Pentru tine, pentru mine!...

Ca de obicei, neobosita, Dorina cea saritoare. Alaturi de ea, o alta ostenitoare intru Hristos, deasemenea pensionara. Va multumesc voua si celor care sunteti deja pe lista. Pana la 1 August mai e vreme de analiza si gandire, dar tare ma tem ca barbatii se vor ascunde ca de obicei si chiar daca nu se vor impotrivi, vor prefera sa mearga altii la biserica pentru ei, sa se roage altii pentru ei, sa posteasca altii pentru ei... Asta in conditiile in care barbatul este considerat capul familiei, iar femeia supusa barbatului din coasta caruia a fost facuta.
Oare e o rusine sa recunoastem ca ne rugam? Ni se pare ca e o umilinta daca afla si altii ca ne implicam? Ni se pare ca avem deja prea multe pe cap astfel incat Dumnezeu sa nu merite jumatate de ora pe zi din timpul nostru? E foarte usor sa ne pierdem timpul cu filozofii intortochiate despre mantuire, dar cand sa trecem la fapte, sa-i lasam pe altii... Nu eu judec, dar sunt convins ca intr-o zi, fiecare dintre noi va fi supus unei judecati!
Sper din suflet sa ne dea Dumnezeu gandul cel bun si sa indraznim sa privim in adancul sufletului nostru unde, ascuns in cel mai intunecat ungher, se afla Mantuitorul care tot asteapta sa fie scos la Lumina.

PS - O perioada voi lipsi, dupa care nu stiu cat timp imi va mai ramane pentru forum. Spuneam undeva de o modificare in viata mea, care va avea loc pe 1 Iulie. Oricum, cu sufletul sunt aproape de voi si incerc sa nu dezamagesc pe nimeni si sa intru pe-aici, fie si numai pentru acest nou proiect.

Doamne-ajuta si bun spor!