Situatie penibila la biserica ortodoxa din lisabona

[Heurtebise]

În prealabil postat de pol_AS_1

Nu am mai postat pe acest forum, subiecte si pareri legate de viata cotidiana de pe malurile "Tejului", si sincer, as fi preferat sa o fac, abordand un subiect mai constructiv si folositor comunitatii romanesti din Portucalia.

Dar, dupa cum suntem obisnuiti, viata din Lisabona nu se reduce doar la o poveste de succes visata intr-un crang de salcami. Succesele, problemele, incertitudinile, indoielile, planurile de viitor ajustate aproape zilnic, formeaza tabloul vietii relativ calme pe care o traim in Lisabona. Bucuriile fac si ele parte din acest tablou, si tot ce putem face e sa incercam sa le traim la maxim. De curand, sotia a nascut si putem sa afirmam ca traim cea mai mare bucurie de care am sperat vreodata sa avem parte, in acesta tara .

Evident ca, am facut deja toate planurile de viitor pana la 5 ani de acum inainte pentru bebelus. Batalie mare a fost pentru nume, pentru ca toti (bunici, bunice, unchi, matuse, suruori) au facut loby intens pentru a-si impune parerile. In final am preferat sa alegem un nume care sa se poata integra usor in mediul de viata lusitana. Deci cum este evident am decis sa ii punem 2 nume, unul de conotatie romaneasca, si al doilea de conotatie relativ portugheza.

Cum suntem ortodocsi, am mers, cum este si firesc la Biserica Ortodoxa din Lisabona pentru a vorbi cu domnul preot Marius Viorel Pop, ca sa ii faca molifta sotiei si sa marcam data pentru botez.

Cum stiam din auzite ca domnul preot este mai strict in ce priveste viata religioasa, am intrebat pe diacon (cred eu), preventiv, daca este posibil sa faca molifta sotiei acasa, si daca trebuie sa indeplinim anumite obligativitati sau conditii. Dinsul amabil mi-a raspuns ca nu este cazul si am marcat o zi pt molifta.

In ziua marcata, domnul preot Marius Viorel Pop, insotit de diacon (cred eu , pt ca nu il cunosc personal), au sunat la usa si i am poftit in casa.

Incepand din acest moment, episodul care urmeaza ce cuprinde atitudinile, modul de abordare a actului religios (pe care l am solicitat dansului), si modul in care am fost tratati, par a fi preluate dintr un film de propaganda comunista destinat unor creduli redusi mintal.
Domnul preot Maris Viorel Pop, a intrebat-o pe sotie ce nume are bebelusul, si cand a auzit ca are doua nume, a inceput o pledoarie legata de faptul ca in religia ordodoxa, nu se cuvine si chiar este un pacat ca un copil sa aiba doua nume (referindu-se aici si la problemele viitoare, relative, de integrare in societatea romaneasca, pe care le poate avea copilul, daca ar avea un nume de contatie portugheza ).
Elegant, am incercart sa ii explicam ca decizia noastra de a numi copilul cu doua nume, a fost strict luata cu scopul de a facilita viitorul copilului (in termeni de adapatare si integrare) in spatiul portughezo-romanesc.
Domnia sa a inceput sa ne explice cum sa schimbam certificatul de nastere portughez, ca este o treaba usoara, si mai ales ca daca am facut deja cererea de acordare a certificatului de nastere la Ambasada Romaniei, Sectia Consulara, el poate interveni si fara probleme poate schimba „cotoarele”. Si tot asa a tinut ideea aceasta cam o ora si ceva, incercand cu toate argumentele sa ne faca sa schimbam numele copilului.
Eu am incercat de o maneira politicoasa sa ii explic ca o sa ne gandim, si o sa vorbim cu el ulterior la biserica despre acest subiect.
Dansul, vazand ca nu reuseste sa incheie conversatia cu o promisiune din partea noastra, a continuat sa faca molifta sotiei, avand grija in special sa pomeneasca in actul religios doar primul nume a copilului.
Sotia nu s-a mai putut abtine, fata acestei atitudini invazive si brutale a domnului preot, si a inceput sa planga si sa il roage sa pomeneasca copilul cu numele lui intreg. Cum este evident domnia sa si a facut meseria neperturbat si ne-a comunicat la sfarsit ca o sa mai vorbim si dus a fost.
Ulterior, dupa doua zile l-am sunat pe telefon si am incercat sa ii explic ca nu suntem de acord sa ii schimbam numele copilului, si l-am intrebat daca ar putea sa boteze copilul in religia ortodoxa cu doua nume. De o maniera scurta si la obiect m-a expediat zicand ca el nu face asa pacat.

Cam acesta a fost episodul cu domnul preot Maris Viorel Pop, preot la biserica ortodoxa din Lisabona, episod care ne-a lasat perplecsi si revoltati vizavi de aceasta atitudine.
Sincer nu stiu sigur daca din punct de vedere a religiei ortodoxe este sau nu corect, ca un copil sa aiba doua nume.
Sincer nu stiu daca este corect, ca parintii sa schimbe numele copilului in functie de convingerile religioase ale unui preot.
Sincer nu stiu daca este corect, ca dreptul la increstinare la religia ortodoxa, sa fie conditionat de de situatia mai sus expusa.

In orice caz incerc sa expun aici acest episod, pentru a vedea mai multe opinii, pentru ca sincer ma simt total pierdut si fara drept de apel, exclus din viata religioasa aici la Biserica Ortodoxa Romana din Lisabona, de care, pana acum am crezut ca apartin.

Promit ca am sa ma interesez in Romania daca este posibil, ca un preot sa refuze un act de increstinare pe acest motiv, data fiind situatia si conditiile de acces la religia ortodoxa, din acest oras.

Multumesc

Nu ai scris ce nume ai vrut sa pui copilului? Daca e vorba de Fernando-Vasile, atunci si eu as avea anumite retineri:P (si nu din motive ortodoxe)
Scuze daca am facut o gluma proasta(nu m-am putut abtine).
Totusi, sunt de acord ca nu e normal sa i se refuze unui copil botezul in apa din cauza ca are doua nume.

[LapetiteMoc]

Gandesc ca din moment ce ati ajuns intr-o asemenea situatie, poate voia Domnului este alta in ceea ce priveste numele copilului cu care v-a binecuvantat. Toate sunt in voia LUI. Parintele poate a fost dur, voi sunteti incantati si plini de entuziasm, traiti un sentiment nou, sunteti angajati in noi responsabilitati. Va simtiti diferit si deja mult mai responsabili. V-ati simtit lezati din cauza aceasta de opinia parintelui. Dar nu-l asupriti cu judecata voastra. Necunoscute caile Domnului!
Pastrati calm si pace si in familie si in relatia cu Biserica. Rugati-va Domnului sa va dea de veste ce nume a ales EL pentru faptura ce v-a daruit-o. Va sti Domnul cum sa aflati care Ii este voia.

Pace in inimi si rabdare!

Domnul sa va binecuvanteze familia!

[arwein]

Ai deschis o discutie delicata , aceea a numelor ... Eu aveam doua nume in certificatul de nastere si preotul nu a considerat numele suficient de "crestine"si a mai dorit unul, asa incat acum am trei nume; am avut dileme totdeauna: pe care il spun la spovedanie/impartasanie/ maslu/acatiste? Astept ärtileria grea"a forumistilor- cei cu formatie teologica- sa raspunda si le-as multumi sa imi lamuresc dilema asta!

[costel]

Sa nu botezam un copil pe motiv ca i s-au pus doua nume, mi se pare cam mult. Sunt de acord cu un singur nume si incurajez asta. De regula al doilea nume ramane in cele mai multe cazuri doar in acte. Pe de alta parte e destul de dificil ca pentru unii sa fii Ana, pentru altii Izabela.

Interesant este ca in Scriptura nu exista chemare de la Dumnezeu fara un nume. "A pune numele" inseamna, din perspectiva biblica si teologica, a accepta chemarea si alegerea lui Dumnezeu. "Ea (Fecioara) va naste Fiu si se va chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor" (Matei 1, 21). Prin urmare, pruncul nascut in ieslea din Betleem este numit Iisus datorita faptului ca este Mantuitor, Iisus este Mantuitor, Iisus iarta pacatele.

Tot astfel, si Ioan Botezatorul: numele lui si Persoana lui nu mai sunt determinate numai de legaturile de sange si familie, ci si de puterea lui Dumnezeu care se arata prin misiunea si lucrarea Botezatorului: "va fi mare inaintea Domnului...va merge inaintea Lui.... ca sa gateasca Domnului un popor pregatit" (Luca 1, 15-17).

Tinand seama ca la Botez are loc moartea omului celui vechi si renasterea la o noua viata, primim nume. Acest nume devine numele de relatie dintre noi si Dumnezeu. Este de ajuns un singur nume pentru ca suntem o singura persoana.