu, fara constiinta ca desfranarea e pacat si ca "iubirea" nu justifica pacatul, fara duhovnic si Biserica e foarte greu, daca nu imposibil de rezistat tentatiei si de facut deosebirea intre firesc si nefiresc.
Si probabil tot departarea de Dumenzeu ii face si pe cei care "si-au facut deja un rost" sa aleaga concubinajul in locul casatoriei, sau sa se limiteze la casatoria civila.
Cel mai dureros e sa vezi oameni care merg la Biserica, se spovedesc, aprind lumanari, dau pomelnic la slujbe (imposibil sa nu aiba macar constiinta ca Dumnezeu exista) si cu toate astea nu vad nimic grav in relatiile trupesti inainte de casatorie, nu li se pare deloc anormal sa isi faca o "experienta" in domeniu, sa "cunoasca" cat mai multi/multe.
Fara Dumnezeu e greu de priceput diferenta dintre casatorie si concubinaj, caci intr-adevar, actul de la primarie te leaga si nu prea, uneori poate da impresia ca in caz de esec complica lucrurile, nu iti iei catrafusele si ai plecat, ci mai treci prin alte proceduri mai mult sau mai putin lungi si complicate.

[Rodica50]

Casatoria intemeiata pe dragoste este o implinire pentru un tanar care a ales sa traiasca alaturi de persoana iubita.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de camivero19

Cel mai dureros e sa vezi oameni care merg la Biserica, se spovedesc, aprind lumanari, dau pomelnic la slujbe (imposibil sa nu aiba macar constiinta ca Dumnezeu exista) si cu toate astea nu vad nimic grav in relatiile trupesti inainte de casatorie, nu li se pare deloc anormal sa isi faca o "experienta" in domeniu, sa "cunoasca" cat mai multi/multe.

Asta se intampla pentru ca lumea a ajuns sa ia din crestinism doar ceea ce-i convine. Cunosc nenumarate persoane care impartasesc opinia asta: crestinismul, asa cum e el "propovaduit de popi" e "invechit". "Dumnezeu exista", "Iisus a inviat", dar "Biserica exagereaza cu prezervativele" si cu "relatiile extramaritale". Ba chiar multi sunt de parere ca Biserica ar face bine sa-si revizuiasca pozitia fata de multe din temele astea. Astia sunt oameni care nici macar nu au idee despre Patristica sau despre de ce e ea importanta. Oameni la carora intrebarile gen "unde scrie in Biblie ca trebuie sa te inchini la cruce?" le pot pune probleme.

Aceste atitudini nu sunt descurajate destul, asa ca prolifereaza si vor continua s-o faca pana cand vor ajunge opinia majoritara a mirenilor, atata timp cat nu se vor lua masuri. Si nu, nu se vor lua masuri, pentru ca nepasarea Bisericii a fost prea indelungata si nu a cautat sa-i tina din scurt pe credinciosi, asa cum fac alte religii (vezi islamul); orice masuri punitive nu vor face altceva decat sa indeparteze mirenii de Biserica si sa-i impinga catre deism sau crestinismul de factura baptist-americana, unde fiecare congregatie si credincios intelege si interpreteaza Biblia cum doreste. Biserica stie asta si tocmai de-aia tace.

Nu e prima oara cand discut subiectul asta pe forum. Ultima oara eram de parere ca Biserica fie se va adapta, reformand doctrina, fie o sa cada in schisma, pentru ca unii vor sesiza raul produs lor de catre lipsa luarii de atitudine a Bisericii.

Acum realizez ca, de fapt, Biserica s-a resemnat de mult cu ideea. Nu se va reforma, ca sa nu piarda brusc sustinerea "habotnicilor", total opusi oricarei reforme. In acelasi timp nu va pune piciorul in prag in privinta prezervativelor, vietii extraconjugale s.a., ca sa nu piarda suportul "moderatilor" de care vorbeam mai sus. Pe termen scurt lucrurile vor persista intr-o oarecare stabilitate. Apoi, dupa o generatie sau doua (uitati-va la majoritatea tinerilor de azi sau la ce iese din facultatea de teologie), numarul "habotnicilor" se va reduce constant, pana cand vor deveni irelevanti si vor putea fi aruncati ca maseaua stricata. Si sa vezi atunci ecumenism si reforme la care nu va mai comenta nimeni.

Cred ca incep sa-i iau din ce in ce mai serios pe astia care sustin sus si tare ca actuala conducere a BOR e clar ecumenista. O, ce n-as da sa mor o suta de ani de-acum inainte, sunt sigur ca viata bisericii pana atunci o sa fie un spectacol extrem de interesant.

În prealabil postat de horatiu.miron

Asta se intampla pentru ca lumea a ajuns sa ia din crestinism doar ceea ce-i convine. Cunosc nenumarate persoane care impartasesc opinia asta: crestinismul, asa cum e el "propovaduit de popi" e "invechit". "Dumnezeu exista", "Iisus a inviat", dar "Biserica exagereaza cu prezervativele" si cu "relatiile extramaritale". Ba chiar multi sunt de parere ca Biserica ar face bine sa-si revizuiasca pozitia fata de multe din temele astea. Astia sunt oameni care nici macar nu au idee despre Patristica sau despre de ce e ea importanta. Oameni la carora intrebarile gen "unde scrie in Biblie ca trebuie sa te inchini la cruce?" le pot pune probleme.

Aceste atitudini nu sunt descurajate destul, asa ca prolifereaza si vor continua s-o faca pana cand vor ajunge opinia majoritara a mirenilor, atata timp cat nu se vor lua masuri. Si nu, nu se vor lua masuri, pentru ca nepasarea Bisericii a fost prea indelungata si nu a cautat sa-i tina din scurt pe credinciosi, asa cum fac alte religii (vezi islamul); orice masuri punitive nu vor face altceva decat sa indeparteze mirenii de Biserica si sa-i impinga catre deism sau crestinismul de factura baptist-americana, unde fiecare congregatie si credincios intelege si interpreteaza Biblia cum doreste. Biserica stie asta si tocmai de-aia tace.

Nu e prima oara cand discut subiectul asta pe forum. Ultima oara eram de parere ca Biserica fie se va adapta, reformand doctrina, fie o sa cada in schisma, pentru ca unii vor sesiza raul produs lor de catre lipsa luarii de atitudine a Bisericii.

Acum realizez ca, de fapt, Biserica s-a resemnat de mult cu ideea. Nu se va reforma, ca sa nu piarda brusc sustinerea "habotnicilor", total opusi oricarei reforme. In acelasi timp nu va pune piciorul in prag in privinta prezervativelor, vietii extraconjugale s.a., ca sa nu piarda suportul "moderatilor" de care vorbeam mai sus. Pe termen scurt lucrurile vor persista intr-o oarecare stabilitate. Apoi, dupa o generatie sau doua (uitati-va la majoritatea tinerilor de azi sau la ce iese din facultatea de teologie), numarul "habotnicilor" se va reduce constant, pana cand vor deveni irelevanti si vor putea fi aruncati ca maseaua stricata. Si sa vezi atunci ecumenism si reforme la care nu va mai comenta nimeni.

Cred ca incep sa-i iau din ce in ce mai serios pe astia care sustin sus si tare ca actuala conducere a BOR e clar ecumenista. O, ce n-as da sa mor o suta de ani de-acum inainte, sunt sigur ca viata bisericii pana atunci o sa fie un spectacol extrem de interesant.

... cata dreptate ai! desi esti pesimist legat de soarta Bisericii... sper sa gresesti, desi are sens ce spui...


Cat despre crestinii care habar n-au la ce se roaga- ai dreptate 100%.
Majoritatea iau doar ce le place din ortodoxie. Le place ideea unui Dumnezeu personal "insotit" de ingeri si sfinti la care te poti ruga asa ca sa te prefaci putin ca esti "smerit"- un act teatral, la care se adauga insa senzatia de siguranta oferita de biserica.

Problema nu stiu daca vine din lipsa catehismului- catehism inseamna predica de la sfarsitul slujbei, si asta se tine, si preotii vorbesc ce trebuie.La predica n-am auzit nici un preot sa spuna aiureli, explica corect, pe inteles si detaliat, de multe ori chiar incercand si fortandu-se sa dea toate argumentele posibile ca ce spune este invatatura corecta. Problema e ca "ascultatorii" nu vor sa auda. Revin la Dumnezeul personal, ignorand Dumnezeul Bisericii.

Predica este o parte foarte importanta, totusi pt majoritatea e un fel de "bla bla bla, hai mai repede, ca sa ne miruim si sa plecam".

Problema nu e din interiorul Bisericii, problema e de la credinciiosi.
Traim intr-un mediu atat de distantat de spiritul ortodoxiei incat este dificil sa vedem macar calea corecta. Pana si muzica de fundal din magazine, moda, noile "mijloace de distractie", totul ne distrage atentia de la ce inseamna de fapt ortodoxia. Cum spune parintele Serafim Rose, ortodoxia este religia patimirii. NU este adaptarea la timpurile noi. Ortodoxia inseamna suferinta, si pt multi, in zilele noatre, calea aceasta care duce spre autodistrugere nu are sens. Societatea "consumista" ne "educa" sa traim acum, sa FIM FERICITI ACUM. Ortodoxia este exact opusul. Si are sens. Are sens, nu doar din punctul de vedere al obtinerii fericirii in viata de apoi... ci si din punctul de vedere al omului care cauta sa traiasca si sa timta ceva autentic. Nu poate rezulta ceva autentic din "imbuibarea" toturor simturilor si din "trairea fericirii de moment", e ca zi cum te-ai izola de realitate. Si incepi sa vezi realitatea distorsionat, sa traiesti distorsionat, si, ce e cel mai rau- sa te obisnuiesti cu traiul asta si sa-l crezi corect.
Ortodoxia este religia patimirii, a suferintei- adica a simtamintelor autentice, nefalsificate. Ne distantam de cele lumesti si ne apropiem de Dumnezeu- adica de adevar.
Cat a fost pe pamant, Iisus nu a obtinut nimic usor, nimic prin lingusiri sau prin staruinte indelungi. Adevar brut, dumnezeiesc cu adevarat, nimic inselator. "Cine nu este cu Mine e impotriva mea". Nu ca paganii care au spus "cine nu e impotriva noastra, e cu noi".

...sa dea Dumnezeu ca noi, cei ce stim cat de cat "la ce ne rugam", puterea sa urmam calea cea ingusta. Pt ca e mult mai pacat sa stii si sa nu faci.

[IonelS]

Multi au spus-o mai delicat, eu o spun direct: Taina Cununiei are rolul de a feri cuplul de formele de posedare..Concubinajul faciliteaza aceasta si distruge pe termen lung relatia...In 2000 de ani de traditie crestina s-a ajuns nu numai la constatari evidente .., ci si la consecinte..

[arwein]

Problema pe care o ridicati arata un rau mult mai profund: indicatia ca neinceperea vietii sexuale pana la o anumita varsta e legata de riscuri de sanatate. Motiv pentru care tinerii si tinerele invata ca trebuie sa aiba o "relatie", ca altfel se vor imbolnavi trupeste. De foarte multe ori asta este vehiculat chiar de catre parinti, frecvent aceasta explicatie pseudo- stiintifica apare in mediile sociale mai educate! Alaturi de conceptia conform careia trebuie sa cunosti mai multi parteneri pentru a avea snase mai tarziu la o fericire maritala , conceptiile astea fac ravagii in moralitatea societatii din ziua de azi, nu numai a tinerilor, dar si din pacate, a parintilor lor....Nu cunosc existenta unor studii seriase care sa arate ca ca exista boli ce apar daca nu ai viata sexuala, dar a celor in ceea ce priveste bolile cu transmitere sexuala...e o literatura intreaga. Asta ca sa ma refer numai la partea strict 'tehnica"- in ceea ce priveste partea morala si cea duhovniceasca...acestea sunt imapardonabile.

Eu nu vad nici o paralela intre a sta necununat si a fi cununat.
A nu fi cununat este o linie serpuita , rupta , stramba pentru ca azi stai cu unul/una maine altul/alta
Si a fi cununat si a respecta ceea ce inseamna cununia este o linie dreapta.
In concluzie cele doua sunt paralele? (intr-un fel sunt ca nu se vor intalni niciodata dar se vor departa, sper ca ati inteles ce am vrut sa va invat)
Doamne ajuta

[piedonee]

Traim intr-o lume din ce in ce mai nebuna,chiar azi am intalnit la biserica o femeie la 50 de ani ia venea mereu de mana cu sotul ei ,iar azi pangea de mama focului ca si-a gasit sotul cu una tanara de 20 de ani....
era foarte abatuta si stiind-o de mult stiiam ca erau foarte credinciosi se povedeau impataseau dar el fiind medic tentatia e mare si cu un suflet foarte bun,si se intreba cu ce a gresit de acum la batranete ramane singura??????
cred ca cazurile sunt multe unde la a doua tinerere multi barbati isi parasesc familiile pt ce?vorbesc de familii crestine si practicanti,intradevar oferta e mare si riscul e si mai mare cand i o situatie finaciara mai buna,asa cred!
nu am crezut niciodata ca un astfel de cuplu exemplar se va destrama asa usor!

[anamaria.lupu]

prea tarziu acum : preferam sa ma casatoresc virgina la 20 de ani decat sa traiesc in pacat pana la 26 de ani.
si daca voi avea copii ii voi educa crestineste si Dumnezeu sa ma ajute sa le pazesc fecioria.Caci am citit ca daca mirii sunt puri,duhul sfant se coboara peste amandoi.Ma demoralizeaza enorm aspectul asta,ma gandesc :daca tot nu se mai pogoara duhul peste mine pt ca nu mai sunt fecioara,ce rost mai are casatoria? spune ca daca cei doi nu sunt puri,vor avea probleme in casnicie. ce rost mai are? pt ca prin casnicie ne ducem crucea? mai bine ma calugaresc decat sa ma casatoresc pt a avea de cine sa divortez.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anamaria.lupu

Ma demoralizeaza enorm aspectul asta,ma gandesc :daca tot nu se mai pogoara duhul peste mine pt ca nu mai sunt fecioara,ce rost mai are casatoria? spune ca daca cei doi nu sunt puri,vor avea probleme in casnicie. ce rost mai are?

Capul sus ! Duhul Sfânt se pogoară ori de câte ori are loc căsătoria validă. El are putere curăţitoare, Lui Îi spunem: "vino şi ne curăţeşte de toată întinarea". Dragă îi este Domnului fecioria, şi mai dragă păcătoşenia care s-a convertit în virtute. Prin Sf Taină a căsătoriei, omului i se oferă harurile lucrătoare (=graţiile actuale) necesare unei vieţi plăcute Lui. Desigur că orice păcat facem, chiar şi dacă îl spovedim dar nu ne-am îndeplinit canonul, poate avea consecinţe temporale în viaţa aceasta. În aceste cazuri să spunem "Mulţumesc, Doamne, că m-ai pedepsit în viaţa aceasta şi nu în cea viitoare". Dar cel mai mare păcat este deznădejdea: ideea că orice am face de aci înainte, nu ne mai putem întoarce la izvorul apei vii, care este Cristos. Chiar aşa puţină încredere în puterea lui Dumnezeu şi în dragostea Lui pentru noi să avem ? Acum aproape 2000 de ani, a trăit un om foarte rău: un tâlhar dovedit, care îşi merita moartea pe cruce. Pentru a-şi bate joc şi mai mult de Cristos, cei care au făcut simulacrul de proces terminat cu condamnarea Mântuitorului au hotărât să fie crucificat între doi tâlhari. Dar acela din dreapta, Dismas, s-a convertit în ultima clipă şi L-a rugat să îl pomenească în împărăţia Sa. A fost primul care a intrat în rai.
Deci, dacă El l-a iertat pe acela, avem nădejde că ne va ierta şi pe noi şi, dacă cealaltă parte a vieţii noastre Lui i-o vom da, ne va da la rândul Lui tot ceea ce avem nevoie ca să ajungem să vedem lumina feţei Sale şi să trăim fericiţi încă din viaţa aceasta. Că adevărata fericire aceasta este: să trăim o viaţă bineplăcută Lui. Numai această fericire durează, după ea tânjeşte sufletul nostru şi numai ea satură.

În ceea ce priveşte călugăria, este foarte bună şi calea aceasta şi încă şi mai plăcută Lui. Dar ceea ce trebuie să mişte inima noastră spre călugărie nu trebuie să fie fuga de căsătorie, ci iubirea de El şi dorinţa şi hotărârea de a ne consacra Lui într-un mod excepţional şi de a trăi asemenea îngerilor încă din viaţa aceasta. Cu alte cuvinte, motivaţia călugăriei trebuie să fie pozitivă: ne călugărim nu ca să fugim de căsătorie, ci de drag pentru călugăria însăşi.